European Dignity Watch: Pe 28 octombrie a.c., Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (Fundamental Rights Agency – FRA) împreună cu președinția italiană a Consiliului Uniunii Europene (Consiliul de Miniștri din toate cele 28 de state membre) a susținut o conferință la Bruxelles, cu tema „Abordarea discriminării pe baza orientării sexuale și identității de gen”. Având în public peste 200 de reprezentanți din partea celor 28 de state membre și a organizațiilor societății civile, conferința de nivel înalt a militat pentru sancțiuni mai aspre – inclusiv sancțiuni penale – împotriva acestui tip de „discriminare”.
Agenda conferinței s-a bazat, însă, în totalitate pe rezultatele nefiabile ale sondajului FRA privind discriminarea împotriva persoanelor „LGBTI” (propaganda homosexuală adaugă câte o literă acronimului mai la fiecare an, pe măsură de „orientările sexuale” se înmulțesc) foarte criticat în ultimul an – în presă și de multe ONG-uri cu sediul la Bruxelles – din cauza hibelor serioase în conceperea sa. La conferința din 28 octombrie, deși s-au adresat mai multe întrebări din public cu privire la metodologie – precum și la natura mai degrabă ideologică și neștiințifică a întregului sondaj – acestea au rămas fără răspuns.
Promovarea Directivei orizontale privind egalitatea de tratament pe baza pretențiilor de „discriminare”
În deschiderea sesiunii, directorul FRA, Morten Kjaerum, a rezumat rezultatele sondajului după cum urmează:
„Circa 66% dintre respondenții din toate statele membre ale UE sunt speriați să se țină de mână în public cu partenerul de același sex. Un lucru cotidian atât de normal. Peste 80% au afirmat că bancurile despre persoanele LGBT în viața de zi cu zi sunt larg răspândite. Iar discursul homofob și transfob în rândul politicienilor este încă o realitate în unele state membre ale UE.”
După aceea, Martine Reicherts, comisarul european pentru justiție, drepturi fundamentale și cetățenie, aflată la sfârșit de mandat, a declarat că unanimitatea necesară la nivelul Consiliului European pentru adoptarea Directivei orizontale privind egalitatea de tratament (tergiversată din 2008) va fi greu de atins. „Soluția” surprinzătoare propusă de aceasta a fost de a modifica pur și simplu fundamentul juridic din „antidiscriminare” (care necesită unanimitatea) în „cooperare sporită” (care necesită doar votul majoritar). Astfel, opoziția fermă împotriva Directivei din partea Germaniei și a altor state membre ar fi complet evitată. Apoi, dna. comisar a încurajat-o pe succesoarea sa, dna. Vera Jourova:
„Directiva generală privind egalitatea de tratament a fost blocată timp de ani întregi. Este mare păcat. Interzicerea discriminării pe motivul orientării sexuale (între altele) în accesul la bunuri și servicii, asigurări sociale și educație ar acoperi un vid important în acquis-ul antidiscriminare al UE.”
Unul din scopurile explicite ale domniei sale este ca societățile comerciale să fie pedepsite cu pierderea contractelor dacă se constată că acestea discriminează în problemele LGBTI. (o lege oarecum similară de aplică de câțiva ani în Marea Britanie; vedeți aici un exemplu de „nediscriminare”)
Kjaerum a militat, de asemenea, pentru controversata a 5-a Directivă privind egalitatea de tratament, declarând:
„Discriminarea este interzisă în UE în domeniul angajării. Planurile de extindere a interdicției în alte domenii – cum ar fi accesul la bunuri și servicii – în temeiul așa-numitei Directive orizontale a UE au fost tergiversate mult timp. Există acum o nouă fereastră de oportunitate pentru a avansa adoptarea Directivei, deoarece Uniunea Europeană a făcut explicit din aceasta una dintre prioritățile sale.”
În ciuda opoziției ferme împotriva Directivei din partea guvernului german, Caren Marks, secretar de stat parlamentar pe lângă Ministerul Federal German pentru Afaceri Familiale, Cetățeni Vârstnici, Femei și Tineret, a adoptat deschis o poziție contrară propriului guvern:
„Lucrez proactiv pentru o poziție pozitivă din partea guvernului (german) cu privire la Directiva orizontală.”
