Media și vedetele de la Hollywood, precum Kim Kardashian și Jimmy Fallon, prezintă surogația maternă ca pe un lucru frumos și minunat. Chiar și Ben Shapiro a spus că „surogația poate fi folositoare și minunată și anumite situații”, chiar anul trecut, la Marșul pentru Viață. Eu voi discuta bucuroasă ceea ce nu veți citi în media: riscurile de sănătate pe care le ridică pentru femei și pentru copiii cărora ele le dau naștere contractele comerciale de maternitate surogat.
Pe 8 octombrie 2015, o mamă surogat americană, pe nume Brooke Brown a murit din cauza complicațiilor legate de sarcină. Brooke nu era mamă biologică, ci un surogat gestațional, plătit pentru a purta copiii gemeni ai unui cuplu din Spania, unde surogația este ilegală. Sarcina a fost una fără mari complicații: Brooke era la doar o zi de operația cezariană. Dar apoi a suferit o complicație numită ruptură placentară (separarea prematură a placentei de uter) care i-a fost fatală. Cei doi copii au murit și ei.
Aproape imediat după pierderea celor 3 vieți, un grup de femei a inițiat o colectă de fonduri cu scopul de a strânge 10.000 de dolari pentru familia lui Brooke. În cele din urmă campania s-a oprit la aproape 7.000 de dolari.
O societate sănătoasă nu ar crea o industrie a fertilității de miliarde de dolari anual pe seama sănătății și bunăstării femeilor și a copiilor. Spiritul medicinei genuine, exprimat prin principiul bioetic „În primul rând, să nu faci rău” cere să nu permitem unor femei sănătoase să se angajeze în proceduri medicale riscante, complet elective, care nu le aduc niciun beneficiu și care le pot dăuna sau chiar provoca moartea.
În timpul realizării filmelor documentare despre surogație, am întâlnit câteva mame surogat care au avut de suferit fizic și emoțional și aproape că și-au pierdut viețile. Câteva personalități din lumea academică au ajuns la aceleași concluzii: în decembrie 2017, un studiu din prestigiosul jurnal Fertilitate și sterilitate (Fertility and Sterility) a comparat sarcina „spontană” (normală) cu cea surogat. Concluziile au fost că
„Nounăscuții rezultați din embrioni comisionați și purtați de surogate gestaționale au întâmpinat efecte perinatale adverse în creștere, inclusiv naștere prematură, hipertensiune și placenta previa, comparativ cu nașterile vii din sarcini concepute spontan și purtate de aceeași femeie.”
Raportul de asemenea relatează că aceste sarcini sunt mai susceptibile să se finalizeze prin secțiuni cezariene și nu prin nașteri vaginale, ceea ce crește riscul pentru mamă și copil.
Mai aveți nevoie de dovezi cu privire la riscurile pe care le comportă surogația asupra mamelor purtătoare sau a copiilor pe care acestea îi poartă? Dr. Allen Merritt, perinatolog la Loma Linda Medical Center, în California, a publicat un rezumat al rezultatelor medicale cu referire la nașterile din sarcini-surogat care au avut loc la clinica sa în anii 2012 și 2013:
„Analiza a 96 de infanți născuți din sarcini gestaționale tradiționale și din surogate au reflectat o creștere a: nașterilor multiple, internărilor la terapie intensivă și timpului de ședere în spital, cu costuri de câteva ori mai mari decât în cazul unui infant născut la termen din concepție naturală. La singelți și gemeni, costurile de spitalizare au fost de 26 de ori mai mari, iar la tripleți, de 173 de ori… comparativ cu un copil născut la termen în maternitatea centrului nostru.
CONCLUZIE: Maternitatea surogat are costuri mai mari decât ale femeilor care concep natural, iar aceste costuri sunt în mod special mai mari la nașterile multiple.”
De ce sunt aceste costuri atât de mari și șederile în spital atât de lungi? Din cauză că aceste sarcini au risc înalt. Trupul femeii nu este făcut să poarte copilul altcuiva, nici măcar unul.
Tot nu v-ați convins? Acum doar câteva luni, în februarie 2019, Jurnalul American de Ob-Gin (American Journal of Obstetrics and Gynecology) a publicat rezultatele cercetării intitulată Riscul de morbiditate maternă severă și statutul fertilității: un studiu în opt state ale SUA (“Risk of Severe Maternal Morbidity by Maternal Fertility Status: a U.S. Study in Eight States”). Studiul compară sarcinilor de la 6 grupuri de femei: unul din ele nu are nicio tulburare de fertilitate (denumite simplu „fertile”); unul a primit tratament pentru infertilitate iar celelalte patru sunt alcătuite din femei care au purtat copii concepuți prin fertilizare in vitro (FIV).
Studiul este semnificativ pentru câteva motive. În primul rând, examinează un lot imens de subiecți: 1.477.522 sarcini și nașteri. În al doilea rând, rezultatele sunt tulburătoare (cu toate că, după cum a spus asistentul meu de cercetare, „medicii nu par să se fi oprit măcar o clipă pentru a-și contempla propriile rezultate”). Subliniez câteva dintre acestea mai jos. Rețineți, mamele surogate gestațional sunt cele care rămân însărcinate prin FIV cu un ovul donat.
- Toate cele patru grupuri de femei cu sarcini din FIV erau mai predispuse la a avea nevoie de transfuzii la naștere.
- Femeile cu sarcini din FIV care au născut vaginal au fost mai predispuse la a suferi lacerații de gradele 3 și 4 la naștere.
- Femeile cu sarcini din FIV care au folosit ovule donate, fie ele proaspete sau înghețate, au avut risc crescut de a necesita histerectomie neplanificată.
- Toate cele patru grupuri de femei cu sarcini din FIV au avut rate mai mare de diabet în timpul sarcinii („diabet gestațional”) decât grupul de femei „fertile”.
- Grupul de femei cu sarcini din FIV care au utilizat ovule donate au avut cele mai mari rate de hipertensiune pe întreaga durată a sarcinii.
- Copiii concepuți pe calea fertilizării in vitro au prezentat risc mai mare de a necesita o internare de urgență la terapie intensivă neonatală (TIN).
- Copiii concepuți pe calea fertilizării in vitro din ovule donate au avut cea mai ridicată rată de internare la TIN, iar mamele acestora cea mai înaltă rată de internare la TI.
După moartea lui Brooke Brown am trimis imediat o scrisoare Procurorului general din Idaho (statul unde ea locuia) solicitând o investigație. Niciun răspuns. Am contactat presa în speranța că va prelua cazul. De asemenea, nimic. Biroul meu s-a adresat bisericii baptiste locale care a ținut slujba memorială pentru Brooke, întrebând dacă gemenii morți au avut parte de serviciu religios. Nimeni nu știa ce s-a întâmplat cu ei.
Medicii lui Brooke și industria fertilității știau, cu siguranță, că organismul acestei femei, care purtase deja 3 copii ai ei și încă 5 surogate, era în risc crescut de a suferi grav. Nu este admisibil, după niciun principiu – etic sau altfel – să clădim afaceri de miliarde de dolari pe seama sănătății și bunăstării femeilor și copiilor.
În cele din urmă, cei implicați au considerat că viața lui Brooke și a copiilor pe care i-a purtat în pântece valorau cei 7.000 de dolari; nimic în plus, nicio știre sau informație. În asta sigur nu este nimic frumos, minunat sau folositor.
