Razboiul europarlamentarilor români impotriva valorilor

2.311 views
0
DISTRIBUIȚI

UPDATE. Răspundem la întrebările privind materialul de mai jos ale câtorva cititori, nedumeriți de această stare de fapt și mai puțin cunoscători într-ale procedurilor politice și ale spoielii aurite cu pretenții democratice de la Bruxelles și Strasbourg.

Intergrupul LGBT din Parlamentul European cuprinde eurodeputați, din toate grupurile politice, cu interes în promovarea agendei homosexuale (sau, mă rog, „LGBT”). Secretariatul este asigurat de ILGA (International Lesbian and Gay Association, rețea internațională foarte influentă) și de funcționari ai P.E. Aceștia pregătesc material de propagandă pentru website-ul P.E. și proiecte de rezoluții pentru fiecare partid politic, în conformitate cu „sensibilitățile politice” ale fiecăruia – recte, documente radicale, „la vedere”, pentru Socialiști, Liberali și Verzi și mai „moi” pentru Populari (care, vezi Doamne, sunt „creștini”). Membrii intergrupului preiau și aduc aceste documente pe agenda plenară printr-o procedură „pe repede înainte” pentru a nu permite coagularea opoziției și obținerea de sprijin pentru amendamente care să neutralizeze prevederile pro-homosexuale cele mai radicale.

Spre exemplu, în ce privește rezoluția de mai jos, nimeni nu a știut despre ea până cu 2 zile înainte de plenară…

Oricum însă, acesta este doar un truc de procedură. Adevărul trist este că ideologia homofilă este puternic înrădăcinată în cercurile legiuitorilor europeni. Foarte mulți dintre aceștia sunt favorabili „căsătoriei” unisex și adopției de copii de către cuplurile de același sex, din lipsa sprijinului cultural, antropologic și etic al educației creștine autentice.

În condițiile în care chestiunile care privesc familia, bioetica, dreptul la viață etc. NU sunt de competență unională, adică statele membre au dreptul să decidă independent, scopul acestor rezoluții pro-homosexuale cu rol de recomandare este, așa cum am mai spus-o, 1). a pune presiune asupra parlamentelor naționale pentru a adopta legi anti-familie – de exemplu „căsătoria” unisex și 2). a servi „muniție” Comisiei Europene, organism ne-ales și incontrolabil de către cetățeni, de la care pornesc 80% din directivele UE (care sunt obligatorii!), pentru a emite legi care ocolesc legislația națională, având în același timp întâietate asupra acesteia!

Procesul, derulat întotdeauna în pași mici, pentru a evita rezistența în cazul unei legi directe și brutale, funcționează mai ales în cazul țărilor conformiste, așa cum este România, care a adoptat la grămadă legi cu parfum „european”, tembele și inaplicabile, doar pe criteriul „așa e în Europa”, sau, mai grav, „așa CERE Europa”.

Este o uriașa problemă faptul că cetățenii Uniunii, mulți dintre ei oricum dezinteresați și dezamăgiți de reprezentarea politică, iar acum, în plus, cu atenția captată de gravele probleme economico-sociale, nu cunosc, nu înțeleg și nu pot controla ceea ce se întâmpla la nivelul deciziilor la Parlamentul European și Comisia Europeană. Chiar și anumite think-tank-uri de la Bruxelles o recunosc, atunci când aduc în discuție democrația participativă ca alternativă la actualul sistem, complet căzut în mâna grupurilor de interese ideologice (homosexuali, feministe, seculari) sau financiare (corporații).

Pentru edificare, urmăriți înregistrarea de mai jos, în care Viviane Reding, Comisarul European pentru Justiție și Drepturi Fundamentale, vorbește despre cum, fără mare scandal („without making a big fuss”), Comisia și Parlamentul European pot interveni în aplicarea legilor naționale pentru a determina respectivul stat să schimbe o practică ce nu este în concordanță cu „regulile NOASTRE europene” (subl. ns.)

În contextul rezoluțiilor precum cea discutată mai jos, ținta este clară: predarea necondiționată a tuturor statelor UE în fața lobby-ului homosexual.

Câți dintre noi am știut și înțeles oare, la 1 ianuarie 2007, în ce „am intrat” cu adevărat, și chiar astăzi, la 5 ani și jumătate de la acel moment, câți înțeleg unde ne va duce acest drum? Lăsând la o parte catastrofa economică previzibilă, putem percepe că amenințarea reală este la adresa sufletelor și nu a buzunarelor sau nivelului nostru de trai?

