Ideologia gender – un pericol major pentru societate

7096
5

Termenul „gender” provine din cercetarea sociologică a genului. Spre deosebire de sexul biologic al omului, această teorie observă categoria de „gender”, adică „sexul social”.

Ideea aparține mișcării feministe promovate de Simone Beauvoir, care spunea că femeia nu se naște femeie, ci devine femeie prin societatea în care trăiește.

În cartea de căpătâi a ideologiei gender „Încurcături ale genului: feminism și subversiunea identității” („Gender Trouble: Feminism and the Subversion of Identity, 1990) autoarea Judith Butler își exprimă propria frustrare de lesbiană în căutarea identității, afirmând că genul și sexualitatea, categorii aparent naturale (biologice), sunt de fapt construcții culturale. Ea argumentează că genul este un act performativ: nu ne naștem ca aparținând unei anumite categorii de gen, ci societatea creează categoria de gen căreia îi aparținem.

Gender Mainstreaming este noua ideologie care și-a propus să promoveze egalizarea genurilor/sexelor. Pe Wikipedia scrie că aceasta ar fi „o luare în considerare a diverselor situații și interese de viață la bărbați și femei în toate deciziile, din toate planurile sociale”. Termenul de gender mainstreaming s-a folosit prima dată la Conferința Mondială a Femeilor din Nairobi 1985, iar apoi s-a dezvoltat la următoarea Conferință de acest gen în Peking în 1995.

Începând cu Convenția de la Amsterdam din 1997/1999, implementarea gender mainstreaming este unul din țelurile declarate al Uniunii Europene. Unele din guverne, precum cel al Germaniei, și-au însușit deja această sarcină atotcuprinzătoare în toate programele și structurile sale politice/economice/educative etc.

Politicile de stat gender așadar apără sonor toate deviațiile morale posibile ale comportamentelor precum feminismul, homosexualitatea, trans-genderismul, ca să nu îndrăznească cineva să le numească ceea ce sunt ele de fapt: un război nedeclarat împotriva valorilor morale ale părinților și buncilor noștri.

Iată pe scurt motivele pentru care ideologia gender este cea mai mare amenințare la adresa familiei:

1. Subminează știința biologiei.
Sexul omului este înscris în structura sa genetică și fiecare celulă a omului poartă această caracteristică e genei care deosebește bărbatul de femeie: ”XX” față de ”XY”. Iar hormonii artificiali administrați pentru inhibarea pubertății și a sexulualității crează mari probleme de sănătate.

2. Este o auto-înșelare
Persoanele care experimentează schimbarea de sex sunt profund frustrate; știm din mărturiile lor gradul adânc de tulburare în care au trăit mascarada „schimbării sexului”. 41% dintre cei care se identifică transgender au tentative de sinucidere, conform Fundației Americane pentru Prevenirea Sinuciderii.

Walt Heyer, un bărbat care regretă că a trăit ca și femeie timp de mulți ani, a spus: ”Știam că nu sunt o femeie adevărată, indiferent ce scria în actele mele de identitate. Am luat măsuri extreme pentru a-mi rezolva conflictul genului, însă schimbarea sexului nu m-a ajutat. A fost o mascaradă evidentă.”

3. Dereglare patologică
Neacceptarea propriului sex este o dereglare patologică care poate și trebuie tratată pe altă cale pentru restaurarea acceptării de sine. Scopul pentru care Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu un anumit sex este cel al procreării și nu pentru ca omul să dispună de el după bunul plac. Negarea rostului evident al unui lucru ține de schizofrenie, adică neacceptarea realității. Nebunie deliberată chiar.

Organizația Mondială a Sănătății continuă să clasifice transgenderismul ca o tulburare mentală. „Dar asta probabil nu va ține mult, considerând că specialiștii în domeniu care înca atribuie transgenderismul unei disfuncționalități a minții sunt asaltați și eliminați unul după altul” (cazul Dr. Kenneth Zucker din Canada), după cum constată Peter Costea (Alianța Familiilor din România).

