Copiii şi „fluidizarea identităţii sexuale”

1.687 views
0
DISTRIBUIȚI

Din 2001, femeile din Aviaţia Militară Britanică au permisiunea de a purta pantaloni în locul fustelor. De acum, ele vor fi obligate să poarte doar pantaloni, din deferenţă faţă de o minoritate marginalizată. Cele vizate nu sunt deloc încântate. Dar cine mai are timp să le întrebe pe femei, când în joc este soarta unei minorități?!

“I’m a worried man” (Johnny Cash)

Vestea unei noi victorii obţinute pe frontul luptei împotriva discriminării de gen vine din Marea Britanie. Forţele Aeriene Regale Britanice se pregătesc să interzică femeilor portul fustei la parade militare. Potrivit unui reportaj al tabloidului The Sun, preluat de restul presei britanice, ele vor fi obligate să poarte pantaloni la parade, în barăci şi la evenimente publice. Un reprezentant al RAF a motivat această măsură spunând că:

„Avem bărbaţi care vor să trăiască precum femeile, femei care vor să trăiască precum bărbaţii şi personal care nu se indentifică cu nici unul din genuri. (…) Scopul este acela de a include oamenii şi de a încuraja diversitatea”

Deci, după ce Aviaţia Regală a dat lumii un exemplu strălucitor respingând în Cel De-al Doilea Război Mondial Luftwaffe-ul nazist, astăzi îşi confirmă rolul istoric de apărătoare a civilizaţiei şi progresului prin acest pas spre crearea unui spaţiu primitor membrilor comunităţii trans. Din 2001, femeile din Aviaţia Militară Britanică au permisiunea de a purta pantaloni în locul fustelor, noutatea constă în faptul că, potrivit acestui plan, ele acum vor fi obligate să îi poarte, din deferenţă faţă de o minoritate marginalizată.

Însă vederile retrograde şi discriminatorii nu au dispărut din rândul Forţelor Aeriene Regale Britanice. De exemplu, un anume colonel Kemp, citat de The Sun crede că

„În RAF sunt, evident, prea mulţi oameni cu prea mult timp liber, dacă preocuparea lor este să îşi facă probleme în privinţa oportunităţii purtării fustelor de către femei”.

De asemenea, multe din femeile implicate nu s-au arătat exagerat de încântate de această veste:

„Purtăm fuste de pe vremea Celui De-al Doilea Război Mondial. Asta sună a corectitudine politică. Lumea a luat-o razna.”

Însă cititorul perceptiv cred că şi-a dat seama deja că tocmai acest gen de atitudini retrograde se cuvin combătute prin astfel de măsuri.

În plus, Marea Britanie nu trebuie să fie îngrijorată de pericolul dispariţiei fustelor. Nici vorbă de aşa ceva. Într-un articol din The Times, intitulat sugestiv „Fuste pentru băieţi, pentru că elevii pun sub semnul întrebării identitatea” aflăm că într-o şcoală privată din nordul Londrei, Highgate School, se introduce uniforma neutră ca gen. Fetele au deja permisiunea de a alege între fustă şi pantaloni, însă potrivit noilor reguli băieţii vor fi şi ei liberi să poarte ce vor. Evident este vorba de permisiune, nu de obligaţie.

„Această generaţie se întreabă cu adevărat dacă suntem binari în felul în care privim lucrurile”

spune Adam Pettitt, directorul şcolii.

Ştirea a iscat o furtună în presa naţională, însă complet pe nedrept: multe şcoli din Albion au implementat deja măsuri asemănătoare în deplină tăcere, fără scandal, de anul trecut. Potrivit The Guardian, nu mai puţin de 120 de şcoli publice permit elevilor să aleagă uniforma pe care o doresc, pentru a veni în întâmpinarea nevoilor minorităţii copiilor trans. Susie Green, directorul executiv al unei organizaţii caritative ce se ocupă de copii cu probleme de identiate de gen, a declarat pentru aceeaşi publicaţie că, potrivit studiilor, 1% din copii se află în această situaţie. În rândul acestora rata de suicid este cu 50% mai mare decât în rândul restului populaţiei!

Ne dăm seama că în aceste condiţii măsurile luate de şcoli se impun ca o necesitate. Numai cineva fără suflet şi care vrea să vadă aceşti copilaşi suferind poate să obiecteze…

Pentru cei care sunt îngrijoraţi că astfel de măsuri ar putea să atenteze la caracterul masculin al viitorilor bărbaţi ai lumii civilizate nu pot decât să le răspund că realitatea este exact pe dos. Putem estima că numărul băieţilor care se ascund după fusta mamei va scădea simţitor pe viitor. În fond, vor avea propriile fuste.

The Times scrie că potrivit criticilor „graba de a introduce politici prost gândite privind neutralitatea faţă de gen riscă să inducă în rândul copiilor un comportament imitativ, impulsionat şi de mediile de socializare şi de internet”. Dar chiar să fie această temere justificată?

