Ontario va modifica definiția părinților pentru a include cuplurile de același sex

3.403 views
2
DISTRIBUIȚI
14353212300_2184791991_o_810_500_55_s_c1
Wynne și partenera, Jane Rounthwaite

Prim-ministra provinciei canadiene Ontario, Kathleen Wynne, a anunțat săptămâna trecută că guvernul liberal va iniția în luna septembrie a.c. un act legislativ care va recunoaște juridic cuplurile de homosexuali și lesbiene ca părinți – pe motivul că legile actuale, care definesc părinții ca bărbat și femeie, sunt perimate.

Merită menționat că Wynne este lesbiană și a divorțat din căsătoria cu soțul său pentru a începe o relație gay – cu consecințe nefaste asupra copiilor ei.

Tot ea este promotoarea asiduă a unui program de educație sexuală conceput de un pedofil condamnat pentru pornografie infantilă.

Wynne a declarat pentru Globe că dorește să:

„asigure că părinții sunt clar recunoscuți în Ontario, indiferent dacă sunt gay, heterosexuali și dacă ai lor copii sunt concepuți cu sau fără asistență.”

Susținătorii familiei se tem că această mișcare continuă disoluția juridică a legăturii dintre copil și părinții biologici ai acestuia.

Conform legislației actuale, în cazul cuplurilor de lesbiene, mama care naște este considerată părinte, iar femeia „căsătorită” cu mama care naște trebuie să-l adopte pe copil (ceea ce ar trebui să însemne că tatăl natural, dacă nu este un donator de spermă ci un fost partener, trebuie să renunțe la drepturile sale de părinte sau să fie decăzut din drepturi).

Oricum, conform cu noul act legislativ, aflat în fază de proiect, se presupune că „soția” lesbiană va fi trecută automat în acte ca a doua „mamă” sau ca „părinte”.

În Canada, unde căsătoria unisex este înscrisă în lege, provinciile British Columbia, Alberta, Manitoba și Quebec au instruit serviciile de evidența nașterilor să recunoască „părinții” unisex, iar în Ontario, o modificare a legii în acest sens a fost propusă de mult timp de parlamentara Cheri DiNovo.

Conform unui articol publicat în Torontoist, inițiativa legislativă a acesteia ar acorda

„familiilor LGBTQ drepturile asupra copiilor lor la naștere. Legea introduce, de asemenea, certificate de naștere mai incluzive, care ar permite bărbaților trans care nasc (sic!) să se declare ca părinte sau ca tată, și nu ca mamă în mod implicit. Dacă ar fi adoptată, legea ar elimina necesitatea micilor minciuni în sala de nașteri.”

Totodată, Globe relatează că nouă cupluri LGBTQ au înaintat o reclamație la Curtea Constituțională împotriva legii actuale din Ontario, dar procurorul general le-a sfătuit să-și amâne reclamația întrucât liberalii doresc să modifice legea, oricum.

Chiar și așa, avocata grupului, Joanna Radbord, „căsătorită” cu o femeie și mama naturală a doi fii, în vârstă de 7 și respectiv 12 ani, a declarat că este nedrept să li se ceară să aștepte:

„Mulți oameni nu vor să adopte, pentru că este un atac la demnitatea lor să trebuiască să-și adopte propriul copil. Sunt de acord că este un atac la demnitate, dar asta am făcut [soția mea și cu mine], pentru că era cea mai rapidă modalitate la vremea respectivă.”

Gwen Landolt, vicepreședinta organizației REAL Women, declară că propunerea legislativă a lui Wynne este:

„un travesti al bunului-simț. Partenera care dorește să fie „mama” sau „tatăl” nu are nicio relație de filiație sau genetică cu copilul. De ce să nu adopte copilul? Toți ceilalți sunt nevoiți să facă asta.”

Psihiatrul catolic dr. Rick Fitzgibbons descrie „privarea deliberată de tată sau de mamă” a unui copil drept „un abuz cu aprobarea statului”.

