Europa moare

9.232 views
3
DISTRIBUIȚI

Un articol semnat Mary Jo Anderson şi publicat în „Inside Catholic” sub titlul „Poate Europa să supravieţuiască prăbuşirii demografice?” („Can Europe Survive Its Population Plunge?”) ne reaminteşte rezultatele amare ale deceniilor de control al populaţiei.

„Europa moare. The Washington Post, printre alte publicaţii, raportează că, într-o sută de ani, va fi greu de găsit germani în Germania sau italieni în Italia. Anumiţi demografi cred că este deja prea târziu să corectăm plonjonul pe care Europa îl face înspre extincţie. „Căderea populaţiei nu mai poate fi stopată,” spune Walter Rademacher, oficial al Biroului Federal German de Statistică.

Rata de înlocuire a populaţiei este de 2,1 copii per femeie, pentru ţările dezvoltate. Nici măcar o singură naţiune europeană nu are o astfel de rată a fertilităţii, iar cele mai multe se situează sub 1,6. La acest nivel, fiecare generaţie reprezintă abia jumătate din numărul celei anterioare. Populaţia activă se va reduce cu 30% în doar 20 de ani, având un impact devastator asupra economiei. Azi, experţii UE şi ONU sunt destul de alarmaţi, din moment ce convoacă consilii pe tema crizei populaţiei. Ironia? Criza e chiar opera lor.”

Facem o paranteză pentru a menţiona, a câta oară?, situaţia României. Rata de fertilitate în ţara noastră este la un catastrofal nivel de 1,35. Nu putem să nu remarcăm ipocrizia, spre exemplu, a Fondului Naţiunilor Unite pentru Populaţie (United Nations Population Fund, UNFPA), promotor major al avortului liber şi al contracepţiei universale (doi dintre „stâlpii” controlului populaţiei) care a organizat, în 2007, la Sibiu, conferinţa „Populaţia României încotro?”. Situaţia este mai mult decât îngrijorătoare, adevărat, dar ei nu sunt vinovaţi cu nimic că s-a ajuns aici?

La conferinţă a participat şi prof. dr. Vasile Gheţău, conducătorul Centrului de Cercetări Demografice al Academiei Române şi cel mai important demografist român al momentului, care a spus exact ceea ce spune de ani încoace: anume, că în condiţiile date, viitorul demografic al întregii Europe este sumbru.

Din păcate, dl. prof. Gheţău este vocea celui care strigă în pustie, peste subteranele mai mult sau mai puţin oculte ale controlului populaţiei suprapunându-se o clasă politică iresponsabilă, care nu ia nici acum, în al 11-lea ceas, vreo măsură concretă. De fiecare dată când s-a pus problema demografică, altceva era mai important şi mai urgent. Acum spre exemplu, ne împiedicăm de mult-clamata criză. Dacă credeţi că acum este criză, staţi să vedeţi în 25 de ani, când nu va mai fi cine să muncească, cine să susţină sistemul de sănătate şi cel de pensii de stat, de pe acum grav tarate.

Doar dacă nu socotim drept măsuri cele câteva timide încercări precum recentul proiect de lege („desfiinţat” de Pro-vita Bucureşti) al PSD pentru creşterea natalităţii şi în care în care regăsim aceleaşi stereotipuri socialiste, acţiuni care te duc cu gândul mai degrabă la intenţia de a bifa ceva pe o listă, să nu se zică „voi n-aţi făcut nimic”…

Dar să revenim. Un alt jucător major în reducerea populaţiei este Federaţia Internaţională a Parentalităţii Planificate (International Planned Parenthood Federation, IPPF) totodată cel mai mare prestator de servicii de avort din lume.

Este foarte relevant să privim înapoi către politicile promovate de organizaţiile menţionate la finalul anilor ’60 şi începutul anilor ’70 şi apoi să privim din nou actuala stare de lucruri din lumea în care trăim. Un astfel de document, semnat în 1969 de vicepreşedintele de atunci al IPPF, Frederick S. Jaffe şi citat de irlandezul Patrick Buckley de la European Life Network, a fost creat special pentru influenţarea politicilor publice din SUA – ţară aflată în pragul revoluţiei sexuale şi al legalizării avortului. Multe din aceste măsuri le regăsim azi aplicate în Europa şi în alte ţări „civilizate” ale lumii, mulţumită influenţei uriaşe pe care maşina de propagandă a IPPF (întreţinută, repetăm, în mare parte din avorturi) o are.

