Let’s talk about sex! Germania: Agenda de gen și primele victime

4.611 views
4
DISTRIBUIȚI

Ana-Maria Carp

Economistă, rezidentă în Germania

La sfârșitul lui ianuarie 2017 a avut loc la München o întâlnire organizată de Institutul Pedagogic având ca temă educația sexuală în școală. Germania este o țară pe care o putem de-acum numi cu „tradiție” în această direcție, de altfel motivul întâlnirii a fost reactualizarea normelor privind educația sexuală în Bayern, noile linii directoare fiind publicate la finalul anului trecut.

Educația sexuală a generat și la noi discuții aprinse, de aceea nu cred că este lipsit de interes un scurt raport asupra conținutului, desfășurării și atmosferei generale a acestei întâlniri. Pentru cei hotărâți să imite fără nici un fel de critică ceea ce se întâmplă în lumea „civilizată”, acest raport este un fel de privire în viitor: România anului 2023 să spunem. Pentru ceilalți – un îndemn de a da României anului 2023 altă față decât cea a unei umile copii a Germaniei anului 2017.

De la început trebuie precizat că noile linii directoare privind educația sexuală în Bayern au fost motivul unor multiple confruntări între diferitele părți implicate: Ministerul Educației și Culturii – autorul noilor norme, grupurile de lobby „profamilia”, organizații ale părinților care se opun îndoctrinării sexuale, cadrele didactice care trebuie să respecte și să lucreze după noile norme. Cu toate discuțiile, certurile pentru înlocuirea anumitor cuvinte, etc., aceste norme au fost finalizate și publicate la finele lui 2016, urmând a se trece la punerea lor în practică.

Întâlnirea organizată de Institutul Pedagogic a fost un prim pas în această direcție, întrucât s-a adresat în primul rând cadrelor didactice, s-a vrut a fi o seară de discuții libere unde acestea să poată pune întrebări și să aducă în discuție dificultățile cu care se confruntă în școală.

Faptul că la această întâlnire a avut dreptul să participe și alt fel de public decât învățători și profesori este, firește, de salutat, deși, având în vedere precauțiile luate pentru sortarea acestui public, nu poți să nu te întrebi dacă această decizie nu a fost o simplă chestiune de imagine.

Așadar accesul în sală s-a făcut pe bază de înscriere, iar la intrarea în sală participanților li s-a solicitat semnătura însoțită de datele personale și precizarea instituției din partea cărora vin. De-asemenea au fost interzise fotografierea și orice fel de înregistrări audio sau video. Mai mult, organizatorii au ținut să precizeze că nu sunt acceptate decât un anumit gen de întrebări și că participanții care nu se conformează vor fi evacuați din sală. Iar pe flyer-ul evenimentului se precizează că „persoanele care aparțin partidelor de extremă dreapta sau organizațiilor care pot fi încadrate în extrema dreaptă, etc., etc., nu au voie să intre în sală”. Din nou nu poți să nu te întrebi, de ce persoanele aparținând extremei drepte nu au acces în sală, iar cele de extremă stânga nu au nici un fel de restricții. Ce culoare politică au organizatorii?

Tinerii se sinucid „pentru că sexualitatea e tabu”. Concluzie: mai mult sex

Cine au fost invitații Institutului Pedagogic? În primul rând un reprezentant al Ministerului Educației și Culturii în persoana domnului E. – unul din autorii noilor norme, doamna jurist M. – responsabilă cu cadrul legal al educației sexuale în general, doamna profesoară de biologie B. – vocea cadrelor didactice, și domnul K. angajat al unei asociații „profamilia” care funcționează ca partener extern în organizarea și susținerea orelor de educație sexuală. Pe lângă aceștia au mai fost prezenți din partea organizatorilor trei moderatori.

