Cum să desenezi zgomotul gerului? – o revelație a desenului animat: Yuri Norstein

1102
0
DISTRIBUIȚI

ariciul-in-ceata-m3

Unul din cei mai frumoși și mai vii prin operă și personalitate – filocalici și calofili în același timp – învățători ai omeniei din desenul animat este regizorul, scenaristul și animatorul rus Yuri Norstein, care pe 15 septembrie a împlinit 75 de ani. Este considerat de americani și de japonezi “nu doar cel mai bun artist de animație al epocii sale, ci al tuturor timpurilor” (cum titrează Washington Post), unul din filmele sale (Ariciul în ceață / Ёжик в тумане) fiind numit la Tokyo în 2003 “filmul de animație nr. 1 al tuturor timpurilor” (locul 2 în același top fiind atribuit unui alt film al regizorului, Povestea poveștilor / Сказка сказок,care a fost numit la Los Angeles “cel mai bun film al tuturor timpurilor și popoarelor”).

Ca și Alexandr Petrov, de care am vorbit cu altă ocazie, Yuri Norstein refuză categoric animația computerizată (atât în privința realizării personajelor, cât și a fundalurilor și efectelor de mișcare), simțind că numai improvizația directă, manuală poate transmite emoția integrală, adică “duh de viață” desenului animat. Materialul de lucru preia imediat fiecare emoție a artistului, o traduce în plasticitatea sa, care e surprinsă de cameră. De aceea, tehnica realizării personajelor, implicit alegerea materialelor din care acestea sunt confecționate, precum și cea a descrierii cât mai specifice a gesturilor sunt, pentru Norstein, esențiale.

De obicei cineastul folosește păpuși bidimensionale pictate pe mai multe straturi de celuloid suprapuse, ceea ce conferă personajelor o anumită adâncime și vibrație, spectatorul percepându-le ca foarte “tactile”, variațiile de stare a personajelor fiind realizate prin înlocuirea straturilor intermediare; astfel, materialitatea hainelor și mimica sunt dinamice, variază abia sesizabil tot timpul, dând senzația de viață. Cineastul inventează tehnici plastice și efecte noi de mișcare pentru fiecare film, conferind fiecărui film o atmosferă aparte și o vrajă irepetabilă, de înaltă ținută artistică.

mantaua-m

Cineastul moscovit are marele noroc de a lucra de 55 de ani împreună cu partenera sa de viață, Francesca Yabrusova, o excelentă pictoriță, artistă de decoruri și regizoare de animație, originară din Kazahstan, cu care și-a realizat multe din filmele sale cele mai cunoscute și mai premiate. Lista acestor premii (printre care Premiul de stat al URSS pentru trei filme, Premiul Andrei Tarkovski, Premiul Vladimir Vîsoțki, Ordinul Artelor și Literelor din Franța, Ordinul Soarelui Răsare al Japoniei, distincții pe la toate festivalurile din lume) este mai lungă decât filmografia cineastului (care numără peste 50 de scurt-metraje).

Tot ce înseamnă desen și compoziție plastică în animațiile sale constituie tablouri de sine stătătoare de cea mai bună calitate, modernitate și rafinament.

Yuri Norstein a fost invitat pentru mai mulți ani în Japonia, pentru a-și împărtăși experiența colegilor de breaslă din Tara Soarelui-Răsare, unul din liderii mondiali ai animației comerciale și de artă. Aici a creat o adevărată școală, doi dintre marii cineaști de animație japonezi (veteranul Hayao Miyazaki și mai tănărul Kunio Katō) recunoscându-și-l drept maestru.

Poveștile din filmele lui Nortstein – destinate în primul rând copiilor, dar și adulților – sunt relativ simple. Unele sunt inspirate din basme populare cu accent de fabulă (ca Vulpea și iepurele / Лиса и заяц, Cocostârcul și cocorul / Цапля и журавль), altele au un puternic accent de autor, împletind mai multe teme (a copilăriei, a războiului, a artistului – ca multipremiataPovestea poveștilor). Cineastul nu mizează pe gaguri și răsturnări de situații, ci pe urmărirea atentă a reacției personajelor sale, a psihologiei acestora, care este redată cu cele mai subtile mijloace plastice. “Cum să desenezi zgomotul gerului?” – suna titlul unui amplu interviu cu Francesca Yabrusova, publicat de Novaya Gazeta în 2004, cu ocazia unei expoziții de desene și cadre de film, realizată de artista decoratoare împreună cu soțul său: cam acesta este nivelul de rafinament al graficii folosite de cuplul celor doi cineaști pentru redarea emoțiilor și a atmosferei.

Cu toate că grafica are adesea tandrețea pastelului, totuși, stilul celor doi nu este dulceag-sentimentalist, căci elemente expresioniste, cu linii dinamic-contorsionate, știu să dea surpriză, umor și dinamism atmosferei. Cineastul consideră că pentru a evita stereotipiile (una din hibele desenului animat comercial) este esențială buna cunoaștere și exploatare a istoriei artelor – capitol la care și el și soția sa excelează. Ecouri din Picasso, Jean Cocteau, Chagall, Paul Klee rezonează în plastica filmelor celor doi (cel mai evident, înPovestea poveștilor).

Multe din acestea sunt considerate capodopere. Dar cel mai mai pregnant din punct de vedere al mesajului umanist și creștin este Mantaua / Шенель, o adaptare după povestirea ononimă a lui Gogol. Filmul a fost început în 1981 și întrerupt de mai multe ori pentru lungi perioade, din diverse motive, dintre care cea mai lungă a fost de 8 ani, imediat după inaugurarea “epocii capitalismului barbar” în Rusia, cum se exprimă regizorul, când animația nu a mai primit finanțare, iar studiul am fost închis. Totuși, fragmentul de câteva minute realizat a fost văzut de multă lume și circulă liber pe internet. Nicăieri în desenul animat – spun specialiștii – chipul uman nu a fost redat cu o mai mare sensibilitate și adâncime. “Akaki Akakievici trăiește din niște detalii pe care nimeni nu le observă. Am fost interesat să știu ce simte, clipă de clipă, acest om, era o cerință absolută a sufletului meu”, mărturisește cineastul cu ochi de copil, aidoma celor ai personajelor sale.

Un moment de excepție din cariera sa este Bătălia din Kerjeneț / Сеча при Керженце, film coregizat împreună cu Ivan Ivanov-Vano în 1971, o altă capodoperă (premiat la Zagreb, Karlovy-Vary, Tbilisi, Bombay), ilustrare a legendei orașului Kitej-Grad, scufundat prin minune pentru a nu fi cucerit de tătari, realizat din elemente de icoană și miniatură rusă medievală – postmodernism creștin avvant la lettre – un gest de curaj pentru acele vremuri, atât din punct de vedere artistic, dar mai ales politic.

_____________________________
Mai multe date despre carțile, filmele și alte proiecte ale cineastului și soției sale: http://www.norsteinstudio.com/

Toate filmele importante ale cineastului pot fi găsite pe internet. Dialogul este, în genere, minimal și mai degrabă de atmosferă (nu prea e definitoriu pentru acțiune), așa că, dacă le puteți gusta aproape la fel de bine și fără subtitrare.

Astea-s doar câteva:

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here