CEDO impune adopția pentru homosexuali în anumite circumstanțe și abuzează suveranitatea statelor. România este vizată

4.532 views
2
DISTRIBUIȚI

UPDATE: Curtea Constituțională a Germaniei a declarat, tot ieri, că adoptarea copiilor de către cuplurile de același sex este în acord cu Constituția federală.

gayparentscorbis_228x263Marea Cameră (instanța ultimă) a Curții Europene a Drepturilor Omului a condamnat, ieri, Austria pentru violarea Convenției Europene a Drepturilor Omului prin diferențierea la adopție între cuplurile unisex necăsătorite și respectiv cuplurile heterosexuale necăsătorite, în situația în care unul dintre parteneri dorește să adopte copilul celuilalt. Curtea și-a menținut totuși propria jurisprudență, stabilind că limitarea adopției la cuplurile căsătorite heterosexuale nu este discriminatorie, acolo unde și cuplurile homosexuale se pot căsători.

Cazul X și alții contra Austria a implicat două femei aflate într-o „relație” homosexuală. Una dintre ele a cerut să adopte copilul natural al celeilalte. Legea austriacă interzice adopția într-o asemenea circumstanță, întrucât ar duce la întreruperea legăturii familiale legale cu părintele biologic (situație oarecum identică celei din România).

Reclamantele au invocat încălcarea articolelor 8 (protecția vieții private și de familie) și 14 (interzicerea discriminării pe criterii de orientare sexuală) din Convenția Drepturilor Omului, tratatul în baza căruia funcționează Curtea.

Curtea a apreciat cu 10 voturi la 7 că tratamentul diferit aplicat de autoritățile austriece este discriminatoriu și că Austria nu a putut furniza dovezi convingătoare că diferențierea în tratament este necesară pentru a proteja intersele copilului.

Hotărârea CEDO înseamnă că, practic, dacă un stat permite adopția unui copil de către un cuplu de sex diferit necăsătorit, trebuie să îl permită și pentru doi homosexuali necăsătoriți. În această situație se află din păcate și România, care permite adopția simultană sau succesivă de către două persoane necăsătorite doar în condiții stricte, dar o permite, conform legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției:

„Art. 71. – (1) Două persoane nu pot adopta împreună, nici simultan şi nici succesiv, cu excepţia cazului în care sunt soţ şi soţie.
(2) Cu toate acestea, o nouă adopţie poate fi încuviinţată atunci când:
[…] c) copilul adoptat are un singur părinte, necăsătorit, iar acesta se află într-o relaţie stabilă şi convieţuieşte cu o persoană de sex opus, necăsătorită, care nu este rudă cu acesta până la gradul al patrulea, şi declară prin act autentic notarial că noul adoptator a participat direct şi nemijlocit la creşterea şi îngrijirea copilului pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin 5 ani.”

Celelalte state membre ale CEDO cu legislație similară sunt Portugalia, Rusia şi Ucraina.

Hotărârea și comunicatul de presă în limba franceză sunt disponibile pe site-ul CEDO aici.

Partea bună a deciziei este menținerea unanimă a propriei jurisprudențe din cazul Gas și Dubois contra Franța. În acea situație, CEDO a stabilit ca nediscriminatorie limitarea adopției la cuplurile heterosexuale căsătorite și interzicerea ei în cazul cuplurilor homosexuale aflate în parteneriat sau căsătorie.

Printre organizațiile care au intervenit ca terțe părți în proces au fost European Center for Law and Justice (Centrul European pentru Lege și Justiție) și Alliance Defending Freedom (Alianța pentru Apărarea Libertăților) care au furnizat ample dovezi că familia naturală este modelul ce trebuie protejat și că așa-zisa teorie a „nediferențierii”, conform căreia cuplurile de același sex pot crește la fel de bine copii, nu este susținută de științele sociale.

„Copilul nu este o proprietate și nu trebuie să fie subiectul unor experimente sociale atunci când există dovada clară că familia naturală este modelul optim”, a declarat Roger Kiska, avocat ADF.