Seara a fost de deschisă de către reprezentanta Institutului Pedagogic care a început – cum altfel? – cu ”nu e voie să” și ”nu e voie să”. Au fost prezentate apoi câteva statistici puse la dispoziție de către ”Agenția federală de instruire în domeniul sănătății”, agenție ce a fost în mai multe rânduri criticată pentru campaniile în domeniul sănătății reproductive. Una dintre aceste campanii inițiată cu scopul de a preveni bolile cu transmitere sexuală a luat forma unor uriașe placarde plasate în locuri extrem de vizibile în oraș – stații de metrou și autobuz, etc. – în care erau reprezentate scene intime sau persoane adulte dezbrăcate sub formă de desene animate, adică acea formă de desen care atrage cel mai ușor privirile copiilor. Disperarea părinților e, cred, ușor de înțeles.

Revenind la statisticile puse la dispoziție profesorilor de amintita agenție: tinerii au azi mai puțin sex decât acum 20 de ani. Sexul protejat a înregistrat o creștere semnificativă, ceea ce e o dovadă a succesului educației sexuale. Elevii afirmă că informațiile cele mai valoroase / semnificative / serioase cu privire la sex le-au primit la școală în cadrul orelor de educație sexuală. În ce măsură aceste statistici sunt sau nu reale, rămâne o problemă de informare, autori precum Gabriele Kuby sau Miriam Grossman prezentând o cu totul altă față a ”succesului” educației sexuale. 

Citelte și: Revoluția sexuală și familia: Conferințele d-nei Gabriele Kuby în România

Reprezentanta Institutului Pedagogic a mai atras atenția că rata de sinucidere în rândul tinerilor a crescut în ultimii ani. O cauză ar fi, după părerea domniei sale, faptul că tinerii văd peste tot filme erotice și pornografice, dar li se interzice să vorbească sau să facă sex. Concluzia la care a ajuns reprezentanta Institutului Pedagogic nu este că poate ar trebui să întreprindem ceva ca tinerii să nu mai aibă atât de facil acces la astfel de materiale. Concluzia a fost: tinerii au nevoie de mai mult sex. Protejat, firește.

Același gen de logică îl aplică reprezentanta Institutului Pedagogic și în ceea ce privește rata de sinucidere în rândul minorităților sexuale (homosexuali, lesbiene, transsexuali, etc.). În aceste categorii rata de sinucidere este de șapte ori mai mare decât în cazul tinerilor heterosexuali. Și trage concluzia: să încurajăm tinerii să accepte că pot face parte din aceste minorități, să le arătăm că nu sunt discriminați pe motive de orientare sexuală…

S-a mai precizat de asemenea că bolile cu transmitere sexuală au crescut îngrijorător și iar nu-ți dă pace o întrebare: dacă sexul protejat a înregistrat o creștere semnificativă, după cum precizau la început, atunci de ce au crescut totodată și bolile cu transmitere sexuală? Poate pentru că ”sexul protejat” în realitate nu protejează? Organizatoarea ajunge și aici la altă concluzie: ne trebuie mai multă educație sexuală, mai multă prevenție, mai multe prezervative, etc.

Părinții slujesc de „vitrină” a familiei, dar au pierdut drepturile în educarea copiilor în favoarea școlii

După această introducere a fost invitată să vorbească doamna jurist M. care a prezentat cadrul legal de desfășurare al educației sexuale, cu accentul pe dreptul constituțional și Legea Bavareză pentru Educație și Învățământ. Doamna jurist s-a referit la cele trei mari categorii de persoane cuprinse în lege – elevii, părinții și statul, fiecare categorie având drepturi garantate de Constituție și apărate de lege. Cum intereselor acestor categorii pot intra în conflict unele cu altele, doamna jurist a precizat că Statul înțelege misiunea sa de a apăra cu orice preț drepturile elevilor, chiar împotriva părinților!

