Aproape 90% dintre ginecologii italieni refuză practicarea avortului

2.432 views
0
DISTRIBUIȚI

italian-doctorsUn nou raport al guvernului italian relevă că rata avortului în țară continuă să scadă în același timp în care procentul ginecologilor care refuză practicarea aavortului a crescut la 80-90%, cel mai ridicat de până acum, informează LifeSiteNews.com.

Raportul Ministerului Sănătății de la Roma privind implementarea legii „întreruperii voluntare a sarcinii”, a găsit că rata avortului în întreaga țară a scăzut în 2012 cu 4,9% comparativ cu anul precedent (106.000 avorturi față de 111.000). Avortul se află în scădere continuă, lentă în Italia de la „vârful” din 1982, când s-au înregistrat aproape 235.000.

Raportul arată și că numărul celor care apelează la obiecția de conștiință a crescut și el, astfel că aproape 90% din ginecologii din regiunea Campania și peste 80% în întreg sudul Italiei nu mai vor să facă avorturi.

În concluziile raportului, guvernul precizează că va înființa un nou departament care va monitoriza spitalele și medicii. În același timp, un sindicat național, cunoscut pentru avocațierea cauzelor de stânga, a cerut ca doar medicii care sunt de acord să facă avorturi să fie admiși în sistemul public de sănătate.

Împreună cu filala europeană a Planned Parenthood (cel mai mare business internațional de avorturi, camuflat ca „organizație non-profit”), Confederația Generală Italiană a Muncii (Confederazione Generale Italiana del Lavoro, CGIL) a remis două plângeri, în ianuarie și august acest an, către Comitetul pentru Drepturi Sociale al Consiliului Europei, împotriva atitudinii guvernului italian în ce privește clauza de conștiință a medicilor. CGIL acuză medicii că își urmează simțul „subiectiv” al dreptății, în opoziție cu drepturile femeii, subliniate în Carta Socială Europeană.

Deși Comitetul nu poate emite decizii cu caracter obligatoriu, aceste plângeri primesc acum atenție sporită, în lumina noului raport al guvernuolui.

Însă niciun tratat european nu a numit vreodată avortul ca „drept al omului”, în timp ce obiecția de conștiință a fost definită explicit în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de Consiliul Europei, cu trimitere specifică la refuzul personalului medical de a practica sau asista avortul.

Giacomo Rocchi, magistrat la Curtea Supremă și membru al organizației „Avocați pentru Viață”, a subliniat absența oricărei dovezi că în Italia femeilor li s-ar fi refuzat avortul din cauza lipsei medicilor dispuși să îl facă. Rocchi a răspuns în iunie, la Strasbourg, plângerii sindicatului. El a reprezentat Asociația Ginecologilor și Obstetricienilor Catolici, Asociația Medicilor Catolici Italieni, Forumul Asociațiilor de Familie și Confederația Italiană a Birourilor de Consilieri de Familie Creștini.

Conform statisticilor Ministerului Sănătății, 95% din solicitările de întrerupere a sarcinii au primit rezolvare în 3 săptămâni, în timp ce 90% nu erau considerate ca fiind „urgente” din punct de vedere medical. Rocchi a spus că solicitarea CGIL ca în sistemul public sanitar să fie primiți doar medici care nu obiectează la avort ar fi un caz flagrant de discriminare.

„Cei care obiectează ar fi fiscriminați pentru exercitarea unui drept constituțional, iar cei care, odată angajați, s-ar decide să nu mai facă avorturi, ar fi concediați,” a declarat Rocchi.

„Un stat care permite uciderea celor inocenți are deja un deficit de democrație. Acesta ar deveni și mai gav dacă Comitetul (pentru Drepturi Sociale al Consiliului Europei) ar da dreptate sindicatului CGIL: a forța medicii să practice avortul ar fi o măsură specifică unui stat totalitar”.

Despre obiecția de conștiință a personalului medical – vezi și www.medicipentruviata.ro

Dreptul la obiecțiunea de conștiință și/sau religie a personalului medical și a instituțiilor medicale este o chestiune de principiu, dat fiind faptul că nimeni nu poate fi forțat să vatăme viața sau demnitatea, chiar dacă anumite practici sunt tolerate de lege. De aceea, atunci când legiuitorul consideră necesar să permita o anumită derogare de la principiul respectului pentru viața și demnitatea umane, această derogare este în mod normal acompaniată de o „clauză de conștiință” expresă.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ca și Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, au recunoscut acest drept și această obligație la obiecțiunea pe motive de conștiință atât persoanelor, cât și instituțiilor:

Rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1763/2010 privind dreptul la obiecțiunea de conștiință în cadrul îngrijirilor medicale legale: „Niciun spital, instituție sau persoană nu poate face obiectul unor presiuni, să fie ținut responsabil sau să fie supus discriminării de orice fel pentru că a refuzat să realizeze, să aprobe sau să asiste la un avort, la o provocare a avortului spontan sau la o eutanasie sau să se supuna la astfel de practici, și nici pentru refuzul de a realiza orice intervenție vizând provocarea morții unui fetus sau a unui embrion uman, oricare ar fi motivele acestor practici”.

Din decizia CEDO în cazul R.R. c. Polonia: „Statul are obligația de a organiza sistemul de sănătate publică astfel încât să asigure personalului medical exercițiul efectiv al libertății de conștiință a acestora (…)” [R.R. c. Polonia, n° 27617/04 § 26 si Rommelfanger c. RFA, no 12242/86, dec. Comisiei.]

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here