„Căsătoria” gay nu este nici veselă, nici căsătorie

891 views
0
DISTRIBUIȚI
Articol de opinie de Dale Ahlquist, președintele și cofondatorul American Chesterton Society și autor al lucrărilor G.K. Chesterton: Apostle of Common Sense și The Complete Thinker. Locuiește în Minneapolis împreună cu soția și cei șase copii. Publicat în original pe site-ul Crisis Magazine.

g-k-chesterton@-deskUna dintre problemele presante din vremea lui Chesterton era „controlul nașterilor”. Celebrul autor nu numai că a obiectat față de această idee, ci a obiectat față de termenul în sine, fiindcă acesta înseamnă exact opusul a ceea ce afirmă. El semnifică „nicio naștere și niciun control”. Pot doar să îmi imaginez că ar fi avut aceleași obiecții față de „căsătoria gay” (gay are dublu-sens: vesel sau homosexual, n.t.). Ideea este greșită, dar la fel este și numele. Nu este veselă și nu este căsătorie.

Chesterton a avut dreptate atât de consecvent în previziunile și profețiile sale, deoarece a înțeles că orice lucru care atacă familia este rău pentru societate. De aceea, a vorbit împotriva eugeniei și contracepției, împotriva divorțului și „amorului liber” (un alt termen care îi displăcea, din cauza lipsei sale de onestitate), dar și împotriva dependenței salariaților și educației obligatorii de stat, precum și a faptului ca mamele să angajeze alte persoane pentru a face treburile lor de mame. Se poate spune fără a greși că Chesterton a luat atitudine împotriva tuturor tendințelor și modelor care ne bântuie astăzi, fiindcă fiecare dintre aceste tendințe și mode subminează familia. Statul asistențial încearcă să înlocuiască autoritatea familiei, iar afacerile instituționalizate încearcă să înlocuiască autonomia acesteia. Există o presiune comercială și culturală constantă asupra tatălui, mamei și copilului. Aceștia sunt minimalizați și marginalizați, ba chiar batjocoriți. Totuși, după cum spune Chesterton:

„Acest triunghi axiomatic, tată, mamă și copil, nu poate fi distrus; numai el poate să distrugă acele civilizații care îl desconsideră.”

Acest ultim atac la adresa familiei nu este nici ultimul, nici cel mai rău. Totuși, el este șocant, în ciuda procesului de desensibilizare la care industria informației și cea a divertismentului ne-au supus în ultimii câțiva ani. Cei care au încercat să vorbească împotriva normalizării anormalului s-au lovit „fie de mustrări, fie de tăcere”, la fel ca Chesterton când a încercat să pledeze împotriva filozofiilor mondene promovate de marile ziare din vremea sa. În 1926, el avertiza:

„Următoarea mare erezie va fi un atac la adresa moralității, și mai ales a moralității sexuale.”

Avertismentul său a fost ignorat, iar moralitatea sexuală a degenerat progresiv. Să ne amintim, însă, că totul a început cu controlul nașterilor, care este o tentativă de a crea sex de dragul sexului, transformând actul iubirii într-un act de egoism. Promovarea și acceptarea sexului fără viață, steril și egoist a dus, după cum era logic, la homosexualitate.

Chesterton arată că problema homosexualității ca inamic al civilizației este destul de veche. În Omul veșnic, el descrie adorația naturii și „simpla mitologie” care a produs o pervertire a grecilor antici.

„Așa cum au devenit nenaturali prin închinarea la natură, tot așa, de fapt, au devenit neumani venerând omul.”

Orice tânăr, susține el, „care are norocul de a crește cu mintea sănătoasă și simplu” simte o repulsie firească față de homosexualitate, fiindcă „aceasta nu respectă natura umană sau bunul simț”. El argumentează că, dacă încercăm să ne comportăm indiferent în această privință, ne amăgim singuri. Este „iluzia familiarității” atunci când „o perversiune devine convenție”.

În Eretici, Chesterton aproape că emite o profeție privind proasta utilizare a cuvântului „gay”. El scrie despre „foarte puternica și foarte nefericita filozofie a lui Oscar Wilde. Este religia lui carpe diem.” Carpe diem înseamnă „trăiește clipa”, fă orice vrei și nu te gândi la consecințe, trăiește doar pentru momentul prezent.

