La Universitatea din Bucureşti, studente musulmane (refugiate siriene) s-au prezentat la cursul d-lui profesor Florin Diaconu cu hijab, adică îmbrobodite cu batic, accesoriu vestimentar întâlnit frecvent şi la femeile şi fetele noastre creştine, fie purtat permanent, fie la anumite ocazii festive, fie în biserică etc.
Dar ce apără acest batic sau văl?
În anumite situaţii, baticul apără părul, tenul. Baticul se poartă conform obiceiurilor, tradiţiilor fiecărui popor dar nu este un simbol religios, chiar dacă unii insistă să-i confere acest statut. Sunt atâtea creştine şi musulmane care nu-l poartă.
Simboluri religioase sunt crucea, semiluna cu stea, steaua lui David, zvastica, crucea ansata (ankh – din neştiinţă o poartă şi unele creştine la gât) etc. Dar numai crucea este simbolul autentic, în care Dumnezeul Adevarat şi omul se întâlnesc într-o îmbrăţişare a suferinţei şi izbânzii asupra morţii.
Că tot vorbim de drepturi, libertatea religioasă presupune şi libertatea de a purta aceste simboluri oriunde şi oricând. Omul liber religios realizează actele culturale acasă şi în lăcaşele de cult, dar rămâne creştin, musulman, mozaic, hindus etc. şi în societate, indiferent cum se îmbracă şi ce-şi pune pe cap.
Studentele musulmane siriene erau doar îmbrobodite, fără simbolul religios speficic islamului, fără să strige “Allahu akbar!” Aşa cum creştinul îşi începe ziua (sau ar trebui) cu “Crezul” şi musulmanul (consecvent şi nesecularizat) îşi începe rugăciunea cu profesiunea de credinţă: “La’ Allahu ill’ Allahu ua Muhammad rasulu’ Llahi” (Nu există Dumnezeu în afară de Dumnezeu şi Mohamed este trimisul lui Dumnezeu). Nici aceasta n-au strigat studentele, deşi puteau să spună în gând, aşa cum şi creştinul se roagă sau îşi face semnul crucii (sau ar trebui) când începe o lucrare: porneşte la drum, ajută pe cineva, se aşează la masă etc. N-ar strica dacă şi creştinii ar spune scurt: Nu există Dumnezeu în afară de Sfânta Treime şi Iisus Hristos este Mântuitorului lumii!
Domnul profesor Florin Diaconu s-a enervat văzând baticul pe capul studentelor musulmane pentru că este un ayatollah secular, un alt Moise de Buzău:
“Cum statul român este – asta-i realitatea – unul care funcţionează, încă de la jumătatea secolului al XIX-lea, ca stat secular (aceasta este exact formularea din Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Şerban Papacostea, Pompiliu Teodor, Istoria României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1998, p. 382), eu unul aş dori, în calitatea mea de cetăţean (cu obligaţii depline, dar – subliniez aceasta – şi cu drepturi depline), ca lucrurile să rămână exact aşa. Mi se pare firesc, prin urmare, ca religia şi simbolurile religioase de orice fel – subliniez, de orice fel – să-şi aibă locul lor, dar NU în instituţiile de stat. Fiindcă, repet, statul român, chiar dacă nu-i secular (sau laic, dacă preferi acest sinonim) în chip atât de tranşant cum e, de exemplu, cel francez, NU e nici vreo teocraţie. Nici ortodoxă, nici catolică, nici reformată, nici israelită. Şi, desigur, nici islamică.
Prin urmare, cred că simbolurile religioase de orice fel NU trebuie afişate sau purtate la vedere, în clădirile în care funcţionează instituţii de stat (cu excepţia acelora care au, din start, un profil care face trimitere directă la religie – cum ar fi liceele confesionale, dacă ele sunt de stat, ca şi facultăţile de stat care pregătesc viitori clerici.)”
Aţi înţeles, creştini (ortodocși şi catolici): cruciuliţele, crucifixele, icoanele îşi au locul numai acasă, în lăcaşurile de cult, în unităţile de învăţământ confesional! Hristos în rezervaţii!
Circumstanţe istorice, generate de lupta pentru putere şi dominaţie, au făcut ca tabere mari de oameni, manipulate religios şi mediatic, să se acuze reciproc de a fi răul încarnat, pretinzând în acelaşi timp că au misiuni divine de a apăra şi instaura binele pe pământ. În consecinţă, şi obiectele folosite sau atinse capătă caracter sacru sau diabolic.
Mass-media a intoxicat atât conştiinţele, încât vălul nu poate fi decât islamic – fie curat, fie necurat. În niciun caz neutru.
