[box type=”shadow”]Gabriele Kuby este socioloagă din Germania, autoare a unor volume importante despre teoria gender și sexualizarea copiilor. și speaker reumit la nivel internațional. Anul trecut a venit în România pentru lansarea volumelor sale Revoluția sexuală globală. Distrugerea libertății în numele libertății și Etatizarea educaţiei. Pe calea către noul om gender. Analiza de mai jos a fost publicată de d-na Kuby în buletinul organizației conservatoare European Dignty Watch. [/box]
Fundatia Friedrich-Ebert-Stiftung (FES), cu activitate internationala (in Romania sponsorizeaza grupul de extrema stanga „Critic Atac”, n. trad.) este think-tank-ul Partidului Social Democrat (SPD) care se afla in prezent in coalitia de guvernare in Germania in asociere cu Uniunea Crestin Democrata (CDU) a cancelarei Merkel. FES promoveaza „casatoria” intre persoane de acelasi sex, drepturile reproductive, biotehnologia, diversitatea sexuala, egalitatea sexelor si educatia sexuala. De asemenea publica rapoarte care au ca scop identificarea si atacarea publica a persoanelor, organizatiilor, partidelor si retelelor care lucreaza in favoarea vietii si a familiei.
Ultima publicatie a FES are o abordare internationala, concentrandu-se asupra activistilor anti-gender si a actiunilor acestora din Franta, Germania, Ungaria, Polonia si Slovacia. Intitulat „Genul ca adeziv simbolic: Pozitia si rolul partidelor conservatoare si de extrema dreapta in mobilizarea anti-gender din Europa”, raportul a fost publicat prin intermediul unei Fundatii Europene pentru Studii Progresiste – „cu suportul financiar al Parlamentului European” si al filialei Budapesta a FES.
Autorii sunt alarmati de rezistenta in crestere la „politicile gender”, vazute la firul ierbii (de exemplu miscarea „La Manif pour tous” din Franta sau „Demo fur alle” in Germania) si exprimate prin referendumuri tinute in cateva tari din Europa. In plus, ei citeaza opozitia partidelor politice la nivel local si european, si declaratiile „anti-gender” ale Conferintelor Episcopilor Catolici. Ceea ce este vazut ca o miscare periculoasa de catre stanga sexualista este cu adevarat o marturie a succesului miscarii pro-viata si pro-familie in Europa. Autorii spun astfel:
„Miscarile anti-gender vor sa pretinda ca egalitatea de gen este o „ideologie” si sa introduca termeni inselatori precum „ideologia gender” sau „teoria gender”, care denatureaza realizarile in domeniul egalitatii de gen… Acest fenomen are consecinte negative pentru legislatia egalitatii de gen.” Raportul menionat ofera astfel „recomandari politice pentru ca tabara progresista sa se opuna activismului politic fundamentalist.”
Raporturile individuale ale tarilor despre „contraofensiva reactionara” impotriva politicilor genului in Franta, Germania, Ungaria, Polonia si Slovacia ofera o buna imagine de ansamblu a situatiei din fiecare tara si a pozitiilor partidelor conservatoare si de dreapta. In contrast cu publicatiile anterioare ale FES, care au incercat sa defaimeze si sa stigmatizeze indivizii conservatori ca fiind radicali de dreapta, bigoti si fundamentalisti, raportul este in mare masura retinut in folosirea unui limbaj calomnios. De fapt, autorii par a fi ingrijorati ca activistii conservatori castiga teren in dezbaterile publice si influenteaza politicile partidului si legislatia prin:
- Inventarea termenilor „ideologia gender” si „genderism”
- Oferirea de dovezi stiintifice impotriva „ideologiei gender”
- Mobilizarea populatiei prin „limbaj care induce frica”
- Utilizarea „temelor autoritare” precum polemica impotriva manualului francez Tous a poil (Toti dezbracati)
- Crearea „panicii morale” care „premite ca oficialii socialisti sa fie acuzati de periclitarea viitorului societatii”
- Rearticularea „ puterii parintilor” sau a implicarii parentale prin „promovarea parintilor ca actori in restaurarea autoritatii si valorilor traditionale la scoala”
- „Subordonarea graduala a institutiilor educationale spre viziunile conservatoare crestine, realizate de autoritatile locale in cooperare cu biserica catolica si organizatiile religioase”
- Utilizarea „discursului urii indreptat contra studiilor de gen” (ca subiect academic) si folosirea „retoricii luptatorilor pentru libertati cetatenesti”
- Insinuarea ca Uniunea Europeana este un „colonizator cultural”
- Sustinerea referendumurilor constitutionale de succes pentru definirea mariajului ca fiind uniunea dintre barbat si femeie.
Vezi și: VIDEO: Gabriele Kuby – „Revoluţia sexuală globală”
Raportul „Genul ca adeziv simbolic”, de asemenea, analizeaza lipsurile stangii. Este greu de spus daca aceasta pozitie autocritica este un instrument in tactica de a starni simpatia si pentru a motiva oamenii sa ia parte in batalia anti—anti-gender, sau daca autorii intr-adevar incep sa inteleaga ca miscarile de rezistenta pot avea „consecinte grave nu numai asupra drepturilor femeilor si ale comunitatii LGBT, dar si asupra perspectivelor de emancipare ale partidelor de stanga.”
Stangii sexualiste, conform evaluarilor autorilor, pare sa ii lipseasca „factorul de coeziune simbolic”. Ei vad:
- „dificultati in realizarea unui raspuns ideologic la discursul conservator”
- „lipsa campaniei publice impotriva discursului anti-gender”
- „inabilitatea de a realiza o agenda progresista din experienta concreta a oamenilor obisnuiti”
- Reactiile partidelor de stanga la mobilizarea anti-gender este cu un pas in urma reactiei fortelor civice.
