Vasile Astărăstoae

Medic legist și profesor universitar. A fost președinte al Colegiului Medicilor din România și rector al Universității de Medicină și Farmacie din Iași. Predă medicină legală, bioetică, deontologie și drept medical. Este membru al mai multor organizații științifice naționale și internaționale.

Medici în Țările Române în epoca medievală, secolele XIV – XVII (partea 1)

I. Moldova Am rămas uimit de interesul manifestat față de nota anterioară (Babe vindecătoare, moașe și vraci în satul medieval românesc) ceea ce m-a încurajat să postez și alte note legate de istoria medicinei în România. De la început o precizare....

Babe vindecătoare, moașe și vraci în satul medieval românesc

„Istoria medicinei noastre nu se poate înțelege fără tradiția satului, unde vracii și babele au fost primii păstrători ai științei de a vindeca.” – Pompei Samarian (1879 – 1942) În secolele XIII–XVI, în Țările Române, unde comunitatea satului reprezenta nucleul...

„Caută și distruge” – screening-ul ante- și neonatal

Unul dintre conflictele etice ale medicinei secolului XXI este cel legat de screening-ul ante- și neonatal. Screening-ul ante- și neonatal constă în testări efectuate în timpul sarcinii cu scopul de a depista embrioni sau feți al căror genotip este...

Bioetica în vremuri de război

„Războiul nu creează nicio situație absolut nouă; pur și simplu agravează situația umană permanentă astfel încât să nu o mai putem ignora. Viața umană a fost întotdeauna trăită pe marginea unei prăpastii… Ne înșelăm când comparăm războiul cu „viața...

Cercetarea pe subiecți umani – situația deținuților

Abuzurile în cercetarea pe subiecți umani nu a luat sfârșit, din nefericire, după cel de-al Doilea Război Mondial, în ciuda faptului că au fost emise reglementări internaționale și naționale în acest domeniu. Abuzurile s-au comis cu precădere asupra populațiilor vulnerabile:...

Responsabilitatea pentru sănătate

Politicile publice de sănătate nu încurajează un proces deliberativ și în consecință nu promovează responsabilitatea. Ele au toate șansele să fie represive și normative fără a produce în fapt efectele scontate la nivel social și riscă să se focuseze...

Sfârșitul vieții la începutul vieții – despre infanticidul legal (I)

În ultimii 40 de ani a existat o dezbatere activă asupra eticii uciderii sau a permiterii morții nou-născuților grav bolnavi, cu dizabilități și chiar a celor sănătoși. Eu cred cu tărie că toate argumentele care justifică moral infanticidul sunt...

Traficul cu organe pentru transplant

Comerțul internațional cu organe nu mai reprezintă situații sporadice în medicina transplantului, vânzările de organe reprezentând o veritabilă industrie, care vehiculează sume mari de bani. Această activitate evidențiază incapacitatea sistemelor naționale din unele țări de a satisface cererile de...

Probleme etice ale îngrijirilor la sfârșitul vieții (II)

În etica medicală, consensul predominant susține „binele” îl reprezintă supraviețuirea, iar prevenirea decesului rămâne un obiectiv al misiunii medicinei. Acest obiectiv este, uneori, nerealist și atunci trebuie să îi fie oferit pacientului sprijin plin de compasiune în procesul de moarte –...

Probleme etice ale îngrijirilor la sfârșitul vieții (I)

Progresele în medicina modernă au prelungit speranța de viață și au schimbat limitele naturale ale morții. Cu toate acestea, nu putem să nu recunoaștem că moartea este o parte inevitabilă a vieții. Mulți oameni la sfârșitul vieții se confruntă...
spot_img

Urmăriți-ne