4. O ideologie tiranică
Pe cât este ideologia genului de nerealistă, pe atât ea pretinde aderență absolută sub amenințarea tacită a distrugerii, la fel ca islamul. Sub dictonul toleranței folosit ca vârf de lance, ea este cea mai intolerantă ideologie din câte există, ea având aspirații globale de a supune următoarele generații cu price preț, fie el licit sau ilicit. Printre victimele ei sunt bucătari, oameni de afaceri, proprietari de restaurante, medici, polițiști, activiști pro-life, preoți și pastori, profesori, educatori etc. „Revolutia sexuală își are propria inchizitie care ii devoreaza pe cei care se impotrivesc. Nu sunt arși pe rug, dar sunt stiviți de autocenzura și corectitudinea culturală și politică de care e pătrunsă gândirea occidentală contemporană,” spune Peter Costea.

5. Primele victime sunt copiii.
Dacă inoculăm copiiilor această ideologie diabolică, cum va arăta societatea noastră după 20-30 de ani? Vom fi îngroziți și vom căuta vinovații. Iar cei responsabili vor pretinde că n-au putut bănui consecințele. Promiscuitatea naște promiscuitate și se transmite din tată-n fiu. ”Dar pentru oricine va face să păcătuiasca pe unul din acești micuti, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât opiatră mare demoară și să fie înecat în adâncul mării.” (Mat.18:6)
În școli copiii sunt literalmente mințiți că schimbarea sexului e posibilă și e ceva normal, că omul poate avea diverse înclinații și atracții justificabile.

6. O ofensă la adresa lui Dumnezeu
Capodopera creației lui Dumnezeu, omul, nu mai dorește să fie ceea ce este și pentru ceea ce a fost creat, ci vrea să se auto-creeze, să-și transforme identitatea într-una falsă pentru a nu sluji planului Creatorului nostru. Acolo unde s-a pierdut credința, orice este posibil, chiar asumarea unor identități de alte specii. Lucifericul „non serviam” ca bărbat și femeie!…..

Donați pentru Cultura Vieții

Dacă apreciați eforturile noastre de a vă oferi conținut de calitate și inedit, vă rugăm să ne sprijiniți cu o donație, pentru găzduire și traducerile ocazionale.
Puteți dona cu cardul prin PayPal.
Dacă doriți să donați direct în contul bancar, vă rugăm să ne contactați. Mulțumim!

Personal Info

Donation Total: 10€

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”

5 comentarii

  1. Așa articol plin de prostie și mentalitate de secolul V ar trebuie să nu fie public.

  2. @Andrei Spătaru

    Așa comentariu plin de prostie și mentalitate de secol V ar trebui să nu fie public. Cu toate acestea, este. E rețeta sigură ca să te faci de râs singur, iar noi nu vrem să te oprim.

    Corect se scrie „ar trebui”, nu „ar trebuie”.

  3. @Perdeaua de Fum

    Ce interesant esti tu ca ai corectat un „e” probabil pus din greseala. De asemenea nu poti sa formulezi o fraza pe cont propriu. A trebuit sa-i dai copy paste frazei lui Andrei.

    Cat pentru acest articol, Romania oricum va ramane o tara inapoiata. Dati cu Dumnezeu inainte. Atat de inteligenti sunteti. Va controleaza un basm toata viata.

  4. @Bogdan

    S-au terminat protestele pe ziua de azi, barosane? Ce pancartă ai avut ai? #spitalenucatedrale sau #coruptiaucide?