O metodologie cu lacune severe
În 2013, European Dignity Watch raporta că sondajul FRA cu privire la discriminarea împotriva persoanelor LGBTI prezintă lacune fundamentale. Acesta părea a fi conceput pentru a genera rezultate pretins „științifice” în scopul de a justifica promovarea unor legi profund neliberale în UE. Nu a existat niciun grup de control comparator pentru rezultatele sondajului, nicio măsură de siguranță împotriva intrărilor multiple (sau nelimitate), nicio verificare faptică obiectivă a „discriminării” (numai declarații subiective), nicio diferențiere între atacurile întreprinse de membrii comunității homosexuale împotriva homosexualilor și cele întreprinse de alții (altminteri, cum poate fi un lucru într-adevăr considerat o „infracțiune motivată de ură”?).
În cadrul sesiunii din 28 octombrie, în ciuda întrebărilor cu privire la lacunele metodologiei utilizate și la validitatea rezultatelor obținute, atât FRA, cât și reprezentanții prezenți ai celor 28 de state membre au continuat să ignore cu încăpățânare criticile. S-au adresat întrebări din public cu privire la motivul pentru care nu s-a utilizat o metodologie mai bună pentru sondaj. Dar aceste întrebări au fost luate în derâdere de părți ample ale publicului. Prezumtiv, pentru îndrăzneala de a adresa întrebări despre modul în care s-a ajuns la concluzii. Se pare că standardele științifice nu trebuie să se interpună în calea obținerii răspunsurilor „corecte”.
Rezultatele sondajului indică faptul că 26% din respondenți s-au simțit amenințați sau au fost atacați ca membri ai comunității homosexuale. Cât, însă, din acest procent poate fi atribuit sexualității lor – și nu pur și simplu, să zicem, implicării în activități infracționale, abuzului pe baza etniei, abuzului împotriva vârstnicilor, proastelor maniere etc. – este neclar. Nu s-au adresat astfel de întrebări. O doamnă fost ofițer de poliție din Suedia a explicat că nu ar trebui să fie important „ce” s-a întâmplat, ci mai degrabă „de ce” s-a întâmplat. Afirmația sa – care nu a întâmpinat nicio opoziție de la nicio persoană din public – înseamnă că rolul organelor de aplicare a legii va trebui, de acum înainte, să nu mai fie acela de a pedepsi toate infracțiunile indiferent de motivele sau de victima acestora, ci, în schimb, o infracțiune ar trebui să fie pedepsită mai aspru în funcție de modul în care ofițerul percepe evenimentul.
În semn de dezaprobare din partea mai multor ONG-uri, s-au distribuit broșuri care expuneau metodologia neștiințifică a sondajului FRA la intrarea principală a sediului Consiliului. Totodată, s-a desfășurat un schimb de replici puternic pe Twitter, un număr semnificativ de mesaje denunțând natura ideologică a sondajului și a conferinței.
Partenerii la acest proiect de sondaj al FRA sunt ILGA-Europe, ONG-ul pro-LGBT cel mai mare din Europa, și afiliații acestuia. Cheltuielile cu sondajul au însumat 400.000 EUR din banii contribuabililor.
Parteneriate civile pentru persoanele de același sex și educație pro-LGBT în fiecare școală europeană
Întregul panou de vorbitori la conferință a fost alcătuit din persoane care militează activ pentru o Europă cu parteneriate civile pentru persoanele de același sex, educație pro-homosexuală în fiecare școală și adopție pentru homosexuali. Reprezentantul Italiei a deschis conferința cu un apel ca toți „să fim liberi să fim ceea ce vrem să fim și ceea ce simte fiecare”. Opoziția față de o astfel de agendă a fost percepută ca venind numai din partea acelora care susțin valorile „tradiționale”, în timp ce valorile reale care ar trebui să fie promovate de UE ar trebui să fie „egalitatea” și „fericirea”.
