În atenția ziarului „Adevărul”: Celulele embrionare stem NU vindecă nici cancer, nici diabet, iar perfidia și minciuna nu au ce căuta în presa onestă

4.727 views
10
DISTRIBUIȚI

Actualizare 1 iulie 2014: Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat existența unei fapte de discriminare și a sancționat Adevărul Holding SA cu suma de 2000 lei amendă. Detalii.

post_half_1270669727bioethicsÎntr-un articol scris după tipicul bolșevic al „Scânteii” anilor 1950, mustind de perfidie, de ură la adresa Bisericii și a creștinilor și denotând ignoranță și superficialitate în documentarea jurnalistică, un oarecare autor de blog la adevarul.ro – Alex Dumitriu – socoate că BOR este o „organizație criminală”. Mai exact, „o organizaţie anti-umană, criminală şi anti-viaţă, al cărei scop pare a fi propăşirea suferinţei şi mizeriei, a misticismului şi necunoaşterii, pentru propria lor bunăstare.” De ce? Pentru că nu este de acord cu cercetarea pe embrionul uman.

Înainte de a lămuri lucrurile, decapând propaganda militantă ateistă de pe realitate, menționăm că un grup de creștini (persoane fizice și juridice) a solicitat Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării să constate că afirmațiile celui în cauză sunt discriminatorii și de natură să dea naștere unei atmosfere degradante și ostile la adresa creștinilor (adepți ai unei „organizații criminale”, după mintea acestui individ) și ca atare să îl sancționeze pe acesta. Vom reveni cu detalii.

Iată, deci, comentariile la articolul neo-tovarășului Alex Dumitriu „BORu’ şi cu embrionu”

1. Proiectul „Unul dintre Noi” nu aparține Bisericii Ortodoxe Române, ci este o inițiativă cetățenească, înregistrată la Comisia Europeană. Inițiativa cetățenească este un instrument de participare democratică prin care, la solicitarea a cel puțin 1 milion de cetățeni ai țărilor Uniunii, se declanșează o dezbatere și o inițiativă legislativă într-unul din domeniile care sunt de competența legislativă a Comisiei Europene. „Unul dintre noi” are ca „părinți”, deci, cetățeni din statele membre ale UE și nu o instituție sau un cult anume. Iată numele responsabililor: QUINTAVALLE JOSEPHINE, VARI FILIPPO, PUPPINCK PATRICK GREGOR, BALTROSZEWICZ JAKUB, LIEBNER MANFRED, FRIVALDSZKY EDITH, LATORRE ALICIA.

Ideea inițiativei a plecat de la definiția embrionului uman ca fiind începutul dezvoltării ființei umane, astfel cum a fost formulată într-o recentă decizie a Curții Europene de Justiție (dosarul Brustle vs. Greenpeace). „Unul dintre noi” cere UE să înceteze finanțarea activităților care includ distrugerea embrionilor umani, în mod deosebit în domeniile cercetării, ajutorului pentru dezvoltare și sănătate publică.

Faptul că Biserica Ortodoxă Română sprijină (la fel ca un alt celebru „obscurantist”, Papa Francisc I, patron al unor instituții academice de prestigiu) inițiativa nu poate decât să ne bucure pe noi, creștinii, întrucât „Unul dintre noi” va aduce un progres considerabil la protejarea vieții umane în Europa.

2. În ce privește esența articolului și sursa acuzațiilor – în ce măsură cercetarea pe embrion este sau nu „unul din cele mai productive şi promiţătoare domenii ale cercetării” și deci dacă aceasta merită să fie finanțată public, dincolo de considerentele morale și etice („popisme” cu care „specialistul” Dimitriu nu se încurcă) – autorul face o confuzie gravă între celulele stem embrionare, a căror recoltare presupune moartea unor embrioni umani și deci distrugerea unor vieți, și celulele stem adulte, a căror tehnologie nu ridică nicio problemă etică, ele fiind recoltate de la om după naștere. Pentru a lămuri cu o voce autorizată problematica bolilor pe care le vindecă sau nu aceste celule am cerut sprijinul colaboratorului nostru, Andrei Claudiu Hrișman, doctor în bioetică.