De la tribună a început să plouă în sală cu drepturi și interdicții: interzicerea discriminării, dreptul la educație, Constituție, dreptul la autodeterminare sexuală, toate acestea având drept scop intimidarea oricărei încercări de intervenție din partea părinților în educația sexuală organizată de stat. De altfel doamna M. a precizat încă o dată ca să fie clar tuturor învățătorilor și profesorilor de față: părinții nu au absolut nici un fel de drepturi atunci când e vorba de educația sexuală a copiilor. N-au lipsit din prezentarea doamnei M. nici spețe celebre în care părinții au încercat să obțină în instanță dreptul de a-și retrage copii de la ora de educație sexuală. În toate spețele alese de doamna Müller, părinții au pierdut.

După prezentarea doamnei M. a luat cuvântul reprezentantul Ministerului Educației și Culturii. În mod curios, dintre toți invitații, domnul E. s-a dovedit a fi cel rezonabil. Mai mult, o stranie senzație că domnul E. se află sub asediul grupurilor de lobby în persoana doamnei jurist M., a reprezentantului „profamilia” K. și a doamnei profesoare B, s-a instalat în sală.

Citește și: Agenda de gen și atacul asupra limbii

Domnul E. a prezentat motivul reactualizării normelor cu privire la educația sexuală, iar acesta este dat, așa cum era de așteptat, de inadecvarea normelor vechi din 2002 la realitățile anilor 2016/2017. Câteva schimbări introduse în 2016: programa la educație sexuală devine aceeași indiferent de tipul de scoală, șansa (!) de a fi informați despre pericolele sexualității li se dă începând cu 2017 și celor mici, nu numai adolescenților, educația sexuală se va face interdisciplinar. Cu alte cuvinte, se va vorbi de sex și la biologie și la fizică și la limbi străine, etc. Cei mai în vârstă își amintesc cu groază de predarea interdisciplinara a realizărilor ”epocii de aur”. Doar că atunci se vorbea de dispensare, combine, plata datoriei externe, etc. Ce vor conține noile manuale?!

De la activiștii de partid la „consilierii de gen”

Același déjà vu în prezentarea următorului invitat, doamna profesoară B. Doamna B. este ”responsabilă pentru familie și educație sexuală” în cadrul gimnaziului unde este angajată ca profesoară. Acești responsabili – cu titulatura corespunzătoare – sunt la ora actuală afiliați tuturor instituțiilor de stat din Germania. În română se numesc ”consilieri pe probleme de gen” sau ”consilieri pe probleme de nediscriminare și egalitate de șanse.” Trebuie să recunoaștem că denumirea de ”consilier” sună mai bine decât ”activist” (de partid).

Doamna B. a prezentat mai întâi un proiect personal al domniei sale care are drept scop prevenția violenței verbale între elevi. Doamna B. a salutat noile norme pentru că în forma actuală ele sunt mult mai permisive și implementarea unor proiecte similare celui inițiat de domnia sa devine mult mai facilă. În mare, proiectul prevede sensibilizarea elevilor la anumite cuvinte și expresii cum ar fi înjurăturile, limbajul discriminatoriu, etc. Realitatea din curtea școlii, dar și limbajul sexualizat folosit pe canalele media de către tineri nu te poate duce decât la o singură concluzie: pentru limbajul sexualizat folosit de tineri, de multe ori neînțeles de părinți, sunt responsabile și astfel de ”proiecte” care pun la îndemâna tinerilor tocmai expresiile pe care nu ar trebui să le folosească.

După doamna B. a vorbit reprezentantul „profamilia” domnul K. a cărui ocupație oficială este aceea de ”pedagog sexual”. Deși orele de educație sexuală pot fi organizate / ținute chiar de către învățători / profesori, de obicei aceștia preferă să apeleze la ”servicii specializate”. Astfel de ”servicii specializate” sunt oferite de inițiative private, și nu poate să nu te încerce un sentiment de neliniște la gândul că e total neclar cine le controlează și le califică pentru educația sexuală a tinerilor.

Domnul K. a explicat că atunci când domnia sa sau orice specialist în educație sexuală care preia sarcina de a organiza ora obligatorie prevăzută în programă se află în clasă, nu e recomandat ca profesorii să fie de față la discuțiile dintre elevi și ”specialiști”, pentru că elevii nu mai au curajul să pună întrebări. Ministerul Educației și Culturii are, din fericire, în această privință altă opinie și prevede în regulamentul de serviciu al învățătorilor și profesorilor că aceștia trebuie să fie de față atunci când în școală sunt invitați externi.