Intentia autorilor este de a vindeca „progresistii” de aceste deficiente. Dar este bine ca in acelasi timp i-au informat pe conservatori despre planurile lor!
Intr-adevar, este greu sa convingi „oameni obisnuiti” de notiunea de teorie a genului si ca identitatea traditionala a barbatului si a femeii sunt de fapt restrictii asupra libertatii umane care trebuie invinse prin alegerea voluntara si libera a identitatii sexuale in raport cu sentimentele proprii. Deoarece autorii nu dau nicio definitie pentru conceptul de identitate sexuala, ne vom referi la preambulul Principiilor de la Yogyakarta, de vreme ce este unul dintre rarele locuri in care se gaseste o astfel de definitie:
„Identitatea de gen… [se refera la] experienta de gen interna si individuala profunda a fiecarei persoane, care poate sau nu sa corespunda cu sexul primit la nastere, incluzand simtul personal asupra corpului (care poate include, la libera alegere, modificari ale infatisarii sau functiilor corpului prin mijloace medicale, chirurgicale sau altele) si alte expresii ale genului incluzand imbracamintea, modul de a vorbi si manierele.”
Solutia incompatibilitatii teoriei genului cu bunul simt – inradacinat in natura – este aparent sa renunti la conceptul de gen, in totalitate. „Utilizarea conceptului de gen ca o categorie tehnica pe o perioada indelungata poate fi mai mult auto distructiva decat utila, in aceasta perioada de provocare politica.” Progresistii intentioneaza sa se indeparteze de „cadrul de politici de identitate” si sa revendice „valorile reale ale celor de stanga, utilizand limbajul solidaritatii” prin „crearea unui contra-limbaj, care reflecta limbajul fricii emotionale alor cei de dreapta.” Mai mult, „in locul evidentierii ‘naturii umane’ sau ‘valorilor traditionale’, actorii progresisti trebuie sa profite de avantajele altor aspecte ale ‘bunului simt’: distributia puterii si a bunastarii.” Autorii recunosc ca opozitia este compusa din miscari la firul ierbii, greu de controlat si astfel sfatuiesc pe activistii progresisti si partidele de stanga sa „se conecteze in mod strans la organizatiile ‘la firul ierbii’, la initiativele locale si individuale.”
Mai mult de atat, publicul va primi „informatii concreta despre studiile si politicile de gen prin conferinte academice, articole si declaratii de la expertii gender.” Dar pe langa conferinte si un dialog public intre feministi si catolici pentru a „ridiculiza campania anti-gender”, „un curs la distanta despre… egalitatea sexuala”, dezvoltat in Slovacia, este recomandat ca fiind „cea mai buna practica”, tintind personalul administrativ, studentii si publicul general.
Demn de mentionat este ca, cu exceptia autorului epilogului, Andrea Peto, semnatarii raportului sunt femei tinere care apartin generatiei „milenare”, nascuta in jurul anului 1980. Cateva dintre ele se afla in decurs de a-si obtine doctoratul, asa ca formarea lor academica a avut loc in ultimii 10 ani. Asta este cu exactitate perioada in care „studiile de gen” au fost definite ca subiect academic la universitati. (In tarile cu populatie vorbitoare de germana sunt mai mult de 200 de profesori pentru „studeii de gen” sau „studii queer” – termen colectiv pentru minoritatile sexuale, aproape toti fiind femei.) „Studiile de gen” au fost si sunt o usa deschisa pentru femei de cariera si un market infloritor de job-uri.
Aceste tinere femei cunosc doar acea „stiinta” care este subordonata scopului de a realiza o schimbare politica in societate – si academiile sunt vazute ca fiind un instrument pentru servirea cauzei feministilor si intereselor comunitatii LGBT. Aceasta asa numita „stiinta” a stopat complet implicarea academica in cautarea adevarului, care este – sau a fost – forta motrice a culturii europene.
Studiul FES, publicat prin fundatia cu anumite pretentii stiintifice, nu arata nici cea mai mica intentie de a justifica si argumenta; vrea doar sa puna isi nimiceasca inamicul. 23 de indivizi – perceputi ca inamici ai stangii sexualiste – sunt prezentati intr-un „index” la sfarsitul cartii.
In final, raportul spune mai mult despre slabiciunile miscarii gender decat despre oponentii ei. Tinerele autoare trebuie ca isi simt fundamentele intelectuale construite pe nisip, altfel nu ar fi exprimat o asemenea buimaceala ingrijorata asupra opozitiei pe care o intampina. Pana la urma, institutii internationale precum Organizatia Natiunilor Unite si Uniunea Europeana – cu sub-agentiile lor precum Agentia pentru Drepturi Fundamentale si Institutul European al Egalitatii de Gen – si guvernele nationale, cu Statele Unite in fruntea plutonului, la fel de bine ca si corporatiile globale precum Apple, Microsoft si Facebook dar si ONG-urile globale precum IPPF si ILGA, numind doar cateva, toate cu miliarde de dolari la dispozitie, sunt de partea activistilor gender in acest razboi cultural.
Asa ca de ce sunt aceste tinere femei ingrijorate de opozitia a 23 de oameni si a catorva comparativ mici organizatii cu bugete relativ reduse? Raspunsul este simplu: Pentru ca simt ca adevarul este de partea acestora.
Gabriele Kuby