  5. Un articol rezultat din ignoranța crasă a amestecușului ecumenist în care se scaldă Coaliția pentru Familie. Transgender-ismul (disforia de gen) nu este rezultatul ideologiei de gen, deși el este deseori interpretat în această cheie. El apare în copilărie, uneori mai devreme, uneori mai târziu, fără ca acel copil să fie expus la ideologia gender. Deseori vine corelat cu o tulburare de spectru autist, ceea ce sugerează o origine comună, probabil în vaccinuri. Disforia de gen este, în fond, negarea ideologiei de gen înfierată aici. Dacă genul ar fi liber la alegere, la câte chinuri trec persoanele cu disforie de gen, ar ieși rapid din disforie în normalitate, pentru că a fi normal (cisgender), non-transgender și non-non-binary, este mult mai comod, mai ușor. Critica este una intelectualistă, non-empatică, a unor persoane cisgender care nu cunosc și refuză să cunoască din interior disforia de gen. De asemenea, acest intelectualism este de sorginte apuseană, catolic și protestant, ne-Orthodox, căci în Orthodoxie mintea coboară în inimă și experiența duhovnicească integrează rațiunea în firescul său, cu toate părțile sufletului, nu doar un intelect materialist-empirist ce, în fond, este un reflex al ruperii minții de inimă, a omului căzut, rupere ce isihasmul încearcă să o vindece. Transgender-ismul nu are condamnarea dogmatică în Orthodoxie, tocmai pentru că nu a fost încă receptat de Biserică (de pleromă). Interpretările conform căreia este rezultatul unui revolte împotrivă rânduielilor Lui Dumnezeu pornește deja de la niște premise, de la niște preconcepții și eludează receptarea ecclesială (a Bisericii). Biserica Orthodoxă este Biserica Lui Hristos, una Catolicească (universală, denumirea de catolic înseamnă universalitate și este de drept a Bisericii Orthodoxe, nu a bisericii papale, ruptă de Biserica Lui Hristos) și Apostolească, nu o așa zisă biserică „creștină în general” promovată de relativismul ecumenist, ce are rădăcinile în gândirea lumească, materialistă, ce pune pluralismul de credințe și de opinii din lumea aceasta drept criteriu al transcendenței. Orthodoxia are particularități dogmatice ce o deosebesc net de catolicism și diferitele forme de protestantism, dintre care menționez ecclesiologia (pleroma Bisericii este vocea Lui Dumnezeu, nu papa) și iconicitatea (absentă nu doar în protestantism, ci și în catolicism, cine spune că imaginile din Orthodoxie și catolicism au același rol este de-o ignoranță crasă), învătura despre Energiile (Lucrăile) Necreate (ceea ce permit în învățătura Orthodoxă o relație nemijlocită cu Dumnezeu, imposibilă în alte confesiuni), posibilitatea ca omul să devină „dumnezeu după har” (lipsa acestei învățături în catolicism și protestantism duce la neîmplinirea naturii umane și pierderea într-o comoditate intelectualo-emoțională ce ratează menirea omului). De fapt, ultimele două elemente pot fi derivate tot din iconicitate, mai mult sau mai puțin. Aceste elemente schimbă enorm percepția realității, dacă raportăm un Orthodox la un catolic sau protestant. Sfinții Părinți au oprit comuniunea euharistică (Sfântă Împărtășanie) și liturgică (rugăciunea în comun) cu non-Orthodocșii foarte ferm, fără echivoc. A spune că „creștinii suntem cu toții” relativizează și falsifică raportarea autentică la Dumnezeu, și polarizarea conservatoare pe baza principiului „creștini suntem cu toții, să luptăm pentru valorile creștin-conservatoare” este un non-sens și o poartă deschisă pentru pierderea adevărului de credință Orthodox. Spre deosebire de homosexualitate, disforia de gen este documentată fără echivoc relativ recent și nu este condamnată ecclesial în Orthodoxie. Bogdan Duca, unul din membrii de frunte ai Coaliției pentru Familie, este un apostat, care a părăsit o Orthodoxie care nu o înțelegea, probabil, pentru catolicism. Tot în Coaliția pentru Familie vedem Alianța Familiilor din România, o organizație neoprotestantă, condusă de Peter Costea, un neoprotestant americanizat până în măduva oaselor. Comuniunea și conlucrarea este mai firesc să fie între Orthodocși, fie ei cisgender, transgender sau non-binary, decât între „creștinii în general” cisgender. Ecumenismul și Coaliția pentru Familie sunt, în mare parte, un produs al secularismului, în principal al secularizării celor ce sunt, teoretic, Orthodocși. În primul, înainte de a pune persoanele cu disforia de gen într-o schemă intelectuală îngustă, în propriile preconcepții, ar trebui cunoscute, ascultate și înțelese în mod real. Acestea le spune o persoană transgender male to female, ce ține Orthodoxia drept Adevăr cu A mare și care încearcă să înțeleagă comorile Orthodoxiei în cheia Mișcării Legionare, a Sfinților Închisorilor și a Sfântului Mucenic Corneliu Zelea Codreanu.

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here