Deces maternal într-un spital din Irlanda
Nu este nevoie de introducerea regimului avortului în spitalele irlandeze, chiar dacă tragedia Savitei Halappanavar a făcut înconjurul lumii, înduioşând toate inimile.
Dacă totuşi moartea Savitei ar fi fost rezultatul unui refuz de a lua toate măsurile pentru salvarea vieţii ei, asta nu ar însemna că legislaţia pro-life sau etica medicală din spitalele irlandeze sunt vinovate. Aici se impune cea mai serioasă investigaţie asupra adevăratelor circumstanţe ale decesului ei.
Conform spuselor soţului ei, Praveen, reiese că femeii i s-ar fi refuzat tratamentul adecvat (avort) pe motiv că legea sau etica morală ar interzice aceasta.
Susţinătorii avortului exploatează prompt acest caz, fără să aştepte rezultatele investigaţiilor, acuzând Biserica Catolică şi apărătorii vieţii, dorind să demonstreze necesitatea legalizării avortului în Irlanda!
Articolul din Irish Times care a lansat cazul în presa internațională a fost scris de Kitty Holland, fiica unui avocat de frunte pro-avort, Eamonn McCann. Interesant este faptul că autoarea articolulului (din 14 noiembrie a.c.), a scris ulterior un alt articol, care părea că retractează parţial spusele anterioare.
Ea afirmă de data aceasta că „este posibil ca să reiasă că Savita s-a fi internat cu o boală contractată din altă parte în afara spitalului înainte de internare, şi e posibil să nu fi fost necesar avortul.”
Întrebată fiind, de ce această contradicţie în spusele ei, răspunsul ei a fost confuz, încercând să spună că în primul articol a căutat să reproducă poziţia soţului Savitei iar în al doilea, propria poziţie. Holland a mai afirmat către RTE că articolul ei din Irish Times nu a vrut să sugereze niciodată că un avort ar fi salvat viaţa Savitei Halappanavar (!).
În articolul din Observer, scris la 3 zile după primul articol, ea afirmă: „rămâne de stabilit dacă refuzul unui avort a constituit un factor al decesului Savitei.” Un alt reporter, Coleman, a aflat despre înregistrările cerinţelor formulate de Savita în spital, unde scrie că ea ar fi cerut ceai, pâine prăjită şi multe alte lucruri, dar nu şi un avort.
În decurs de câteva ore de la publicarea articolului în Irish Times, ştirea a făcut înconjurul lumii cu frenezie; s-au scris titluri de-o şchioapă care blamau legislaţia pro-life a Irlandei pentru decesul acestei mame. De atunci susţinătorii avortului din întreaga lume şi-au concentrat eforturile în a face presiuni pentru legalizarea avortului în Republica Irlanda – una din puţinele naţiuni occidentale care mai protejează viaţa nenăscută.
Niamh Ui Bhriain, liderul de la Life Intitute, a denumit această întâmplare ca fiind „cea mai cinică şi deplorabilă exploatare a unei tragedii la care am fost vreodată martor în întreaga mea viaţă.”
Experţi de seamă din lumea medicală au afirmat că în ciuda faptului că acest caz are puţin de-a face cu avortul, ştirile din întreaga lume prevestesc tot mai rău.
Irish Times nu a ţinut cont de responabilitatea față de adevăr, ci a forţat problematica avortului în prim-planul evenimentului, în timp ce cazul de fapt se referea la o pierdere de sarcină şi la septicemie, lansând articolul incediar cu titlul „O femeia căreia i s-a refuzat avortul a murit în spital.”
În plus, a mai ieşit la iveală, cazul Savita a coincis cu o demonstraţie a unor susţinători ai avortului pe străzile din Dublin care cereau legalizarea acestuia în Irlanda – ei au aflat de caz înaintea mass-mediei. Savita a murit în 28 octombrie de septicemie iar ştirea a fost lansată în 14 noiembrie a.c., fiind pregătită de acest grup pentru promovarea cauzei lor.
Articole de primă pagină au apărut în The Guardian, Daily Mail şi Mirror, precum şi în ediţiile SUA şi UK a The Huffington Post, The CBC şi în multe alte părţi.
Uí Bhriain a afirmat că „avortul nu vindecă septicemia şi nici nu constituie un tratament pentru o pierdere de sarcină.” „Directivele medicale sunt cât se poate de clare, că medicii trebuie să intervină pentru salvarea vieţii mamei, şi dacă nu o fac, vor fi vinovaţi de abatere.”
Dl Halappanavar a declarat că nu colaborează cu ancheta asupra cazului pe motiv că Serviciul Executiv de Sănătate face parte din acelaşi organism guvernamental care, consideră el, este vinovat de moartea soţiei sale. Pe de altă parte Executivului însărcinat cu ancheta i s-a refuzat accesul la înregistrările medicale referitor la Savita – ceea ce va micşora credibilitatea rezultatelor.
Sepsis-ul pretinde o monitorizare și un tratament foarte grijuliu. Boala este periculoasă și poate fi fatală în parte. Între 2006 și 2008 aceasta a fost cauza principală a decesului maternal. Treisprezece femei au murit, dintre care cinci erau însărcinate sub 24 de săptămâni.
Femeile mor nu din cauză că medicii refuză sau amână tratamentul necesar, ci din cauza gravității bolii.
Avocații avortului susțin că acest caz tragic este un motiv pentru politicieni de a legaliza avortul în toate fazele unei sarcini. Acest argument nu este valid. Un asemenea pas nu este necesar pentru îngrijirea și tratamentul femeilor care pierd o sarcină. Irlanda face parte din țările cele mai sigure în ceea ce privește îngrijirea medicală în timpul sarcinii.
Totuși, cazul Savita Halappanavar dă o nouă orientare dezbaterii asupra avortului. Cei pro-life vor trebui să respecte aflarea întregului adevăr referitor la acest caz, însă trebuie să rămânem vigilenți în măsurile necesare care trebuiesc luate și în evitarea acelei căi care coboară spre o nedreptate profundă, de la care ar fi foarte greu să ne mai revenim.
Surse:
http://www.irishtimes.com/newspaper/opinion/2012/1123/1224327009955.html