Razboiul europarlamentarilor români impotriva valorilor

(Extras din buletinul informativ al Alianței Familiilor din România)

Iata ca europarlamentarii romani au facut-o din nou lata. I-am trimis la Bruxelles sa ne reprezinte, pe noi, Romania, valorile noastre, valorile Romaniei traditionale, valorile izvorite din credinta crestina. Si au dat din nou cu bita in balta. Au mai facut-o in trecut, am scris despre asta, si mereu repeta aceasi gafa. De data asta insa nu se mai poate vorbi de o gafa, ci de un comportament intentionat, o convertire ideologica, o practica ce ofenseaza si jigneste intreaga natiune romana. E vorba de sprijinul constant, repetat, fara discernamint, nemijlocit pe care il acorda homosexualilor si homosexualitatii, in detrimentul nostru, al valorilor, al viitorului si bunastarii morale a copiilor nostri. E vorba, nici mai mult nici mai putin, decit de un veritabil razboi impotriva valorilor.

I-am votat in 2009 nadajduind ca ajunsi la Bruxelles ne vor cauta binele, se vor identifica cu gindirea de acasa, cu interesele noastre, ale celor din Arad, Baia Mare, Bihor, Vaslui, Dobrogea, Bucuresti, Suceava, Mehedinti, Dolj, etc. Dar nu au facut-o. Si nici nu dau indicii ca intentioneaza sa o faca. Gindirea lor e imersata in secularismul paganizat si desacralizant al stingii europene. Asupra lor au mai multa inflenta un Zapatero socialist spaniol, modelul secular socialist scandinav, socialismul grec, gindirea ateista. Nu noi. Cetatenii tarii care i-am propulsat in pozitiile care le au.

Despre ce e vorba? Despre o Rezolutie adoptata de Parlamentul European pe 24 mai, cu un vot de 430 la 105, de condamnare „in termeni puternici a discriminarii pe baza de orientare sexuala si identitate de gen” si a „homofobiei.” Un document ideologic, o expresie a ideologiei sexuale radicale contemporane, fasonata si emisa in centrele homosexuale ale Europei si ale lumii, Amsterdam, San Francisco, Stockholm, Londra. In cele trei (3) pagini de text, Rezolutia condamna „homofobia” in Europa, manifestarile impotriva homosexualitatii si legislatiile impotriva propagandei homosexuale adoptate, sau in curs de adoptare, in Rusia, Ucraina, Moldova, Ungaria, Lituania, si Letonia. Moldova e vizata de doua ori. Rezolutia afirma, in mod eronat, ca discriminarea pe baza de orientare sexuala e interzisa de Conventia Internationala a Drepturilor Civile si Politice. Defineste „homofobia” ca o „teama irationala, sau aversiune, fata de homosexualitatea masculina si feminina…” Ungaria a adoptat o noua Constitutie anul trecut care defineste casatoria crestina, iar Lituania se pregateste si ea sa interzica casatoriile homosexuale in constitutie. Diferite municipalitati din Moldova au adoptat ordonante municipale care interzic propaganda homosexuala, intre ele Balti, Sorochi, Cahul, etc. Rusia deja a facut-o, si Ucraina dezbate legislatie similara la nivel national.

Dintre cei 33 de europarlamentari romani au votat 26, 25 pentru si unul impotriva. Impotriva a votat dl Sebastian Bodu, iar pentru, Ramona Manescu, Adina Valean, Renate Weber, Adrian Severin, Vadim Tudor, Elena Antonescu, Elena Basescu, Minodora Cliveti, Ioan Enciu, Petru Luhan, Monica Macovei, Marin Marinescu, Iosif Matula, Norica Nicolai, Ioan Pascu, Cristian Preda, Theodor Stolojan, Victor Bostinaru, Corina Cretu, George Cutas, Stefan Pascu, Daciana Sarbu, Csaba Sogor, Claudiu Tanasescu, si Silvia Ticau. Nu au votat Gigi Becali, Iulian Winkler si Lazlo Tokes.

In plus, grupul pro-homosexual al Parlamentului European a intocmit un material de promotie video a drepturilor homosexuale. Printre cele 53 de personaje care apar in clipul video e si dna Renate Weber.