Copilului să i se explice de la naștere că nu există doar bărbați și femei

În general domnul K. salută modificările aduse de noile norme, dar are și câteva nedumeriri. De exemplu,  cu privire la trans- și intersexualitate, domnului K. nu înțelege de ce noile norme prevăd în programa școlară ca elevii să fie informați despre formele alternative de sexualitate mai sus numite abia începând cu clasa a IX-a. Domnia sa este de părere că și un copil de clasa a V-a poate să înțeleagă, dacă i se explică pe măsura vârstei lui ce înseamnă acestea. Și a dat și o astfel de explicație: ”un copil vine într-o zi la școală ca fetiță, iar a doua zi ca băiețel“. La intervenția de bun simț a domnului E. de la Ministerul Educației și Culturii că un copil de clasa a V-a poate deveni confuz în urma acestor explicații, doamna jurist M. a explicat vehement că un copil e ”confuz” în situația asta numai pentru că părinții l-au învățat / îndoctrinat de mic că există doar două sexe și în rest nimic! Dacă părinții i-ar fi explicat de la naștere că există o multitudine de genuri (cum afirmă ”teoria” gender), un copil nu ar mai fi confuz in clasa a V-a!

După aceste intervenții s-a deschis runda de discuții în sală. Iar realitatea ”din teren” s-a dovedit pe măsura intervențiilor oficiale. Un învățător e nemulțumit că în noile norme nu sunt pomenite „familiile rainbow”. O învățătoare deplânge faptul că Ministerul Educației și Culturii nu a pus la dispoziția învățătorilor o listă cu materiale verificate. Domnia sa a arătat copiilor de școală primară (6 – 10 ani) un film cu vîrsta recomandată 12 ani și se plânge că a avut ”probleme masive” din partea părinților. Din intervenția învățătoarei se înțelege că problema sunt părinții care au protestat și nu expunerea copiilor la un material interzis sub 12 ani.

O intervenție dramatică a avut o profesoară de gimnaziu care întreabă unde este infrastructura necesară noilor norme. Concret: unde se schimbă pentru ora de sport un homosexual? În ce cameră doarme un elev trans când se duce cu clasa în excursie? Doamna profesoară în cauză are probleme masive pentru că la ea la gimnaziu sunt mulți (!) homosexuali și lesbiene. (Faptul că educația ”genurilor multiple” începe să dea roade nu ne miră, dar ne înspăimântă). Domnul E. de la Ministerul Educației și Culturii explică că legea prevede ca elevii să fie tratați în conformitate cu sexul trecut în certificatul de naștere.

Și copiii de grădiniță își cunosc orientarea sexuală – dar au nevoie de ajutor ca să și-o exprime

Un preot ortodox – a cărui prezență în sală e surprinzătoare și curajoasă (cum o fi trecut de cerberii de la ușă?) – întreabă dacă invitații își pot imagina un spațiu în care creștinii să-și crească copiii în conformitate cu valorile morale ale creștinismului. Doamna jurist M. explică nemulțumită că da, un astfel de spațiu există la fiecare acasă, dar la școală în mod clar NU. Domnul E. a încearcă să fie mai diplomat, precizând că educația pe care o primește un copil în familie nu poate fi schimbată de cele câteva ore de educație sexuală. Și totuși cum se explică numărul mare de homosexuali și lesbiene de care se plângea profesoara de gimnaziu cu câteva minute mai înainte?

O altă persoană din sală întreabă dacă există statistici cu privire la numărul de copii de grădiniță care aparțin minorităților sexuale. Din felul în care a fost formulată întrebarea se înțelegea că domnul în cauză găsește ridicol să vorbești de ”minorități sexuale” la grădiniță. Doamna profesoară B. a replicat că firește, și copiii de grădiniță își cunosc ”orientarea sexuală”, dar au dificultăți să o exprime deoarece limbajul nu e suficient de bine dezvoltat!