„Există erori fatale în articol. Afirmaţia că celulele embrionare vindecă forme de cancer este total greşită. Nici unul dintre articolele la care face referire autorul nu dovedeşte că acest lucru este posibil, ci că ar fi posibil; însă după câteva zeci de ani de studii şi promisiuni, celulele embrionare nu au descoperit leacul cancerului. Din contră, celulele stem adulte, care se studiază de mult mai puţin timp, sunt mult mai promiţătoare şi au dat deja tratamente clinice concrete care nu pun în pericol viaţa pacienţilor; nu insistăm însă aici asupra problemei, însă îl provocăm pe d-l Dumitriu să facă o mică „cercetare” jurnalistă pentru a înţelege diferenţa între cele două tipuri de celule stem (celule suşă), precum şi posibilitatea lor concretă de a fi utilizate în tratarea unor boli.

Nici unul dintre studiile pe care autorul le dă ca fiind soluţii pentru diabet nu au ajuns încă la un tratament concret, însă alte sectoare ale medicinii contemporane par a fi mult mai promiţătoare, prin tratamente care utilizează nanotehnologii, celule stem adulte etc. În nici un caz celulele stem embrionare nu constituie un tratament pentru diabet încă, iar studiile alternative, mult mai ieftine, fără implicaţii morale considerabile, fără a distruge embrioni umani, sunt mult mai aproape de un rezultat pozitiv.

Aceeaşi problemă cu studiile la care face referire pentru tratarea bolilor de inimă, plămâni etc.

În ceea ce priveşte transplantul de organe, transfuzia de sânge şi grefele de piele, trebuie, cu părere de rău, să-i atragem atenţia autorului că „amestecă” puţin mai mult lucrurile şi se află într-o eroare nu doar fatală, ci inacceptabilă pentru un jurnalist care se încumetă să scrie despre astfel de subiecte. Pe scurt: teoretic – subliniez, teoretic – celulele stem embrionare ar putea deveni orice celulă din corpul uman, iar cercetătorii încearcă să obţină acest lucru de foarte mulţi ani, cu investiţii financiare enorme, cu scopul final de a „crea” în laborator „organe de schimb”; practic, până acum nu au reuşit. Alţi cercetători, care folosesc celule stem adulte, preluate de la oameni pe care nu-i omoară, ci uneori de la însăşi pacientul care trebuie tratat, obţin rezultate incredibile, construind uneori trahei distruse, vase de sânge etc… De asemenea, transplantul de organe, transfuzia de sânge, grefele de piele continuă să salveze milioane de vieţi, fără a utiliza în vreun fel celulele stem embrionare.

Alte observații

Nu există „ovul fertilizat”. Aceasta este o „expresie ideologică” folosită de cei care se tem să dea denumirea corectă noului organism biologic, tocmai pentru că nu vor să vorbească despre embrionul uman ca fiind o fiinţă umană. Denumirea ştiinţifică corectă: zigot, embrion uman, fetus etc. Indiferent cum i s-ar spune, vorbim de un organism de sine stătător care, din punctul de vedere al biologiei, nu se transformă în mod miraculos, într-un anumit moment precis al existenţei sale, pentru a deveni om. Mai simplu spus, din clipa zero a concepţiei şi până la 100 de ani, este acelaşi organism biologic, care se află în diferite stadii ale existenţei sale. Alegerea unui moment oarecare, până la care ar fi permisibil să distrugi un astfel de organism (7 zile, 2 săptămâni, 12 săptămâni, 1 an, 10 ani, 50 de ani etc.) este o decizie pur arbitrară şi ideologică. Putem spune că este o decizie asemănătoare naziştilor care au decis cine trebuie să moară şi cine nu. Posibilitatea de a distruge embrioni umani a condus inclusiv la ideea de a omorî copii abia născuţi (infanticid) dacă acest lucru este mai „sănătos” şi mai sigur pentru mama care nu-şi doreşte un copil bolnav sau sănătos.

Afirmația „pot continua să plătească pentru a îi ţine criogenaţi, pot alege să îi distrugă, sau pot alege să îi doneze cercetării” este falsă. Poate fi o practică normală în România, unde şi legile care există nu sunt întotdeauna respectate, însă majoritatea ţărilor care legiferează fertilizarea artificială specifică clar condiţiile în care pot fi „creaţi” embrioni in vitro, numărul lor, ce se întâmplă cu cei neutilizaţi etc. Unele ţări au interzis să fie „creaţi” mai mulţi embrioni decât sunt implantaţi, altele refuză experimentele, altele refuză distrugerea lor, altele rămân tăcute etc. Tratarea unei probleme aşa de complexe cu o atât de mare mediocritate nu poate sugera decât o foarte slabă pregătire ştiinţifică şi o „încărcătură” ideologică în condeiul celui care a scris acest articol.

