25 de mituri despre întreruperea de sarcină. Tot ce ai vrut să știi, dar ți-a fost frică să întrebi! (I)

1.297 views
0
DISTRIBUIȚI

Extrase din volumul „25 de mituri despre întreruperea de sarcină. Tot ce ai vrut să știi, dar ți-a fost frică să întrebi!”

editată de Centrul de Informare și Cercetare în Sănătatea Reproductivă

Cuvânt înainte

M-am aflat în fața unei incertitudini pe care, atunci când am depășit-o, am avut – ca de fiecare dată în viață – o surpriză.

De data aceasta o surpriză plăcută. Am dat peste o carte neașteptat de bine documentată. Autorul dovedește o cunoaștere aprofundată a stadiilor de dezvoltare intrauterină a ființei umane. Aceasta îi permite o interpretare clară, coerentă și explicativă a așa-ziselor mituri. De ce “așa-zise”? Deoarece sunt în fapt păreri conjuncturale, multe tendențioase, nejustificate prin nici un fapt științific demonstrat. Nu este un roman, nu este o nuvelă sau o înșiruire de nuvele. Am constatat că această carte poate fi citită de la un capăt la altul sau pe sărite, parcurgând într-o lectură cursivă, atractivă, deloc plictisitoare, “mit” după “mit”.

Am găsit scenarii cu argumente foarte elocvente. M-am regăsit într-un cadru de interpretare a realității ce face apel la gândirea practică a omului obișnuit, imaginativă a intelectualului sau speculativă a multor tineri formați în imperiul internetului, calculatorului sau tabletei. Am fost suspicios la început. Mi-am spus că este un lucru firesc. Am pus la îndoială diferite aspecte din conținutul “miturilor” enunțate. Este ceva util sau ceva necesar? Atunci m-am lăsat purtat de lectură. Am urcat treaptă după treaptă. Am acceptat mâna de ajutor întinsă de autor. Am urmărit disjuncția bine argumentată între realitățile descrise în literatura de specialitate și interpretările părtinitoare folosite de organizațiile și mișcările sociale proavort.

A citi sau a nu citi această carte? Răspunsul, sincer și sec prin laconismul său, este DA.

Nu am intrat în amănuntele, de multe ori plictisitoare, ale comentării – eventual cu citate – ale fiecărui capitol de carte. Am lăsat cititorului surpriza descoperirii. Sper să fie o surpriză, intelectuală, plăcută. Dar mai ales să fie o cale deschisă pentru dialogul intim cu eul chinuit și frământat de întrebări. Răspunsul – libera alegere, dar în cunoștință de cauză și cu acceptarea a ceea ce numai iubirea de oameni o poate oferi.

Asist. Univ. Dr. Alexandru Radu Pintilie, Medic primar obstetrică-ginecologie,
Maternitatea Cuza Vodă, Iaşi

Mitul 1: „Este incert când începe viaţa umană. Aceasta este o întrebare religioasă la care ştiinţa nu poate răspunde”.

Adevărul 1a. Manualele medicale și lucrările de referință științifice sunt constant de acord că viaţa umană începe la concepţie.

Multor oameni li s-a spus că nu există nici un consens medical sau științific cu privire la momentul în care începe viaţa umană. Acest lucru este pur și simplu neadevărat. Printre acei oameni de știința care nu sunt interesaţi de problema avortului, există un consens copleșitor că viaţa umană începe la concepție (concepția este momentul în care ovulul este fecundat de spermatozoid, aducând la existență zigotul, care este un individ distinct genetic).

În manualul lui Dr. Bradley M. Patten, Embriologie Umană , concepția se definește ca fiind: „penetrarea ovulului de către un spermatozoid și amestecul rezultant a materialului nuclear pe care fiecare îl aduce în această unire, ceea ce constituie punctul culminant al procesului de fertilizare și marchează începerea vieţii unui nou individ”.[1]

Textul lui Dr. Keith L. Moore privind embriologia, referindu-se la zigotul dintr-o singură celulă, precizează că: „Celula rezultată din fertilizarea unui ovocit de către un spermatozoid este începutul unei ființe umane. Fiecare dintre noi a început viaţa ca o celulă numită zigot”. [2] Doctorii J.P. Greenhill și E.A. Friedman, în lucrarea lor de biologie și obstetrică, declară: „Zigotul astfel format reprezintă începutul unei noi vieți”. [3] Dr. Louis Fridhandler, în manualul medical Biologie de gestație , se referă la fertilizare ca la acel moment minunat care marchează începutul vieții pentru un nou individ unic. [4]

Medicii E.L. Potter și J.M. Craig, în Patologia fătului și a copilului , au declarat că: „De fiecare dată când un spermatozoid şi un ovul se unesc este creată o nouă ființă, care este vie și va continua să trăiască cu excepția cazului în care moartea sa este determinată de unele condiții specifice”. [5]