Documentul se numeşte „Exemple de măsuri propuse pentru reducerea fertilităţii în SUA prin universalitatea sau selectivitatea impactului” („Examples of Proposed Measures to Reduce U.S. Fertility, by Universality or Selectivity of Impact”).

Sub titlul „Constrângeri sociale” („Social Constraints”) Jaffe propune următoarele:

Restructurarea familiei: a) amânarea sau evitarea mariajului [am adăuga noi aici, de-structurarea instituţiei căsătoriei prin echivalarea căsătoriei tradiţionale cu uniunile civile sau cu aşa-numita „căsătorie între persoane de acelaşi sex”]; b) alterarea imaginii familiei ideale; c) educaţia obligatorie a copiilor [în normele şi standardele „moderne” conform viziunii IPPF&Co.]; d) procentajul de homosexuali majorat; e) educaţie pentru limitarea numerică a familiei.

Tot el promovează… adăugarea în apă a unor „agenţi de control” a fertilităţii!

Implementarea acestei agende a necesitat, evident, bani. Bani obţinuţi din impozitarea familiilor, atât prin taxarea suplimentară a şcolarizării copiilor cât şi prin excluderea de la scutirea de taxe a familiilor numeroase.

Alte măsuri la acelaşi capitol includeau eliminarea plăţii concediului maternal, reducerea sau eliminarea facilităţilor în muncă pentru familii (de exemplu zilele libere plătite la căsătorie sau pentru taţi la naşterea unui copil), bonus-uri pentru amânarea căsătoriei şi majorarea intervalului de timp între naşteri, pensii pentru femei cu mai puţin de un anumit număr de copii şi eliminarea plăţilor sociale (inclusiv alocaţii) după primii doi copii.

La capitolul „Control social” („Social Controls”) oficialul IPPF dorea avort forţat pentru sarcinile în afara mariajului, sterilizarea obligatorie a celor care au mai mult de 2-3 copii, limitarea chiar a dreptului de a procrea la un anumit număr de adulţi. Măsuri aplicate, deocamdată, în China comunistă.

Cum anume se împăcau aceste viziuni dictatoriale cu masca democratică pe care „apărătorul drepturilor femeilor” IPPF o afişează azi, nu se poate şti.

Ar mai fi de menţionat „premiiile” pentru încurajarea sterilizării voluntare, a contracepţiei şi a avortului (la acea dată în SUA şi Europa, cu excepţia Marii Britanii, avortul la cerere era prohibit).

În mod evident Jaffe privea contracepţia ca un factor major în atingerea ţelurilor pe care le promova. El mai cerea distribuirea contraceptivelor fără reţetă, avansul tehnologiilor medicale contraceptive şi disponibilitatea acestora tuturor. Totodată, el mai menţiona planificarea familială ca un element cheie în îmbunătăţirea sănătăţii maternale.

Ne mai mirăm că Europa [europeană] se stinge?, se întreabă retoric Patrick Buckley. Şi noi la fel.

Dacă n-aţi văzut filmul documentar „Iarna Demografică”, o puteţi face acum.

 

3 comentarii

  1. Cel mai tare mă enervează, că în timp ce populația e în scădere, la pensie vom primi răbdări prăjite, alții se plâng de suprapopulare, noi murim, dar planeta e suprapopulată.

  2. @Camelia

    Ideea suprapopularii este depasita. Numai banii si influenta mediatica a proponentilor controlului populatiei o mai mentin in atentia publica. Ea nu mai are nicio baza stiintifica.

  3. Știu că nu are nicio bază științifică, dar unii încă o cred și alții mai mari, din anumite interese, vor să ne-o bage pe gât. Deși adevărul e că planeta se subpopulează.

LASĂ UN RĂSPUNS