Diferența de tratament bazată pe orientarea sexuală nu este întotdeauna discriminatorie, confirmă Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a făcut public, ieri, dispozitivul deciziei sale în cauza Ratzenböck și Seydl c. Austria, cu privire la un cuplu heterosexual care s-a plâns că nu are acces la parteneriatul civil (uniunea civilă), întrucât acesta este rezervat prin lege doar cuplurilor unisex. Cei doi, deși se pot căsători legal, urmăreau să intre într-un parteneriat înregistrat, deoarece considerau această formă de uniune mai atractivă și mai modernă.
Curtea, deliberând, a respins plângerea constatând că indisponibilitatea parteneriatului înregistrat pentru cuplurile de sexe diferite nu constituie „discriminare pe criteriu de orientare sexuală”, întrucât nevoile de instituționalizare a relației bărbat-femeie sunt pe deplin satisfăcute de căsătorie.
Concluziile Curții se regăsesc în cele 2 paragrafe de mai jos (în original pe website-ul CEDO):
„41. The applicants, as a different-sex couple, have access to marriage. This satisfies – contrary to same-sex couples before the enactment of the Registered Partnership Act – their principal need for legal recognition. They have not argued for a more specific need. Their opposition to marriage is based on their view that a registered partnership is a more modern and lighter institution. However, they have not claimed to have been specifically affected by any difference in law between those institutions.
42. This being so, the Court considers that the applicants, being a different-sex couple to which the institution of marriage is open while being excluded from concluding a registered partnership, are not in a relevantly similar or comparable situation to same-sex couples who, under the current legislation, have no right to marry and need the registered partnership as an alternative means of providing legal recognition to their relationship. There has therefore been no violation of Article 14 taken in conjunction with Article 8 of the Convention”.
Posibilitatea cuplurilor homosexuale de a intra în relații de „parteneriat înregistrat” (uniune civilă) a fost reglementată din 2009 în Austria, țară care a păstrat în același timp caracterul exclusiv heterosexual al căsătoriei. Din păcate, lobby-ul homosexual a atacat în repetate rânduri diferențele dintre cele două tipuri de uniuni în instanțe, inclusiv la Curtea Constituțională, și a reușit să elimine majoritatea acestora. În acest moment, CC examinează posibilitatea unificării celor două pe motiv că, din moment ce diferențele au rămas minore, ar fi „discriminatorie” menținerea unei singure instituții sub două nume diferite.
Concluziile noastre:
1. Decizia CEDO în Ratzenböck și Seydl este semnificativă și pozitivă, întrucât confirmă că tratamentul distinct (diferit) al cuplurilor hetero- față de cele homo-sexuale nu este, per se, discriminatoriu.
2. Decizia relativizează și nuanțează decizia din cauza Oliari și alții c. Italia, clarificând că dreptul cuplurilor unisex de a fi recunoscute legal de autoritatea de stat prin „parteneriatul” sau „uniunea” civilă nu implică neapărat conferirea aceluiași statut cu cel al căsătoriei.
3. Cu alte cuvinte, Curtea menține, indirect, că excluderea cuplurilor de același sex de la căsătorie este justificată în condițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, pe motive culturale și istorice legate de tradiția instituției căsătoriei.
4. Decizia apare ca fiind de importanță particulară pentru România, unde, în perspectiva nefastă și, sperăm, cât mai îndepărtată a legalizării așa-ziselor „parteneriate civile”, se conturează elementele juridice și jurisprudențiale pentru ca parteneriatul să fie rezervat exclusiv cuplurilor unisex. De asemenea, parteneriatul va trebui să rămână destinat exclusiv obținerii de avantaje fiscale și locative, pentru a nu periclita statutul și valoarea căsătoriei ca instituție care dă naștere unui statut juridic special, asociat familiei. Nicio confuzie nu este permisă între familie și statutul persoanelor intrate într-o uniune de tip „parteneriat civil”.
Și aceasta pentru că, la acest moment când agenda lobby-ului neo-comunist LGBT face ravagii în lume, niciun om rezonabil și bine intenționat nu mai poate invoca pretenția că umori sau spaime atavice îi alimentează pe cei care refuză rescrierea legislației familiei în România în favoarea unui experiment social sinistru.
Citește și: Consecințele deciziilor CEDO privind reglementarea parteneriatelor civile în dreptul român