Ca observaţie generală, d-l Dumitriu ar trebui să folosească o literatură de specialitate mai actualizată, fără a face „lobby” pentru casele farmaceutice sau măcar studii care s-au finalizat cu succes şi sunt aplicate, nu cele care îşi fac publicitate pentru a găsi noi fonduri necesare cercetărilor ulterioare.

Prin articolul său, Alex Dumitriu jigneşte cea mai mare parte din populaţia lumii, care nu crede că religia este o bazaconie, precum nici că cercetarea ştiinţifică trebuie să continue cu orice preţ. Dacă lumea ar fi locuită doar de oameni ca Alex Dumitriu, probabil că dreptul lui fundamental la viaţă nu ar mai fi garantat, ci subordonat necesităţilor de moment ale societăţii.”

Îi dorim și noi ateului Alex Dumitriu să ajungă la înțelepciunea și bunul simț necesare pentru a se delimita de străbunicii lui ideologici, care doreau dispariția religiei pentru ca omul „să poată progresa”. O sută de milioane de morți mai târziu, unii încă n-au înțeles că religia este parte de neșters din identitatea umană, cu toate eforturile unei armate de ignoranți care strigă ei înșiși „ignoranții”.

Presupunând că Alex Dumitriu este chiar interesat să depună minimul de efort intelectual (nu mai spunem „cerut de regulile meseriei”) de a-și face o documentare onestă înainte de a scrie, îi recomandăm aceste documente despre dezbaterile din Parlamentul European pe tema programului de cercetare „Horizon 2020”. De asemenea, pentru cultura sa generală, eseul „Zece principii conservatoare” de Russel Kirk, în care acesta evalua conflictele social-etice contemporane astfel:
„Linia de demarcație în politica modernă nu este diviziunea între liberali și totalitari. Ci aceea între, pe de o parte, oamenii care consideră că ordinea temporară este unica validă, că nevoile materiale sunt unicele nevoi și că pot face ce doresc cu patrimoniul umanității, și aceia care recunosc o ordine morală durabilă a universului, o natură umană constantă și datoria pe care o avem față de acestea.”
.

10 comentarii

  1. Nu sunt deacord cu autorul acestui articol. Tot ce spune in articol este ca celulele stem embrionare nu au reusit INCA sa faca asta sau aia. Dar acesta nu numai ca nu este un motiv intemeiat de a opri cercetarea, ci, din contra, este un motiv de a o continua. Daca Edison se oprea la cele 99 de prototipuri esuate ale becului, tocmai pentru ca nu a reusit INCA, astazi am fi citit la lumanarea de seu.

    Dezbaterea in privinta avortului este lunga si complicata. Sustinatorii anti-avortului, in general crestini, uita ca, pana sa fie un organism de sine statator, embrionul „paraziteaza” corpul unei femei. Femeia poate decide daca corpul ei sa fie „parazitat” sau nu de catre acest organism nou. De ce am incalca libertatea individuala a unei persoane in favorul alteia? Cu ce este femeia mai prejos decat copilul?

    Iar daca discutam despre embrionii „in vitro”, intram pe un taram foarte alunecos. O cultura de celule epidermice sau hepatice este asemanatoare: se divid, se specializeaza, dar nu pot supravietuii independent de un organism „parinte”. Sa oprim cercetarile pe orice fel de celule umane?

    Insa incercati sa aduceti in discutie orice fel de argumente in afara de cele religioase. Religia este o alegere personala, nu se pot impune altora norme religioase doar pentru ca noi suntem religiosi.

    Iar istoria ne arata ca orice dezbatere care a inceput cu „Dumnezeu spune ca…” s-a terminat fie in defavoarea lui dumnezeu, fie cu varsare de sange.

  2. @scrisulici

    Ești mai mult decât nedrept – cu dumneata însuți, în primul rând.

    În primul rând, nu ai nimic de comentat, văd, la faptul că articolul de la care a plecat reacția noastră este mincinos și instigator la ură anti-religioasă.

    Apoi, chiar presupunând că nu există nicio obiecție morală la distrugerea embrionilor, și se cere doar o soluție economică, firesc ar fi ca finanțarea să continue DOAR acolo unde au existat rezultate – adică, la cercetarea pe CS adulte, împotriva căreia nu are nimeni nimic. Permite-ne să credem că Edison a lucrat la optimizarea celor mai bune prototipuri din cele 99 eșuate, nu la cele mai proaste!