Potrivit Vice, în Statele Unite, atitudinea „Generaţiei Z” (tineri între 13 şi 20 de ani) faţă de chestiuni legate de sexualitate şi gen s-a schimbat destul de mult faţă de vederile generaţiei precedente. Astfel, doar 48% se declară exclusiv heterosexuali.

„Pe o scară de la zero la şase, unde zero înseamnă complet heterosexual, iar şase complet homosexual, mai mult de o treime dintre tineri au ales un număr între unu şi cinci, arătând că sunt bisexuali într-o măsură. Doar 24 la sută din cei mai învârstă s-au indentificat în acest fel”

– a arătat studiul efectuat de J. Walter Thompson Innovation Group, citat de Vice.

Tot în acest articol ni se mai atrage atenţia asupra unui lucru important:

Dacă există ceva ce adolescenţii au urât mereu de-a lungul anilor, este să îi audă pe adulţi spunând că ei fac ceva doar pentru că e la modă. «Se pare că există o atitudine pe care mulţi o au, cum că adolescenţii şi adulţii tineri se identifică drept non-binari, trans, sau ne-heterosexuali pentru că e pe val.» – spune Brooklyn Riepma, un non-binar de 19 ani – «Îmi dau seama de unde vine această presupoziţie, având în vedere că în ultimii ani din ce în ce mai mulţi se identifică astfel, în timp ce acum 20 sau 30 de ani nu existau aceşti termeni. Dar chiar dacă termenii nu existau, oamenii existau. Acum că există termeni care să descrie diferitele identităţi, din ce în ce mai mulţi oameni realizează că li se potriveşte o etichetă sau alta, sau nici una. »”

Prin urmare, criticii citaţi de The Times nu au dreptate, pentru că cine ar putea să fie mai în măsură să clarifice lucrurile decât tinerii implicaţi direct şi care au o miză subiectivă.

Între timp

„Chiar şi adolescenţii de la Hollywood au început să respingă normele sexuale şi de gen tipice. Vedeta Disney Channel Rowan Blanchard s-a declarat „queer” în Ianuarie; actriţa Amanda Stenberg din Hunger Games a adus la cunoştinţa lumii că este bisexuală, în snapchat-ul Teen Vogue, iar Jaden Smith a purtat fustă la editorialele Vogue Korea şi s-a ales cu un contract ca noua faţă a colecţiei feminine a Louis Vuitton.”

În ce o priveşte pe Rowan Blanchard ceea ce ea înţelege prin „queer” e ceva de genul următor, în propriile ei cuvinte:

„În viaţa mea nu mi-au plăcut decât băieţii… Dar nu vreau să mă etichetez drept hetero, gay sau în orice alt fel, deci nu o să-mi pun nici o etichetă… Sunt deschisă pe viitor să îmi placă orice gen, şi de aceea mă identific drept queer”.

În acelaşi timp, Miley Cyrus, cu care a crescut o întreagă generaţie de fetiţe şi Ruby Rose se prezintă în faţa lumii cu o identitate de gen fluidă. Lily Rose Depp, fiica actorului Johnny Depp, a declarat că sexualitatea ei se încadrează undeva pe un spectru larg.

„Atât de mulţi tineri din ziua de astăzi nu îşi pun o etichetă la propria orientare şi cred că asta e mişto.”

Acestea sunt exemplele care vor ghida noile generaţii de elevi să îşi aleagă uniforma la şcoală, în timp ce la niveluri ceva mai mari Universităţi din Statele Unite pun tampoane gratuite în toaletele masculine pentru bărbaţi trans aflaţi la ciclu. Chiar şi National Geographic a intrat într-o criză de identitate şi s-a reinventat ca foaie de propagandă, uitând de geografie.

Recent, Sindicatul Naţional al Dascălilor din Marea Britanie propune ca toţi copii din sistemul de învăţământ, de stat sau privat, începând cu copii de doi ani din creşe, să primească o educaţie sexuală şi relaţională potrivită pentru vârsta fiecăruia. Scopul acestei educaţii este acela de a-i face pe copiii LGBT+ să simtă că şi vieţile lor contează.

* * *

La începutul anilor ’90, străzile oraşelor erau pline de tarabe cu ziare şi cărţi. Ţin minte că o carte care mi-a atras atenţia în vremea aceea, deşi nu am citit-o în cele din urmă, a fost un roman SF cu o premisă interesantă. Potrivit prezentării de pe coperta din spate romanul descria o societate viitoare în care puterea politică, devenită totalitară, a fuzionat cu industria muzicală şi de distracţie. În loc să se facă un film după cartea aceea văd că a fost transformată mai degrabă într-un reality show.

În orice caz, s-au dus vremurile în care identitatea sexuală era ceva relativ solid. Acum, cu această fluidizare a realităţilor de toate felurile, a devenit cam lichidă. Probabil urmează să treacă într-o stare gazoasă şi să se volatilizeze complet.

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here