În articolul Atracțiile către același sex la tineri și dreptul lor la consimțământ informat, acesta menționează că dovezile susțin în mod covârșitor „importanța influenței atât materne, cât și paterne pentru dezvoltarea sănătoasă a unui copil”:

„Dreptul la și nevoia de o mamă și un tată a copiilor, atât de bine documentate de cercetările din domeniul științelor sociale și de fiecare cultură a lumii, trebuie să fie protejate de stat.

Nevoile copiilor primează față de sentimentul de îndreptățire al adulților care cred că au dreptul să priveze un copil de tată sau de mamă.”

Asociația Medicilor Catolici reiterează în publicația sa, Homosexuality and Hope (Homosexualitatea și speranța):

„Cercetările asupra parteneriatelor unisex demonstrează că acestea sunt considerabil diferite de căsătorie, prin aceea că exclusivitatea și permanența nu sunt prezente și nici dorite în marea majoritate a acestor parteneriate.

Parteneriatele unisex suferă de pe urma unei prevalențe mult mai mari a abuzului domestic (vezi un caz tragic recent aici – n.t.), depresiei, tulburărilor asociate abuzului de substanțe și bolilor cu transmitere sexuală.

Medicii trebuie să își avertizeze pacienții cu privire la pericolele parteneriatelor unisex și să se opună plasării copiilor în astfel de relații instabile.”

Dr. Fitzgibbons citează, de asemenea, studiile din anul 2015 ale sociologului american Paul Sullins, care evidențiază că:

„riscul de apariție a problemelor emoționale, problemelor de dezvoltare sau de utilizare a serviciilor de tratament pentru sănătatea mintală este aproape dublu în rândul copiilor cu părinți de același sex, în contrast cu copii cu părinți de sex opus, [la] opt din 12 indicatori psihometrici.

[…] rata estimată a problemelor emoționale severe la copiii cu părinți de același sex este de 17%, comparativ cu 7% la cei cu părinți de sexe opuse, după ajustarea în funcție de vârstă, rasă, sex și educația și venitul părinților.

[…] ratele de ADHD au fost de asemenea mai mari – 15,5% comparativ cu 7,1%. Același lucru este valabil pentru dizabilitățile de învățare: 14,1% față de 8%.”

Potrivit lui Mark Regnerus, profesor asociat de sociologie la Universitatea din Texas, un studiu din aprilie 2016 arată că:

„femeile părinți din cuplurile unisex raportează un nivel mai mare de furie, iritare și frustrare comparativă față de copiii lor (aparent neastâmpărați), decât părinții de sexe opuse.”

Deși Academia Americană de Pediatrie susține părinții de același sex din anul 2002, Colegiul Medicilor Pediatri Americani (ACP) nu îi susține.

Dr. Michelle Cretella, membră a consiliului de administrație al ACP, a declarat pentru National Catholic Register că susținerea Academiei Americane de Pediatrie a fost motivată de o agendă politică și că s-au ignorat obiecțiile anumitor membri cu privire la hibele cercetărilor.

ACP a emis în 2013 o declarație conform căreia:

„Având în vedere ansamblul cercetărilor actuale, [ACP] consideră că este inadecvat, posibil riscant pentru copii și periculos de iresponsabil să se modifice interzicerea, datând de la începuturile omenirii, a parentajului homosexual, fie prin adopție, îngrijire în plasament sau manipulare reproductivă. Această poziție este fundamentată pe cele mai bune dovezi științifice disponibile.”

Fitzgibbons a menționat că Papa Ioan Paul II, în cartea sa din 2005, Memorie și identitate, „a criticat avansurile drepturilor pentru homosexuali, inclusiv căsătoria unisex”. Papa a scris:

„Este legitim și necesar să ne întrebăm dacă acest lucru [căsătoria unisex] nu face cumva parte dintr-o nouă ideologie a răului, poate mai insidioasă și mai ascunsă, care încearcă să opună drepturile omului împotriva familiei și împotriva omului.”

Adaptare după LifeSiteNews.

2 comentarii

  1. so sick of this bullshit.
    copii au nevoie si de mama si de tata? interesant, nimeni nu zice asa ceva cand un cuplu heterosexual divorteaza.

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here