    Privind comparația celulă sau cultură de celule / organism, sper că nu vorbești serios! Pentru că dacă vorbești serios și chiar nu înțelegi diferența, e trist și ne vedem nevoiți să te trimitem la un manual de biologie de gimnaziu.
    Iată o serie de argumente care îți pot lămuri niște aspecte tulburi în dezbaterea privind avortul: http://provitabucuresti.ro/resurse/scoala-provita
    Totuși, nu despre aceasta era vorba aici și nu are sens continuarea discuției pe acest fir.

    Nu punem accent pe argumente religioase, dar, chiar dacă unora nu place, bioetica este o știință interdisciplinară. Evident că tentativa de a elimina religia din orice discuție este la fel de nefirească precum aceea de a o include în absolut orice.

  3. Scrisulici, admin are dreptate, trebuie neaparat sa citesti un manual de biologie.

    Pana atunci iti spun ca tu, cand ai fost in stadiul de embrion, nu ai parazitat corpul mamei tale ci ai fost in locul cel mai primitor si mai sigur pentru un bebelus. Mama ta nu a purtat si nu a nascut un parazit ci un om. Si asta indiferent de conceptiile pe care le-a imbratisat ulterior acel om.

  4. Ideea că un copil este un parazit în corpul mamei este nu doar total incorectă biologic, dar și aberantă din punct de vedere uman și contrazice însusi instinctul de perpetuare a speciei.

    Dar eu personal m-am obișnuit cu deviațiile de gândire și cu excrescențele monstruoase ale pseudo-educației din ultimii 23 de ani.

  5. PARAZÍT, -Ă, paraziți, -te, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Organism animal sau vegetal) care trăiește și se hrănește pe seama altui organism,

    Poate nu știu eu limba română sau biologie. Vreți să ziceți că embrionul nu este hrănit de mamă?

  6. Embrionul, este un parazit pentru simplul fapt ca se hraneste cu toate resursele disponibile necesare dezvoltarii sale. De foarte multe ori poate pune in pericol chiar viata mamei. Asta nu va spune in biserica, banuiesc.
    Legat de avort, vreau si eu sa dau un exemplu personal: cu 2 ani in urma, sotia mea a ramas gravida. Fericire maxima (mai ales ca imi doresc foarte mult un copil), pana aproape de luna a 5-a, cand in cadrul unui control de rutina se observa la ecografie ca este foarte malformat (creierul supra-dezvoltat in comparatie cu cavitatea craniana, vezica urinara inexistenta iar abdomenul plin de lichid pentru ca nu avea pe unde s-al elimine). Luam decizia logica de a intrerupe sarcina, toti cei 3 doctori la care am fost recomandand acelasi lucru pentru ca punea in pericol inclusiv viata sotiei. Nu mai intru in alte detalii, ca nu isi are rostul. Dar daca este sa o luam dupa invatatura crestina, ce trebuia sa facem atunci? Sa presupunem prin absurd ca acel copil se nastea, desi nu avea nici o sansa sa mai traiasca nici cateva zile. Eram terminat pe viata. Eu ma chinuiam cu el pana in ziua cand muream, si eu si sotia (sa presupunem ca nu ar fi murit inainte). Dupa ce murim noi, cine se mai chinuie cu el? Statul? Cine are grija de el? Ceea ce voi faceti este sa nu ganditi, din pacate. In viata trebuiesc luate anumite decizii care sunt cu adevarat greu de luat, dar care sunt spre bine. Crestinismul se ascunde sub deviza: „Asa a vrut dumnezeu.” Si da, si eu la randul meu sunt ateu.

  7. @Andrei

    Ca tată de copil născut cu handicap, am a-ți spune atât: dumneata ți-ai ucis copilul pentru că era bolnav. Ai săvârșit un act criminal. Nu te judec eu, o va face altcineva, dar trebuia să îți spun.

    Legea ți-a permis să o faci înainte de naștere, ceea ce nu schimbă cu nimic gravitatea crimei.

    Acum există un curent care cere ca să fie legaliztă și avortul „post-natal” în astfel de situații. Dacă acest lucru se va întâmpla și vei avea un alt copil care se va îmbolnăvi grav după naștere, legea vă va permite să îl ucideți și pe acesta. Cugetă puțin asupra situației și săune-mi dacă mai crezi că cineva, oricine, la orice vârstă, mai poate fi în siguranță după aceste criterii.

    Dumnezeu să-ți ajute.

  8. Foarte bun articolul dvs.
    Ce răspuns a dat Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării? A fost sanctionat bloggerul respectiv?
    Cat de multa nevoie avem de astfel de reacții față de discriminarea la care creștinii sunt supuși programatic de mass-media! De am avea scribi destui față de avalanșa acestor atacuri!

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here