„Dar religia lui carpe diem nu este religia unor oameni fericiți, ci a unor oameni foarte nefericiți.”

Există o lipsă de speranță, precum și o lipsă de bucurie în aceasta. Când sexul este doar o plăcere efemeră, când nu oferă nimic dincolo de actul carnal, acesta nu aduce nicio împlinire. Este lipsit de viață, la propriu. Și, după cum scrie Chesterton în cartea sa, Sf. Francisc din Assisi, în clipa în care încetează să fie slujitor, sexul devine tiran. Aceasta este, probabil, cea mai profundă analiză a problemei homosexualilor: sunt sclavi ai sexului. Încearcă să „pervertească viitorul și să desfacă trecutul”. Au nevoie să fie eliberați.

Păcatul are consecințe. Și totuși, Chesterton susține întotdeauna că trebuie să condamnăm păcatul, și nu păcătosul. Și nimeni nu arată mai multă compasiune pentru cei căzuți decât G.K. Chesterton. Despre Oscar Wilde, pe care îl numește „șeful decăzuților”, spune că a comis „un rău monstruos”, dar a suferit monstruos pentru acesta, pentru că a mers într-o închisoare oribilă, unde a fost uitat de toți cei care, înainte, toastau pentru rebeliunea sa ușuratică.

„A avut o viață completă, în acel sens groaznic în care viața dumneavoastră și a mea sunt incomplete, fiindcă nu am plătit încă pentru păcatele noastre. În acest sens, poate fi numită o viață desăvârșită, la fel cum am vorbi despre o ecuație perfectă; se reduce la zero. Pe de o parte, avem oroarea sănătoasă față de rău; pe de alta, oroarea sănătoasă față de pedeapsă.”

Chesterton a numit comportamentul homosexual al lui Wilde un păcat „extrem de civilizat”, un lucru ce constituie o nenorocire mai mare în rândul claselor bogate și culte. A fost un păcat care nu l-a tentat niciodată pe Chesterton, care spune că nu este nicio mare virtute să nu comitem niciodată un păcat care nu ne ispitește. Acesta este un alt motiv pentru care trebuie să îi tratăm pe frații noștri homosexuali cu compasiune. Ne cunoaștem prea bine păcatele și slăbiciunile. Philon din Alexandria spunea:

„Fii bun. Toți cei pe care îi întâlnești duc o luptă teribilă.”

Totuși, compasiunea nu trebuie să facă niciodată un compromis cu răul. Chesterton subliniază acest echilibru, în care adevărul nostru nu trebuie să fie lipsit de milă, dar nici mila noastră, goală de adevăr. Homosexualitatea este o tulburare, o dez-ordine. Este contrară ordinii. Actele homosexuale sunt păcătoase, adică, sunt contrare ordinii lui Dumnezeu. Nu pot fi niciodată normale. Și mai rău, nu pot fi niciodată nici măcar neutre. După cum spune marele detectiv al lui Chesterton, părintele Brown:

„Oamenii pot menține un anumit nivel al binelui, dar niciun om nu a putut vreodată să se mențină la un anumit nivel al răului. Drumul acesta merge mai jos și mai jos.”

Căsătoria este între un bărbat și o femeie. Aceasta este ordinea. Biserica Catolică ne învață că este o ordine tainică, cu implicații divine. Lumea a transformat căsătoria într-o bătaie de joc, ce a culminat acum cu uniunile homosexuale. Însă bărbații și femeile heterosexuali au pavat calea către această decădere. Divorțul, care este un lucru anormal, este acum tratat ca o normalitate. Contracepția, alt lucru anormal, este acum tratat ca o normalitate. Avortul în continuare nu este normal, dar este legal. Legalizarea „căsătoriei” homosexuale nu o va face pe aceasta normală, dar va spori confuzia acestor vremuri. Și va adăuga la spirala descendentă a civilizației noastre.

Totuși, profeția lui Chesterton rămâne: Nu vom putea distruge familia. Ne vom distruge doar pe noi înșine, desconsiderând-o.

NICIUN COMENTARIU

LASĂ UN RĂSPUNS