Altcineva din sală – profesoară – întreabă cum se poate impune pentru drepturile copilului în fața părinților. Cu alte cuvinte, ce legi are la dispoziție împotriva părinților când profesorului i se pare că sunt încălcate drepturile copilului. Din fericire, doamna jurist M. n-a știut să răspundă pe loc.

La final, ieși nedumerit din sală și nu știi ce te înspăimântă mai tare: ceea ce li se pregătește de-acum înainte copiilor noștri, „succesul” educației sexuale – zeci de adolescenți confuzi cu privire la identitatea sexuală, suprarealismul discuțiilor despre ”orientare sexuală” la grădiniță sau transsexuali în clasa a V-a?

Lăsăm cititorii să decidă singuri.

DISTRIBUIȚI
Articolul anteriorÎncepe „40 de zile pentru viață”
Articolul următorIn Rusia, ortodocsii si catolicii s-au angajat in protejarea vietii
Guest Post
Articole și analize ale unor invitați speciali. Autori: William Gairdner, Obianuju Ekeocha, Grégor Puppinck, Claire de La Hougue, Russel Kirk, Papa Benedict XVI, James C. Dobson, Pat Buchanan, Leo van Doesburg, Johannes L. Jacobse, Thomas Ward, Theresa Okafor, Jason Scott Jones, Erika Bachiochi, Joe Bissonnette, Allan C. Carlson, Richard Stith, Luca Volonte, Jonathon van Maren, Abby Johnson, Louise Kirk, Friedrich Hansen, Christopher Smith, Marie Smith, Natalia Iakunina, Jakob Cornides, Herman Tristram Engelhardt Jr., Olgierd Pankiewicz, Mats Tunehag, Marta Cartabia, Adrian Pessina, Roger Kiska, Andrea Williams, Bronislaw Wildstein; Horațiu Pepine, Maria Aluaș, Marius-Teodor Zamfir, Anton Moisin, Ninel Ganea, Ștefan Iloaie, Alin Vara, Boiana Berchi, Mihai Silviu Chirilă, Monica Basarab, Bogdan Glăvan, Monahia Onufria Matei, Dan Păscuț, Roxana Puiu, Robert Lazu, Mircea Gelu Buta, Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, Ionuț Mavrichi, Bogdan Mateciuc, Lavinia Tec, Roxana Puiu, Natalia Vlas, Daniel Mazilu.

4 comentarii

  1. Halucinant!
    Nu- bai ! Lasa ca vin musulmanii si vor ajuta la clarificarea deciziei ! Si inca repede!

  2. Madmax, ai mare dreptate… cand ii aud pe astia islamul incepe sa para parfum de flori…

  3. Nu e nevoie de acei criminali musulmani, ei ar face mult mai mult rau obligand oamenii sa accepte multe alte concepte total gresite.
    Putem vedea ca in tarile ortodoxe asemenea idei nu sunt acceptate de oameni, de vina ar fi doar conducatorii care fac parte din diferite organizatii internationale unde invata asemenea aberatii, pentru a le aplica oamenilor in scopul crearii unor indivizi obsedati, anormali, usor de manipulat si condus, lipsiti de o verticalitate a constiintei. Asemenea produse sunt cel mai mare pericol pentru o societate.
    Ar trebui sa nu mai fie considerate democratii tarile unde s-a putut ajunge la asa ceva. Germania Franta Anglia etc aveau o atitudine corecta crestina, in vremea razboiului rece, diferentiindu-se de ateismul din tarile comuniste din care faceam parte si noi,
    dar astazi conceptele antiumane neomarxiste au ajuns sa fie acceptate chiar la ei, ajungandu-se la o dictatura indreptata impotriva propriilor oameni care i-au votat.
    Este de neimaginat ce se intampla in aceste tari si ar trebui spus si altora despre aceasta tragedie.

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here