Controlul abuziv asupra populației

1.906 views
2
DISTRIBUIȚI

1.Controlul asupra populaţiei a fost in istorie mult prea abuziv:

Încă de la începutul ei şi cu precădere de la creşterea ei exponenţială din perioada postbelica, mişcarea de control asupra populaţiei mondiale a făcut abuzuri înregistrate ale drepturilor omului impotriva a milioane de femei de pretutindeni. În timpul isteriei provocată de suprapopulaţia din anii ’60 si ’70 si începutul anilor ’80, naţiuni precum Mexic şi India  au impus politici de control ameninţătoare ale  populaţiei care au sterilizat în mod forţat milioane de femei, au silit milioane să avorteze şi, totodată, au sterilizat cu forţa milioane de bărbaţi.  Unele dintre aceste abuzuri continuă în mod regulat şi astăzi, în special în China. Profesorul universitar de istorie din Columbia, Matthew Connelly a scris în Concepţie eronată fatală: Lupta pentru controlul asupra populaţiei mondiale, „Marea tragedie a controlului asupra populaţiei, concepţia eronată fatală, a fost faptul că s-a crezut că alţii pot cunoaşte interesele oamenilor mai bine decât ei inşişi.” În ce priveşte mişcarea privind controlul populaţiei mondiale, a fost şi este vorba de oamenii albi, bogaţi şi de elită din vest, care decideau câţi copii ar trebui să aibă cei mai săraci. Connely descrie în amănunt agenda rasistă a fondatorilor mişcării privitoare la controlul populaţiei moderne, mişcare ce voia să reducă numărul fiinţelor umane „inferioare din punct de vedere rasial”. Mai jos se pot vedea câteva exemple de abuzuri ale drepturilor omului rezultate în mod sistematic.

 2. Abuzurile controlului asupra populaţiei au fost susţinute de instituţie: Guvernul Statelor Unite a acordat ajutor contingent ţărilor Lumii a Treia care au adoptat planurile de control asupra populaţiei, iar când au primit rapoarte privitoare la abuz, n-au luat nici o măsură. Grupuri şi indivizi secreţi, începând cu Fundaţia Ford şi sfârşind cu cei de la Rockefellers, au oferit sume mari de bani pentru a reduce populaţia ţărilor în curs de dezvoltare. China şi India, fiind două dintre cele mai populate ţări din lume,  au fost în mod special ţinta acestui curent. În China, politica oficială a singurului copil supravegheată de Xinzhong Qian, cerea femeilor să avorteze al doilea copil sau să fie sterilizate, iar milioane din ele au fost forţate să se conformeze – în mod oficial de către legea chineză. În India, numeroase femei sărace şi cuprinse de disperare n-au primit ajutor de la guvern până când n-au acceptat să fie sterilizate,  din nou, li s-a cerut deschis şi în public de către guvernul Primului Ministru, Indira Gandhi. Unele state indiene nu acordă, nici în ziua de astăzi, ajutor de la guvern familiilor cu peste doi copii, şi încă se mai oferă bani familiilor sărace pentru a fi sterilizate.  Cele mai importante organizaţii de control asupra populaţiei din lume din trecut şi din prezent, Federaţia Internaţională a Planificării Familiei (International Planned Parenthood Federation, IPPF) şi Fondul Naţiunilor Unite al Populaţiei (United Nations Population Fund, UNFPA), au susţinut aceste programe, şi, ca urmare au fost ajutate de către instituţii internaţionale la cel mai înalt nivel, cu câţiva ani după ce abuzurile lor au fost deja cunoscute în mod public.

„Nu este de mirare faptul că atât IPPF cât şi UNFPA au hotărât să ajute China la aplicarea politicii singurului copil”, a scris Connelly. „UNFPA a ajuns chiar să-i acorde lui Qian Premiul Populaţiei Naţiunilor Unite, precum şi o diplomă, o medalie de aur şi suma de 12.500 de dolari. Indira Gandhi a fost celălalt câştigător. Când cei doi premiaţi au sosit la New York pentru a li se înmâna premiile, Secretarul-General al Naţiunilor Unite Javier Perez de Cuellar i-a felicitat astfel: ‚Luându-se în considerare faptul că în India şi China este concentrată aproape 40% din omenire, trebuie cu toţii să ne manifestăm o mare admiraţie faţă de modul în care guvernul celor două ţări au reuşit să impună pe o scară largă politica populaţiei.” Qian a fost obligat să demisioneze la scurt timp după ce i s-a acordat premiul UN, din cauza presiunilor trimise de unele grupări ale femeilor chineze.