Vălul Islamic cuprinde trei forme: hijabul sau khimarul (batic), niqabul (lasă numai ochii descoperiţi) şi burqa (acoperă complet corpul din cap până-n picioare). Arabii – musulmani sau nu – în anumite circumstanţe (furtuni de nisip, călduri mari ziua, frig în timpul nopţii), pentru a-şi proteja trupul, îşi acoperă complet şi capul, lăsând numai ochii liberi. Când stihiile se potolesc, îşi descoperă chipul, şi bărbaţii şi femeile.
Cu excepţia unor situaţii speciale, meteorologice sau de muncă (medicină, muncitori lucrând în praf, unităţi speciale de luptă, răufăcători etc.), în care se acoperă complet chipul sau se lasă numai ochii liberi, în rest tot omul umblă cu chipul descoperit.
Şi mozaicii şi creştinii şi musulmanii sunt de acord cu aceasta:
“Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!”/ Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. (…)Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte.” (Facerea 1,26-27)
Exaltaţi islamişti au ajuns la concluzia că femeile trebuie să-şi lase numai ochii la vedere, dacă nu chiar să-i acopere şi pe aceştia, lăsând vederea să treacă printr-o sită. Asta sugerează că Dumnezeu a mai privit o dată cu atenţie şi a constatat că nu toate “erau bune foarte”, ba chiar unele, cum ar fi femeia, nedemne de privit! Aşa că a dispus să fie acoperită din cap până-n picioare! Dar Mohamed nu spune nimic despre aceasta în Coran.
Gamal al-Banna (1920 – 2013), fratele mai mic al lui Hassan al-Banna (1906-1949), fondatorul organizaţiei “Fraţii Musulmani”, spune clar în mai multe interviuri că nici în Coran şi nici în Sunna (tradiţia) nu există nici-o indicaţie expresă ca femeile să poarte văl.
„Nu există niciun verset specific care să oblige femeile să poarte văluri, dar sunt versete care stabilesc linii generale pentru decenţă sau modestia publică.”
Decenţa sau modestia în public este cu totul altceva. Şi pentru pentru femei şi pentru bărbaţi. Din păcate, astăzi, ele sunt puse la zid, la modă fiind indecenţa şi mândria. Chiar şi majoritatea tinerelor musulmane se mulţumesc cu decenţa hijabului (baticului), că de la gât în jos vestimentaţia este sexi, adesea provocatoare. Ca şi acele tinere creştine care se îmbrobodesc când intră în biserică…
Acoperirea chipului cu un văl, de către femei şi de către bărbaţi, are tradiţii vechi, menţionate şi în Biblie, numai că… cine erau cei care îşi ascundeau chipul? Prostituatele şi sodomiţii!
„Atunci i s-a vestit Tamarei, nora sa, zicându-i-se: „Iată socrul tău merge la Timna să-şi tundă oile”./ Iar ea, dezbrăcând de pe sine hainele sale de văduvie, s-a înfăşurat cu un văl şi, gătindu-se, a ieşit şi a şezut la poarta Enaim, care este în drumul spre Timna, căci vedea că Şela crescuse mare şi ea nu-i fusese dată lui de soţie./ Şi, văzând-o Iuda, a socotit că este o femeie desfrânată, căci n-a cunoscut-o, pentru că îşi avea faţa acoperită.” (Facerea 38,13-15)
„Să nu fie desfrânată din fiicele lui Israel, nici desfrânat din fiii lui Israel. / Câştigul de la desfrânată şi preţul de pe câine să nu-l duci în casa Domnului Dumnezeului tău pentru împlinirea oricărei făgăduinţe, căci şi unul şi altul sunt urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău.” (Deuteronomul 23,17-18)
Printre legile lui Kemal Atatürk, care au marcat începutul Turciei moderne, este şi aceea privind îmbrăcămintea, inclusiv vălul la femei, care trebuiau să aleagă: cu văl sau fără văl. Numai prostituatele nu erau obligate să aleagă, să renunţe la văl… Un motiv convingător ca turcoaicele să nu se ruşineze în a-şi arăta chipul!
Talibanii afgani şi alţii se pare însă că văd în toate femeile nişte prostituate, care se legitimează aşa:
Revenind la studentele „agresate” de dl profesor Diaconu, este adevărat că au drepturi, dar şi obligaţii. Printre care şi obligaţia de a respecta legile ţării care le-a acordat azil, de a nu-şi acoperi chipul, chiar dacă vreun ayatollah religios fanatic, profitând de incident le va forţa să se îmbrace în niqab sau burqa. Nu mai are sens, pentru că în societatea civilizată, femeile şi fetele şi bărbaţii (mai ales cei …femei) umblă în câteva haine, chiar în pielea goală, încât nu se mai ştie care-s prostituatele, care-s prostituaţii. Şi, apoi, prostituţia nu este numai trupească…
Nicușor Gliga
6 noiembrie 2017
Sf. 33 de Mc. din Melitina; Sf. Cuv. Lazăr din Muntele Galison