CEDO este autoritatea juridică supremă a Consiliului Europei și hotărârile sale au efect direct în toate cele 47 de state membre (a nu se confunda Consiliul Europei cu Uniunea Europeană, care are doar 27 de membri). Despre consecințele pentru România ale acestei noi decizii stupefiante, în curând.

2 comentarii

  1. Practicati copy – paste-ul si faceti afirmatii eronate: Vorba ceea: mana de aur, cap de lemn.

    S-a pus in discutie dreptul oricarui cuplu (format din parteneri de acelasi sex sau de sex diferit) de a solicita si de a-i fi judecata cererea de adoptie a copilului apartinand unuia dintre parteneri, iar aceasta cerere sa fie analizata sub toate aspectele (mai jos, am tradus in extras paragrafele 152 si 142 din hotararea CEDO si am citat celelalte argumente interepretate eronat in articol).
    Interesul copilului a fost doar folosit, dar niciodata analizat in toate aspectele de catre instantele austriece, care au respins cererea de adoptie fara sa intre in fondul cauzei. Iar Curtea Constitutionala a declarat cererea solicitantilor ca „inadmisibila”.

    Argumentul referitor la faptul ca viata copilului nu s-ar fi schimbat este copiat eronat. Acesta nu este decat unul dintre argumentele instantei austrece.

    Copilul este adoptabil, avand un parinte divortat care il creste impreuna cu un partener, intr-o relatie stabila si indelungata.
    Acest cuplu are dreptul de a-i fi inregistrata si analizata cererea de adoptie, ca oricarui alt cuplu. Interesul copilului trebuie sa primeze, in ce priveste ingrijirea, educatia, intretinerea etc. copilului, nu-i asa? Daca un cuplu ii ofera copilului siguranta, stabilitatea, dragostea si ingrijirea de care are nevoie, are dreptul sa se acorde adoptia, indiferent daca partenerii sunt de sex diferit sau de acelasi sex si indiferent cui nu-i convine aceasta decizie.
    Daca aveti in vedere interesul copilului si importanta deciziei in acest caz, analizati urmatoarea situatie: mama biologica a copilului decedeaza. Tatal biologic nu are posibilitatea si dorinta de a creste minorul. Partenerul acesteia nu va putea sa il creasca si ocroteasca, neavand drept de tutela. Se va putea ajunge la situatia ingrijirii copilului de catre institutiile statului.
    Ar fi buna ca mama in cazul acesta, indiferent de orientarea sexuala, nu-i asa?:) Dragostea si ingrijirea parinteasca a unui partner nu pot fi refuzate sub motivul orientarii sexuale. Nimeni nu poate fi de acord cu acordarea adoptiei cu usurinta sau in mod automat, fara indeplinirea unor criterii exigente.
    Insa trebuie sa fim de acord ca orice persoana, indiferent de orientarea sexuala, are dreptul de a formula o astfel de cerere, de a-i fi analizata sub toate aspectele si, daca indeplineste criteriile, sa ii fie aprobata.
    Familia „traditionala” nu mai ofera garantia „interesului minorului” – violenta conjugala, destramarea familiilor si abandonul sunt probleme majore in societatea actuala. Studiile stiintifice aratate (mentionate si in cauza) arata ca nu exista diferente in ce priveste cresterea copilului, in ce priveste cuplurile in care este crescut -de sex diferit sau acelasi sex.

    CASE OF X AND OTHERS v. AUSTRIA
    http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-74713#{„itemid”:[„001-74713”]}

    „152. Curtea invedereaza inca o data ca prezentul caz nu priveste chestiunea daca cererea de adoptie a solicitantilor ar fi trebuit aprobata…
    Priveste chestiunea daca aplicantii au fost discriminati in temeiul faptului ca instantele nu au avut posibilitatea de a examina… daca adoptia solicitata a fost interesul celui de-al doilea solicitant [minorul], avand in vedere ca [examinarea interesului] a fost in orice caz imposibila.