O intitulează „protecție juridică”, dar vor să spună: „poliția gândirii”
„Protecția juridică” pentru persoanele LBGTI este la fel de necesară și de justificată ca și pentru orice alt membru al societății. Orice om care este atacat fizic, rănit sau amenințat merită protecție juridică, indiferent de orientarea sa sexuală. Din fericire, o astfel de protecție juridică există deja pentru toată lumea. Iar dacă este necesară o aplicare mai bună a legii, aceasta trebuie aplicată în mod egal tuturor, nu doar anumitor persoane, pe baza orientării lor sexuale. Adevărata egalitate înseamnă exact acest lucru: protecția egală a tuturor cetățenilor, indiferent de orientarea lor sexuală sau alte caracteristici. Nu înseamnă sancționarea exprimărilor neagresive de dezacord cu un anumit stil de viață. Dar tocmai acest lucru a fost cerut de mai mulți vorbitori la conferință, sub denumirea de „protecție juridică”. Ceea ce aceștia cer, practic, este o eradicare de facto a oricărei opoziții față de stilul de viață LGBTI, chiar dacă aceasta este exprimată într-un mod pașnic și democratic.
Viceministra justiției din Croația, Sandra Artukovic, și-a învinuit propriul popor pentru faptul de a fi votat, într-un referendum recent, cu o majoritate covârșitoare în favoarea unui amendament constituțional care definește căsătoria ca fiind între un bărbat și o femeie. Artukovic, vorbind în calitate de reprezentant oficial al guvernului croat, a declarat că referendumul a fost „nedrept” și a discutat despre dificultatea depășirii valorilor tradiționale în țara sa. Dar aproape 20% din totalul alegătorilor eligibili din Croația au solicitat guvernului susținerea referendumului. În plus, domnia sa a ignorat faptul că două treimi din voturile efective au fost în favoarea definirii căsătoriei drept uniunea dintre un bărbat și o femeie – în ciuda contracampaniei masive din partea guvernului și a mass-media.
Ministrul irlandez Aidan O’Riordan a prevăzut aceleași dificultăți în ceea ce privește viitorul referendum din Irlanda cu privire la căsătorie, care se va organiza în primăvara lui 2015. Acesta a dat vina pe „puterea instituțiilor religioase” și și-a luat angajamentul să elimine capacitatea acestor instituții de a „discrimina” în condițiile de angajare ale acestora. Domnia sa a concluzionat:
„[Irlanda ar fi un] loc de muncă mai productiv dacă persoanele LGBTI ar putea să fie cine sunt, la locul de muncă ca și în alte locuri.”
Restul adreselor au fost intervenții puternic emoționale. Sarah Halilovic din partea organizației Gay Straight Alliance a denunțat faptul că:
„agresiunea în școli din cauza orientării sexuale sau identității de gen [este] încă o problemă. Și ea distruge iubirea și viețile”.
Într-un mesaj video, Ulrike Lunacek, vicepreședinta Parlamentului European, a oferit propriile motive, nu tocmai juridice, pentru o Foaie de parcurs a UE în materie de LGBTI:
„Nu noi decidem de cine ne îndrăgostim. Pur și simplu se întâmplă. Și este un sentiment frumos.”
Într-un ton similar, Conchita Wurst, muzician austriac, interpret și purtător de cuvânt autoproclamat pentru egalitate, a inspirat publicul cerând
„cel mai firesc lucru: să trăiesc în pace și să fiu respectat(ă)” [ca cetățean al UE].
A 5-a Directivă privind egalitatea de tratament: câmpul de bătălie pentru adevărata libertate și egalitate
Guvernele, instituțiile europene și ONG-urile finanțează – și sunt finanțate pentru – avansarea aceste agende profund neliberale cu orice preț. Aceasta ar putea avea un impact extrem de îngrijorător asupra restului de 98% din cetățeni, care nu aparțin comunității LGBTI. Dar pentru a surclasa orice opoziție față de agenda lor, orice mijloace par acceptabile – chiar și cele antidemocratice.
Câmpul bătăliei imediate va fi cea de a 5-a Directivă privind egalitatea de tratament – la nivel atât național, cât și european. Iar dacă nu veți fi în favoarea acestor „drepturi fundamentale” așa cum sunt ele definite de aceste grupuri speciale de interese, atunci probabil că veți pierde unele dintre drepturile dumneavoastră.
Întreaga conferință poate fi vizionată aici.
Rezumatul video este disponibil mai jos:
