Richard Dawkins și abilitatea de a simți durerea

7.641 views
0
DISTRIBUIȚI

RichardDawkinsCrop-560x280„Cu privire la acele înțelesuri ale noțiunii de ‘uman’ care sunt relevante pentru moralitatea avortului, orice făt e mai puțin uman decât un porc adult”, a scris pe contul său de twitter profesorul Richard Dawkins, făcându-se ecoul filosofului și bioeticianului Peter Singer, care a emis el însuși aceeași comparație.

Într-adevăr, Dawkins este probabil unul dintre cei mai faimoși – și mai infami – propagandiști ai ateismului militant, agresiv anti-creștin, dar o „credință în ateism” nu trebuie să implice neapărat poziția pro-avort pe care Dawkins o susține. Într-adevăr, acea opinie contravine științei elementare și rațiunii accesibile persoanelor cu sau fără de credință religioasă. Există de altfel, deși reduse ca pondere în marea masă a grupărilor pro-vita mondiale, organizații precum „Libertarieni pentru Viață” sau „Secularists for Life”.

Trebuie facută o clarificare privind utilizarea de către Dawkins a termenului „uman”. Acesta poate fi folosit în sensul biologic de „organism uman viu” – membru al speciei Homo Sapines – și în acest sens fătul, de la începutul existenței sale, adică de la concepție, este o ființă umană cu drepturi depline, aflată într-un stadiu incipient de dezvoltare, în timp ce porcul nu este și nu va fi niciodată uman. Dar Dawkins folosește termenul „uman” într-un sens diferit, referindu-se la anumite abilități– calități umane pe care el le consideră moral relevante pentru modul în care o ființă trebuie tratată. Aceste calități sunt funcțiile cognitive, capacitatea de a „dori” și de a raționa – calități pe care nu le are fiecare ființă umană (aceia care încă nu le-au dobândit sau le-au pierdut, sunt deci excluși din rândul oamenilor) dar pe care le pot avea, în anumită măsură, unele animale (ca de exemplu, porcii).

Dawkins a continuat discuția (se poate urmări pe tweet-ul menționat) și și-a clarificat poziția privind dreptul la viață și avortul. El consideră abilitatea de a experimenta durerea ca pe un factor decisiv: doar ființele care pot simți durerea merită un astfel de respect moral, care ar exclude uciderea lor. Numai atunci când un copil nenăscut e dezvoltat suficient pentru a simți durerea, avortul este inadmisibil din punct de vedere moral.

Dar aceasta poziție, răspândită de altfel, nu poate fi apărată. Cu siguranță că nu ne este permis să ucidem oameni atâta timp cât facem asta într-un mod nedureros. Așadar, trebuie să fie, dupa cum spune Dawkins, abilitatea de a simți durerea care contează. Dar ce putem spune despre oamenii aflați sub anestezie sau în comă? Dar despre oamenii care au ceea ce se numește insensibilitate la durere? Ei nu pot experimenta durerea. Nu mai au ei dreptul la viață?

În mod normal, ființele umane adulte pot suferi din cauza durerii în grade diferite. Aceasta înseamnă că valoarea noastră morală, dreptul de a nu fi uciși, e de asemenea o chestiune „graduală”? Sunt unii oameni mai valoroși decât alții?

Filosoful Christopher Kaczor scrie în lucrarea sa „The Ethics of Abortion: Women’s Rights, Human Life, and the Question of Justice” (Etica avortului: Drepturile femeii, viața umană și problema dreptății):

„Maeșterii kung fu pot să-și pună mâinile pe un cazan de ardere, să îndure arderea cărnii sau să care obiecte grele. Prințesa din poveste nu putea suporta un bob de mazăre sub saltelele ei multiple (e vorba despre povestea prințesei „Bob-de-mazăre”, n. red. CV). Mulți bărbați nu pot suporta cel mai mic disconfort în timp ce multe femei îndură nașterea fără anestezie. Anumite leziuni sau boli împiedică rezistența umană la durere, ca de exemplu diferite tipuri de medicamente. Răspunsul nostru la durere și plăcere este condiționat de experiențele, credințele și obiceiurile noastre anterioare. Din moment ce nu există două persoane care să aibă aceleași experiențe, nu există nici două persoane care să aibă aceeași capacitate de a simți durerea sau plăcerea și deci, persoanele nu au drepturi egale” (în cazul în care drepturile depind de abilitatea de a simți durere, ceea ce Kaczor respinge.)

Nu dorim să spunem că durerea și suferința sunt moral irelevante – în mod cert ele contează enorm. Dar e clar că abilitatea de a experimenta suferință fizică nu e un criteriu necesar pentru stabilirea dreptului la viață sau pentru a conferi respect și protecție contra amenințărilor la adresa vieții și nici ca bază pentru demnitate și drepturi egale.

Singura (absolut singura!) poziție de pe care viața și demnitatea umană pot fi apărate unitar, nepărtinitor, este aceea construită pe argumentele de neînvins ale Scripturii. Așa cum scria profesorul Adrian Pessina într-un comentariu publicat de noi recent,

recunoaşterea demnității personale (a subiectivității) trebuie să fie extinsă la toate fazele existenței şi devenirii concrete a ființei umane. Pe această maturitate a gândirii se poate fonda o reală democrație capabilă să recunoască egalitatea între toți oamenii: o egalitate care cere să nu se ajungă la alte forme de discriminare injustă între oameni, în numele dezvoltării lor sau a condiției lor de sănătate.”

Dawkins – la fel ca și confrații săi atei de felul lui Peter Singer – ar trebui să-și reconsidere poziția, dacă este cât de cât cinstit cu el însuși. Până atunci, ar fi interesant ce are de spus despre eforturile legiuitorilor americani de a scoate în afara legii uciderea copiilor nenăscuți dezvoltați suficient pentru a simți durerea, eforturi vehement contestate de tabăra pro-avort. Nu ne facem însă iluzii: pentru adepții „religiei ateismului”, despărțirea de adevărul revelat al Dumnezeului treimic se soldează cu cele mai grave derapaje posibile – vezi și articolul nostru anterior „Militantul ateist Richard Dawkins apără pedofilia.(un comentariu CulturaVietii.ro)

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here