    „142. Curtea reitereaza ca Articolul 182 § 2 din Codul Civil contine o interdictie absoluta, desi implicita, a adoptiei de catre cel de-al doilea partener in cazul cuplurilor de acelasi sex.
    Guvernul nu a prezentat niciun argument specific, niciun studiu stiintific sau alta dovada care sa arate ca o familie cu doi parinti de acelasi sex nu ar putea, in nicio circumstanta, sa implineasca nevoile copilului.
    Dimpotriva, a admis ca pot fi la fel de potrivite sau nepotrivite cuplurile de acelasi sex si cuplurile de sex diferit, atunci cand e vorba de apoptia copiilor. Mai mult, Guvernul a declarat ca nu este scopul Codului Civil excluderea partenerilor de acelasi sex de la adoptia de catre cel de-al doilea partener”.

    112. The Court observes that, in contrast to the comparison with a married couple, it has not been argued that a special legal status exists which would distinguish an unmarried heterosexual couple from a same-sex couple. Indeed, the Government did not dispute that the situations were comparable, conceding that, in personal terms, same-sex couples could in principle be as suitable or unsuitable for adoption, including second-parent adoption, as different-sex couples. The Court accepts that the applicants, who wished to create a legal relationship between the first and second applicants, were in a relevantly similar situation to a different-sex couple in which one partner wished to adopt the other partner’s child.
    116. There is thus no doubt that the applicable legislation leads to a distinction between unmarried different-sex and same-sex couples in respect of second-parent adoption. Under Austrian law as it stands second-parent adoption was and still is impossible in the applicants’ case. This would be so even if the biological father of the second applicant were dead or unknown or if there were grounds for overriding his refusal to consent to the adoption. It would even be impossible if the second applicant’s father were ready to give his consent to the adoption. This was not disputed by the Government.
    117. However, the Government argued on the facts of the case that it disclosed no element of discrimination. They submitted that the applicants’ adoption request had been refused on grounds unrelated to the first and third applicants’ sexual orientation. Firstly, the courts and in particular the Regional Court had refused the adoption on the ground that it was not in the second applicant’s interests. Secondly, any adoption required the consent of the child’s biological parents. As the second applicant’s father did not consent, the courts had been obliged to refuse the adoption request. They would have had to decide in exactly the same way had the first applicant been the male partner of the third applicant. In other words, the difference in law resulting from Article 182 § 2 of the Civil Code did not come into play in the circumstances of the applicants’ case. Consequently, the Government asserted that the applicants were asking the Court to carry out a review of the law in abstracto.
    142. The Court would repeat that Article 182 § 2 of the Civil Code contains an absolute, albeit implicit, prohibition on second-parent adoption for same-sex couples. The Government did not adduce any specific argument, any scientific studies or any other item of evidence to show that a family with two parents of the same sex could in no circumstances adequately provide for a child’s needs. On the contrary, they conceded that, in personal terms, same-sex couples could be as suitable or unsuitable as different-sex couples when it came to adopting children. Furthermore, the Government stated that the Civil Code was not aimed at excluding same-sex partners from second-parent adoption. Nonetheless, they stressed that the legislature had wished to avoid a situation in which a child had two mothers or two fathers for legal purposes. The explicit exclusion of second-parent adoption in same-sex couples had only been introduced by the Registered Partnership Act in 2010, which had not been in force when the present case was determined by the domestic courts and was therefore not relevant in the present case.
    144. The Court would add that the Austrian legislation appears to lack coherence. Adoption by one person, including one homosexual, is possible. If he or she has a registered partner, the latter has to consent, in accordance with the amendment to Article 181 § 1, sub-paragraph 2, of the Civil Code, which was introduced together with the Registered Partnership Act (see paragraph 40 above). The legislature therefore accepts that a child may grow up in a family based on a same-sex couple, thus accepting that this is not detrimental to the child. Nevertheless, Austrian law insists that a child should not have two mothers or two fathers (see, mutatis mutandis, Christine Goodwin v. the United Kingdom [GC], no. 28957/95, § 78, ECHR 2002 VI, where the Court also took into consideration the lack of coherence of the domestic legal system).
    145. The Court finds force in the applicants’ argument that de facto families based on a same-sex couple exist but are refused the possibility of obtaining legal recognition and protection. The Court observes that in contrast to individual adoption or joint adoption, which are usually aimed at creating a relationship with a child previously unrelated to the adopter, second-parent adoption serves to confer rights vis-à-vis the child on the partner of one of the child’s parents. The Court itself has often stressed the importance of granting legal recognition to de facto family life (see Wagner and J.M.W.L. v. Luxembourg, no. 76240/01, § 119, 28 June 2007; see also, in the context of second-parent adoption, Eski, cited above, § 39, and Emonet and Others, cited above, §§ 63-64).
    146. All the above considerations – the existence of de facto family life between the applicants, the importance of having the possibility of obtaining legal recognition thereof, the lack of evidence adduced by the Government in order to show that it would be detrimental to the child to be brought up by a same-sex couple or to have two mothers and two fathers for legal purposes, and especially their admission that same-sex couples may be as suited for second-parent adoption as different-sex couples – cast considerable doubt on the proportionality of the absolute prohibition on second-parent adoption in same-sex couples arising out of Article 182 § 2 of the Civil Code. Unless any other particularly convincing and weighty reasons militate in favor of such an absolute prohibition, the considerations adduced so far would seem rather to weigh in favor of allowing the courts to carry out an examination of each individual case. This would also appear to be more in keeping with the best interests of the child, which is a key notion in the relevant international instruments (see, in particular, paragraph 49 above, and E.B. v. France, cited above, § 95).
    152. The Court emphasizes once more that the present case does not concern the question whether the applicants’ adoption request should have been granted in the circumstances of the case. It concerns the question whether the applicants were discriminated against on account of the fact that the courts had no opportunity to examine in any meaningful manner whether the requested adoption was in the second applicant’s interests, given that it was in any case legally impossible. In this context the Court refers to recent judgments in which it found a violation of Article 14 taken in conjunction with Article 8 because the father of a child born outside marriage could not obtain an examination by the domestic courts of whether the award of joint custody to both parents or sole custody to him was in the child’s interests (see Zaunegger v. Germany, no. 22028/04, §§ 61-63, 3 December 2009, and Sporer v. Austria, no. 35637/03, §§ 88-90, 3 February 2011).
    153. In conclusion, the Court finds that there has been a violation of Article 14 of the Convention taken in conjunction with Article 8 when the applicants’ situation is compared with that of an unmarried different-sex couple in which one partner wishes to adopt the other partner’s child.