Ce putem deduce din acest comportament? Ca reprezentantii nostri in Parlamentul Europei gindesc in termeni straini valorilor crestine si ale noastre. Ca nu ne reprezinta si ca trebuie adusi acasa la primul vot care, din nefericire va avea loc doar in mai 2014. Ca unii dintre ei se numesc crestini, in public, dar gindesc si actioneaza contra valorilor crestine in actiunile lor oficiale. Aici vorbim in special de Adina Valean care s-a proclamat, nu o data, in public, ca fiind crestina, dar actioneaza altfel. Apoi vorbim de dl Vadim Tudor, care iarasi a votat pentru homosexuali. Si nu e prima data. A mai facut-o in septembrie 2009 cind a votat o Rezolutie a Parlamentului European care condamna Lituania pentru ca a interzis un mars homosexual la Vilnius. In Romania, dl Tudor se declara impotriva homosexualitatii, dar in functia publica care o are, ii sprijineste. In plus, dl Tudor se identifica frecvent in spatiul public roman ca fiind crestin, cititor avid al Bibliei. Am atras atentia asupra voturilor lui in sprijinul homosexualilor atunci si vedem ca dinsul continua sa submineze valorile crestine ale romanilor pe care pretinde sa-i reprezinte.

Ne surprinde si votul dnei Elena Basescu, al carei tata e mai moderat si mai respectuos fata de valorile traditionale ale romanilor. La fel dl Claudiu Tanasescu care provine din partidul Romania Mare, un partid care, ne spun liderii lui, se identifica cu valorile crestine si traditionale ale poporului roman. Oare ne mint acesti oameni? Nadajduim ca nu, dar incongruanta dintre afirmatiile lor publice si comportamentul lor oficial ne da mult de gindit.

Daca europarlamentarilor romani care se autodefinesc ca fiind crestini le este rusine de valorile crestine, dlui Buzek, europarlamentar polonez, si pina recent presedinte al Parlamentului European, nu ii este. A votat impotriva Rezolutiei. Dl Buzek e crestin si a mentinut o pozitie crestina consecventa pe duratia presedintiei lui.

AFR va recomanda: In linkul care vi-l dam puteti accesa urmatoarele informatii: (1) un comentariu din partea unui grup homosexual european privind Rezolutia; (2) linkuri care duc la textul Rezolutiei si al listei de voturi. Va incurajam sa intrati si sa cititi. Mai ales lista voturilor unde homosexualii europeni clasifica europarlamentarii in doua grupe: (1) grupul celor „loiali” homosexualilor (in care intra, printre altii, dna Renate Weber si dl Vadim Tudor”) si (2) grupul „rebelilor” (unde intra dl Sebastian Bodu si polonezul Buzek). http://www.lgbt-ep.eu/press-releases/european-parliament-strongly-condemns-homophobic-laws-and-discrimination-in-europe/

Votul a fost dat la repezeala fara ca dezbaterile sa fie anuntate cu mult timp inainte.

Dl. Bogdan Mateciuc, Director Executiv AFR, a pregatit si publicat online, reactia AFR la Rezolutia saptaminii trecute.

 

Propaganda homosexuală

Potrivit dicţionarului explicativ, prin propagandă înţelegem orice acţiune de răspândire a unor idei care prezintă şi susţin o teorie, o concepţie sau unele comportamente cu scopul de a convinge şi a câştiga adepţi. În ultimii 30 de ani, asociaţiile de homosexuali din Occident s-au lansat în acţiuni ample menite a schimba percepţia publicului nu doar asupra homosexualilor, ci şi asupra comportamentului homosexual în sine. Începând de la decizia politică a Asociaţiei Americane de Psihiatrie, din 1972, de a scoate homosexualitatea de pe lista afecţiunilor, homosexualii au căutat şi folosit metode din ce în ce mai subtile pentru a acredita teoria că 1) homosexualitatea nu este o afecţiune, 2) este înnăscută şi deci, 3) nu se poate schimba şi 4) este un comportament sexual alternativ la heterosexualitate.