Lucrările de referință științifice populare reflectă aceeași înțelegere cu privire la momentul în care începe viața umană. În atlasul corpului uman creat de Time și Rand McNally, autorul afirma: „Prin fuzionarea lor, gameții de sex feminin şi masculin produc o singură celulă fecundată, zigotul, care este începutul unui nou individ”. [6] Într-un articol despre sarcină din Enciclopedia Britanică se afirma că: „un nou individ este creat, atunci când elementele unui spermatozoid fuzionează cu cele ale unui ovul fertil sau ou”. [7]

Aceste surse afirmă cu încredere, fără nici o urmă de incertitudine, că viaţa începe la concepție. Ele nu afirmă o teorie, o ipoteză și cu siguranţă nu afirmă vreo credință religioasă – fiecare dintre ele este o sursă seculară. Concluzia lor se bazează clar pe fapte științifice şi medicale.

Adevărul 1b. Unii dintre cei mai proeminenţi oameni de știință şi medici au declarat unui comitet al Senatului SUA că viața umană începe din momentul concepției.

Un subcomitet judiciar al Senatului Statelor Unite a invitat experți să depună mărturie cu privire la întrebarea: când începe viaţă? Toate citatele de la următorii experți vin direct de la înregistrarea oficială de la guvern a mărturiei lor. [8]

Dr. Alfred M. Bongioanni, profesor de pediatrie şi obstetrică la Universitatea din Pennsylvania, a declarat: „Pe parcursul educației medicale, am învățat că viața umană începe din momentul concepției. Eu susțin că există viață umană încă de la prima celulă (de la concepție până la maturitate) și că orice întrerupere pe parcursul acestei durate de timp constituie o terminare a vieții umane. Eu nu pot afirma că în stadiile timpurii ale dezvoltării fătului în uter nenăscutul este o ființă incompletă, cum nu aș putea afirma că un copil nu este om dacă nu a atins vârsta pubertății. Fiecare etapă reprezintă existența umană în sine”.

Dr. Jerome Lejeune, profesor de genetică la Universitatea din Descartes, Paris, a fost cel care a descoperit modelul cromozomial al Sindromului Down. Dr. Lejeune a mărturisit subcomitetului judiciar: „după ce fertilizarea a avut loc, a apărut o nouă viață umană” . El a afirmat că aceasta nu mai este o chestiune de gust sau opinie și nici un argument metafizic; ci este o dovadă pur experimentală. Fiecare individ are un început foarte precis, la concepție.

Profesorul Micheline Matthews-Roth, Harvard University Medical School: „Este incorect să spunem că datele biologice nu pot fi decisive. Este corect ştiinţific să spunem că o viață umană individuală începe la concepție. Legile noastre, printre ale căror funcţii este de a contribui la păstrarea vieții oamenilor, ar trebui să se bazeze pe date științifice corecte”.

Dr. Watson A. Bowes, Universitatea din Colorado Medical School: „Originea unei vieți umane este din punct de vedere biologic o problemă simplă şi directă, începutul este concepția. Acest fapt biologic direct și simplu nu ar trebui să fie distorsionat pentru a servi scopurilor sociologice, politice sau economice”.

Un medic celebru subliniază faptul că la aceste audieri ale Senatului: „Cei proavort, deși au fost invitați să facă acest lucru, nu au reușit să aducă nici un martor expert care să depună mărturie în mod special că viața începe în orice punct, altul decât concepția sau implantarea. Doar un martor a spus că nimeni nu poate spune când începe viaţa”. [9]

Adevărul 1c. Mulți alți oameni de știință și medici cunoscuți au afirmat cu certitudine că viața umană începe din momentul concepției.

Ashley Montague, genetician și profesor la Harvard și Rutgers, nu este simpatizant al cauzei pro-viață. Cu toate acestea, el afirmă fără echivoc: „Adevărul de bază este simplu: viața începe nu la naștere, ci la concepție”. [10]

Dr. Bernard Nathanson, obstetrician și ginecolog recunoscut internaţional, a fost un co-fondator a ceea ce este acum Liga Națională de Acțiune pentru Drepturile la Avort (NARAL). El a deținut și a lucrat în cea mai mare clinică de avort din emisfera vestică, fiind implicat direct în mai mult de șaizeci de mii de avorturi.

Studiul lui Dr. Nathanson cu privire la evoluțiile din știința fetologiei și utilizarea de ultrasunete pentru a observa copilul nenăscut în uter, l-au dus la concluzia că a făcut o greșeală oribilă. Demisionând din poziția sa activă, Nathanson a scris în New England Journal of Medicine, că a fost profund tulburat de „certitudinea tot mai mare că am prezidat, de fapt, peste 60.000 de decese”. [11]

Chiar dacă a fost liderul de bază a mișcării pentru dreptul la avort, Nathanson a declarat mai târziu în filmul său Strigătul mut : „Tehnologiile moderne m-au convins că dincolo de orice îndoială copilul nenăscut este pur și simplu o altă ființă umană, un alt membru al comunității umane, diferit de oricare dintre noi în toate privinţele”. Concluziile sale nu erau religioase, ci erau bazate în mod clar pe fapte biologice. [12]