  2. În primul rând, fără comentarii multiple identice, chiar dacă sunt la articole diferite.

    Dumneata folosești pentru a justifica opinia majoritară a CEDO chiar decizia Curții, ceea ce e un nonsens. Nu vom argumenta juridic mai mult, că nu ajungem nicăieri. Cazul este încheiat și evident hotărârea Curții trebuie luată ca atare – lucru pe care dumneata plusezi, în mod evident.

    Nu mai poate face față familia tradițională îndatoririlor? Starea reală de declin în care se află într-adevăr familia își are rădăcina în același rău care promovează și homosexualitatea ca virtute și încearcă să o impună în societate. Ofensiva este bine gândită, într-adevăr: fără această situație dramatică, oare cum ar fi putut funcționa propaganda „mai bine îi este copilului într-un cuplu de homosexuali decât în canale”? S-ar putea spune că îți provoacă satisfacție situația, după tonul triumfător.

    Avem și noi studii care arată că, dimpotrivă, este o diferență substanțială între modul în care se dezvoltă copilul într-o familie și respectiv crescut de un cuplu de același sex. Și acestea sunt desigur amănunte, ne putem bate în studii mult și bine fără a convinge pe celălalt. Acum contează ce a decis Curtea. Vom culege cu toții roadele, mai curând decât credem.

    Încă ceva, foarte important: termenul „homofob” este creat special pentru a intimida critica la adresa homosexualității, cu tendința de a o transforma în delict penal, așa cum se întâmplă deja în unele țări. Manipulare lingvistică după metoda clasică, pe care, evident, o repudiem. Data viitoare când mai folosești cuvântul aici, comentariul merge la gunoi direct.

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here