Într-o primă fază, accentul activiştilor homosexuali a fost pus pe eliminarea discriminării pe baza de aşa-zisă orientare sexuală – comportamentele sexuale ale individului. Au fost modificate legile care interziceau discriminarea de gen, rasă şi religie, pentru ca ele să includă şi „orientarea sexuală”. Treptat, odată cu introducerea termenului „gay” în loc de homosexual, unii oameni au părut cu uită despre ce este vorba – practicantul unor acte sexuale nefireşti – şi au început să fie indiferenţi faţă de acest subiect sordid. Mai mult, unii cetăţeni au început chiar să afişeze public o toleranţă sau prietenie faţă de practicanţii acestor acte sexuale, ca şi cum aceasta ar fi fost o dovadă de „modernitate” şi „toleranţă”.

Într-o fază ulterioară, conştienţi că puterea stă în cifre, homosexualii au început să manipuleze cifrele sociologice, încercând să acrediteze ideea că acei indivizi care sunt discriminaţi şi respinşi de societate pentru practicile lor sexuale ar fi, în realitate, mult mai mulţi. Orice grup încearcă să se prezinte în societate ca fiind cât mai numeros. Au luat deci un studiu dubios realizat în anii 1940 de un veterinar pe nume Kinsey şi, pe baza lui, au spus că 10% din populaţie sunt homosexuali. Deşi, în timp, procentul a fost demontat ca fiind o fabulaţie, unii oameni cred încă în el.

Astăzi, acţiunile activiştilor homosexuali se concentrează, pe de-o parte, pe normalizarea homosexualităţii, şi pe atragerea de noi practicanţi. În ceea ce priveşte normalizarea, cu ajutorul mass-mediei şi a unor factorilor politici, se încearcă impunerea ideii că comportamentul homosexual este normal. Asta deşi toate studiile ştiinţifice arată că actele homosexuale sunt o cauză directă a unor boli (SIDA, gonoree, unele forme specifice de cancer…) şi a unei speranţe de viaţă mai mici pentru homosexuali, în comparaţie cu restul populaţiei. Pe scurt, stilul de viaţă homosexual este pur şi simplu periculos din punct de vedere medical, însă aceste lucruri sunt cunoscute, în general, doar de către medicii şi specialiştii care se ocupă de cazurile medicale. În exterior, pentru publicul larg, homosexualitatea este zugrăvită ca un comportament inocent şi chiar distractiv.

Eforturile de a prezenta homosexualitatea ca un comportament normal în ochii societăţii sunt mascate sub sloganurile nobile ale „toleranţei”, „nediscriminării” şi „diversităţii” şi includ parade, proiecţii de filme, expoziţii de fotografie, articole de presă, sondaje de opinie şi altele, în care acest stil de viaţă este prezentat într-o manieră romantică, iar respingerea lui este descrisă ca o formă de extremism sau fobie. Publicul este determinat să abandoneze respingerea homosexualităţii şi să îmbrăţişeze acceptarea ei, într-un gest de „modernitate” şi „toleranţă”.

Asta, în timp ce alte studii ştiinţifice arată că promiscuitatea şi infidelitatea în relaţiile homosexuale merge până la 90% dintre cuplurile homosexuale – potrivit cercetărilor realizate chiar de homosexuali!

Mare parte din această propagandă, care încearcă să zugrăvească în culori frumoase realitatea tristă a actelor şi relaţiilor homosexuale, este îndreptată către copii şi tineri. Cazul colegiului George Coşbuc din Bucureşti, din martie 2012, este un exemplu. „Manualul de orientare sexuală„, pe care activiştii au încercat să îl introducă în şcolile din Iaşi acum câţiva ani, este un alt exemplu. Aceste acţiuni îi fac pe unii copii şi tineri, cu o identitate în formare sau nesiguri de identitatea lor, să creadă că homosexualitatea este un dat implacabil şi că ei înşişi ar putea fi homosexuali; astfel, sunt invitaţi să experimenteze actele homosexuale, pentru a-şi descoperi o presupusă adevărată identitate. În felul acesta ei sunt atraşi în acest stil de viaţă, cu un impact considerabil asupra lor înşişi şi a familiilor lor.

Unele state au realizat efectul de propagandă al acţiunilor organizate de activiştii homosexuali şi, de aceea, le-au interzis prin lege. În replică, Uniunea Europeană, o organizaţie unde influenţa homosexualilor este considerabilă, a încercat să arate un cartonaş galben unor state ca Polonia, Republica Moldova, Ucraina sau Rusia, care au luat decizia corectă de a-i proteja pe copii şi tineri de propaganda homosexuală.

Din nefericire, alte state au căzut în plasă falsei toleranţe, fără discernământ, şi îngăduie aceste acţiuni publice.

/p

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here