Dr. Landrum Shettles a fost timp de douăzeci și șapte de ani obstetricianginecolog la Columbia-Presbyterian Medical Center din New York. El a fost un pionier în biologia spermei, fertilitate și sterilitate și este renumit pe plan internațional pentru descoperirea spermei masculine. Fotografiile sale intrauterine ale copiilor nenăscuți apar în peste cincizeci de manuale medicale. Dr. Shettles afirma: „Mă opun avortului. Fac acest lucru, în primul rând, pentru că eu accept ceea ce este manifestare biologică, că viața umană începe în momentul concepției şi în al doilea rând, pentru că eu cred că în orice situație
este greșit să iei o viaţă umană nevinovată. Poziția mea este științifică, pragmatică și umanitară”. [13]

Primul Simpozion Internațional cu privire la avort a ajuns la următoarea concluzie: „Schimbările care au loc între implantare, un embrion de șase săptămâni, un fetus de șase luni, un copil de o săptămână sau un adult matur sunt doar etape de dezvoltare și maturizare. Nu am putut afla nici un moment, între unirea spermei cu ovulul sau între stadiul de blastocist și nașterea copilului, când nu există viață”. [14]

Raportul Oficial al Senatului asupra Senate Bill 158, Human Life Bill a rezumat problema în acest fel: „Medicii, biologii şi alți oameni de știință sunt de acord că procrearea marchează începutul vieții unei ființe umane, o ființă care este în viață și este un membru al speciei umane. Există un acord covârșitor asupra acestui punct în nenumărate scrieri medicale, biologice și științifice”. [15]

Adevărul 1d. Dacă există o incertitudine cu privire la momentul în care începe viața umană, beneficiul îndoielii ar trebui să privească conservarea vieții.

Să presupunem că există o incertitudine cu privire la momentul în care începe viața umană. Dacă un vânător este nesigur că o mișcare dintr-un tufiș este cauzată de o persoană, incertitudinea lui îl va face să tragă sau nu? Dacă conduceţi pe timp de noapte și credeți că silueta întunecată care apare pe drum poate fi un copil sau poate fi doar umbra unui copac, o izbeşti sau pui frână? Dacă găsim pe cineva care ar putea fi mort sau viu, dar nu suntem siguri, ce ar trebui să facem? Presupunem că este în viață și încercăm să-l salvăm sau presupunem că este mort și ne îndepărtăm?

Nu ar trebui să oferim o şansă îndoielii cu privire la viață? În caz contrar spunem: „Acesta s-ar putea sau nu să fie un copil, de aceea este în regulă să-l distrugem”.

Va urma

_____

NOTE

[1] Bradley M. Patten, Human Embryology, 3d ed. (New York: McGraw Hill, 1968),
p. 43.
[2] Keith L. Moore, The Developing Human: Clinically Oriented Embryology, 2d ed.
(Philadelphia, Penn: W.B. Saunders, 1977), p. 1.
[3] J. P. Greenhill and E. A. Friedman, Biological Principles and Modern Practice of
Obstetrics (Philadelphia, Penn.: W. B. Saunders, 1974), p. 17 (cf. 23).
[4] Louis Fridhandler, Gametogenesis to Implantation, Biology of Gestation, vol. 1,
ed. N. S. Assau (New York: Academic Press, 1968), p. 76.
[5] E. L. Potter and J. M. Craig, Pathology of the Fetus and the Infant, 3d ed.
(Chicago: Year Book Medical Publishers, 1975).
[6] Time and Rand McNally, Atlas of the Body (New York: Rand McNally, 1980),
pp. 139-144.
[7] Pregnancy New Encyclopedia Britannica, 15th ed., Macropedia, vol. 14
(Chicago, Ill.: Encyclopedia Britannica, 1974), p. 968.
[8] Subcommittee on Separation of Powers to Senate Judiciary Committee S-158,
Report, 97th Cong., 1st Sess., 1981.
[9] Landrum Shettles and David Rorvik, Rites of Life: The Scientific Evidence for
Life Before Birth (Grand Rapids, Mich.: Zondervan Publishing House, 1983), p.
113.
[10] Ashley Montague, Life Before Birth (New York: Signet Books, 1977), v. I.
[11] Bernard N. Nathanson, Deeper into Abortion, New England Journal of Medicine
291 (1974): pp. 11, 89-90.
[12] Bernard Nathanson, Aborting America (Garden City, N.Y.: Doubleday, 1979).
[13] Shettles and Rorvik, Rites of Life, p. 103.
[14] John C. Willke, Abortion Questions and Answers (Cincinnati, Ohio: Hayes
Publishing, 1988), p. 42.
[15] Report, Subcommittee on Separation of Powers to Senate Judiciary Committee
S-158, 97th Congress, 1st Session 1981, p. 7.

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here