INTERVIU: „Suedia pretinde că este tolerantă, dar în fapt este foarte intolerantă cu cei care au alte opinii decât majoritatea.” Interviu cu Ruth Nordstrom (Scandinavian Human Rights Lawyers)

2799
0
DISTRIBUIȚI

În urmă cu puține zile vă relatam depre cazul năucitor al anulării unei conferințe internaționale la o universitate de prestigiu din Suedia, din cauza faptului că organizatorii au opțiuni „incorecte politic”. Despre totalitarismul care se naște în Suedia, o țară văzută de mulți români ca un adevărat paradis, am intervievat-o pe d-na Ruth Nordstrom, Avocați Scandinavi pentru Drepturile Omului (Scandinavian Human Rights Lawyers (www.shrl.eu) și totodată președinta Provita Suedia, www.provitasweden.org, ONG-uri care promovează libertatea de conștiință a medicilor și demnitatea umană.

Ruth Nordstrom
Ruth Nordstrom
  1. În Suedia dreptul la obiecția de conștiință nu este recunoscut formal. Câți medici/lucrători din personalul sanitar mediu refuză să efectueze/asiste avorturi? Care sunt riscurile la care se expun procedând astfel?

Cunoaștem unele cazuri și cel mai faimos în Suedia acum este cel al moașei Ellinor Grimmark, care a fost respinsă la angajare de 3 ori la spitale diferite din cauza refuzului său de a face avorturi. Acum îi înaintăm cazul la instanțele suedeze pentru a cere compensații pentru discriminare și încălcarea drepturilor ei la obiecția de conștiință.

Unii indivizi au un acord oral sau scris cu conducerea spitalului la care lucrează, dar în multe situații pur și simplu evită slujbele unde trebuie să acționeze contra propriei lor conștiințe. Riscul, în asemenea cazuri, este în primul rând să-ți piezi locul de muncă pe criteriul refuzului de a executa sarcinile de serviciu.

În octombrie, jurnalul medical suedez Dagens medicin a publicat o scrisoare din partea unei moașe cu experiență de 36 de ani, care se teme că ar putea fi obligată să asiste medicii la avorturi în sarcină avansată din cauza unor schimbări organizaționale din clinica unde lucrează. Ea întreba pe oficialii din sistemul de sănătate dacă va fi nevoită să-și dea demisia, întrucât are amintiri oribile de când a fost obligată să asiste un astfel de avort.

  1. Există vreo altă țară din Europa unde dreptul medicilor la obiecția de conștiință nu este recunocut?

Sunt puține – Finlanda este una din ele, dar acolo se discută această situație chiar acum.

  1. Ce măsuri concrete întreprindeți, ca organizație de avocați, pentru a asigura că acest drept este respectat? Cum putem, din România, să vă ajutăm?

Suntem, așa cum am menționat, reprezentanți în instanță ai d-nei Ellinor Grimmark. Ei i s-a promis o slujbă ca moașă la un spital dar apoi oferta i-a fost retrasă după ce a declarat că nu va face avorturi. De altfel i s-au refuzat 3 locuri de muncă pe acest motiv și i s-a reproșat că s-a făcut moașă, „cu opinii ca acestea”. Dacă va fi nevoie, vom merge cu cazul ei la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Ellinor Grimark
Ellinor Grimark

Avem nevoie de ajutor pentru a informa oamenii despre cum Suedia neagă acest drept de bază și astfel alte țări pot pune presiune pe Sudia în diferite moduri să-și ajusteze standardele la cele din restul Europei.

  1. Care este statutul legal al avortului în Suedia (limita legală, finanțare, cine îl poate face etc.)

Avortul la cerere se face până la 18 săptămâni de sarcină, iar cu permisiune specială de la autorități, perioada limită se extinde la 22 de săptămâni. Această permisiune e necesară dacă copilul are handicap, dacă mama e prea tânără sau din motive sociale (care pot însemna practic orice, n.n.).

Avorturile sunt plătite integral de la buget din taxele contribuabililor și se fac în spitale. Asta e o parte din problemă, întrucât personalul medical trebuie să facă și avorturi și nașteri la același spital.

  1. Suedia este privită în România ca un „paradis social-liberal”. Recent am aflat că o importantă conferință despre traficul de ființe umane a fost anulată doar pentru că voi și alți organizatori vă opuneți avortului și susțineți dreptul la obiecția de conștiință – chiar dacă aceste subiecte n-aveau nicio legătură cu topicul conferinței respective. Cum vă explicați asemenea comportament totalitar într-o țară care se presupune că ar fi ultra-liberală?

Suedia este foarte liberală și pretindă că e foarte tolerantă, dar de fapt este extrem de intolerantă la anumite vederi, mai conservatoare. Avem un consens în societate că toată lumea trebuie să fie de acord, altfel ești marginalizat. Prin aplicarea etichetei „anti-avort” și alte cuvinte sensibile oricui dorește să discute legile avortului sau obiecția de conștiință în Suedia, anumite grupuri de lobby încearcă să limiteze dezbaterea și să pună presiune pe oameni să tacă.

Faptul că această conferință anti-trafic de la Universitatea Uppsala a fost anulată din cauza vederilor noastre despre alte subiecte și a sprijinului pentru d-na Grimmark arată într-un mod foarte clar teama de asocieri și de dezbateri.

  1. Care este statutul căsătoriei în Suedia? Care este opinia diferitelor culte creștine în ce privește redefinirea căsătoriei? Există denominațiuni creștine care acceptă să oficieze „slujbe de nuntă” pentru cupluri de același sex?

Avem o lege a căsătoriei neutră din punct de vedere al genului din 2009. Fosta biserică de stat, „Biserica Suediei” (Luterană; acest statut a fost anulat în urmă cu câțiva ani; n.n.) a început să oficieze ceremonii de căsătorie pentru cuplurile de același sex în noiembrie 2009. Cele mai multe din celelalte culte privesc aceasta într-un mod negativ, întrucât mariajul este prin natura sa uniunea dintre un bărbat și o femeie și creat pentru protejarea copiilor acelui cuplu.

  1. Care sunt, în opinia ta, lecțiile pe care România le poate învăța din experiența voastră în Suedia?

Ceea ce este adesea considerat într-o societate ca libertate și toleranță poate în fapt duce, de multe ori, la intoleranță îndreptată în special contra grupurilor religioase. Fiți activi și promovați-vă subiectele cât încă mai este un climat dechis la dezbateri, pentru că alte grupări cu alte agende, fiți siguri, o vor face. (interviu de B.S.)