3. Mexic conduce: În America Latină, Mexic a fost prima ţară care a adoptat, oficial, politica de control asupra populaţiei, în anul 1973. Abuzurile mexicanilor săraci de origine indiană continuă, probabil şi-n zilele noastre. În 2002, Comisia Naţională a Drepturilor Omului (National Human Rights Commission, NHRC) din Mexic a afirmat, „Oficiul public de sănătate a impus populaţiei native unele metode de planificare a familiei, fără a le cere acordul şi fără a-i avertiza în privinţa riscurilor.” NHRC a hotărât ca cei din guvern, împreună cu Consiliul Naţional al Populaţiei din Mexic (National Population Council of Mexico, CONAPO), finanţat de UNFPA, să refuze ajutor medical femeilor şi bărbaţilor săraci dacă nu erau de acord să se sterilizeze. Doctorii, şi alte persoane de acest fel, puteau fi concediaţi dacă nu respectau normele de control ale populaţiei, ajungându-se astfel la sterilizarea femeilor fără ca acestea să realizeze.

4. Peru îşi recunoaşte vina: Guvernul fostului Preşedinte Alberto Fujimori din Peru, crud în bătălia împotriva gherilelor comuniste, va fi la fel de crud şi în lupta împotriva populaţiei indiene. În 1999, Ministrul Sănătaţii din Peru a recunoscut astfel: „Există deficienţe notorii printre furnizorii SR/PF (Sănătatea Reproductivă/Planificarea Familiei), deficienţe privitoare la drepturile personale şi cele reproductive.” Aproape 300.000 de femei se poate să fi fost sterilizate forţat sau în secret, afirmă guvernul peruvian în raportul „Activităţi voluntare de contracepţie.”

5. Eperienţa Braziliei: Conform lui Antonio Gaspari care dezbate „Războiul împotriva bebeluşilor,”  Raport Mondial Catolic din aprilie 1993, Ministrul Sănătăţii din Brazilia Alceni Cuerra a susţinut în 1991 că sterilizarea a mai mult de 7 milione de femei a fost efectuată fără acordul total al acestora sau chiar fără consimţământul acestora.

6. Politica celor doi copii din Vietnam: „La 7 ani de la introducerea politicii celor 2 copii per familie, programele de control asupra populaţiei din Vietnam au devenit unele dintre cele mai eficiente din lume…, ”  a raportat BBC la data de 8 noiembrie 2000. „Un grad de constrângere este necesar pentru a intra în vigoare politica celor doi copii.”  În această ţară comunistă, unde guvernul controlează muncile, precum  şi taxele oamenilor, vietnamezii trebuiau să plătească adeseori costurile legate de educaţia şi sănătatea copiilor de la al treilea în sus. Dacă cineva avea prea mulţi copii i se putea confisca pământul, iar a fi dat afară din Partidul Comunist – care domină această ţară nedemocratică – era ceva des întâlnit pentru cei care aveau mai mult de doi copii. După relaxarea politicii celor doi copii în 2003, în anul 2008 guvernul a anunţat reintrarea în vigoarea a acesteia.  FNUP a acordat un premiu agenţiei de control a populaţiei din Vietnam în anul 1999.

7. Controlul african: În Africa sub-saharană, din cauza condiţiilor haotice şi a unei acute mentalităţi pro-copii, eforturile de control asupra populaţiei s-au dovedit a fi lipsite de succes. Controlul asupra populaţiei s-a accentuat datorită diversiunii resurselor începând cu medicamentele care măresc fertilitatea şi sfârşind cu contraceptivele şi avortul. În Tanzania, a scris Elizabeth Liagin în Forţă excesivă: Putere, Politică şi Controlul asupra populaţiei (1996), condiţiile de trai sunt extrem de primitive, dar în fiecare lună, chiar şi cele mai neînsemnate sate primesc vizite de la salariaţi care aduc contraceptive. Uneori, metodele au fost mai directe. De exemplu, în perioada apart-heid  în Africa de Sud, unor negrese li s-a dat injecţii „pentru a avea lapte”, injecţii care erau în realitate contraceptive Depo-Provera, iar locurile de muncă depindeau adeseori de controlul asupra naşterii, spune Dr. Brian Clowes de la HLI.

Traducere pentru Asociația Darul Vieții: Miriam Haţegan

Sursa: aici

2 comentarii

  1. sunt impotriva avorturilor si sterilizarii sub orice forma nu cred insa ca nu ar trebui promovata prin educatie o politica responsabila in privinta natalitatii fiecare trebuie sa decida cati copii doreste sa aiba dar nu mai mult de 4 pentruca altfel apar probleme privind educatia si intretinerea lor nu toti se descurca bine cu multi copii deci trebuie multa responsabilitate atunci cand cineva decide cati copii vrea sa aiba

  2. fara avort si fara sterilizare dar cu multa resposabilitate personala prvind orice decizie in privinta numarului de copii nu toata lumea se decurca bine cu copii multi 4 copii cel mult ar trebui sa ajunga si multa,multa educatie mai ales educatie crestina adevarata

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here