Urmăriți serialul nostru intitulat „Demografia înseamnă destin”.
Anul acesta se împlinesc 50 de ani de la apariţia bestseller-ului lui Paul Ehrlich, „Bomba demografică”, ce anunţa un dezastru ecologic. Poate că ar trebui să ne prefacem că suntem morţi în masă ca să-l „salvăm” pe distinsul profesor de biologie de la Stanford din situaţia jenantă.
Ei bine, dacă Ehrlich nu se simte stânjenit, ar trebui să îi fie jenă. Cartea acestuia s-a vândut în peste trei milioane de exemplare, probabil aducându-i autorului o sumă foarte frumoasă. Cartea l-a transformat într-o „vedetă” academică, ajutându-l să câștige numeroase premii (adesea cu sume mari de bani atașate acestora) și este foarte posibil ca datorită acesteia să fi câştigat şi postul pe care încă îl ocupă la vârsta de 85 de ani, de profesor universitar de studii legate de populaţie la Universitatea Stanford.
… Și toate acestea ca urmare a scrierii unei cărţi care este în esență o mizerie. Nu doar o mizerie, ci o mizerie periculoasă. Este suficient de discreditant pentru autor că previziunile sale – despre un colaps dezastruos al populației din cauza epuizării resurselor – s-au dovedit greşite. Însă mult mai grav a fost impactul acesteia asupra conștiinței publicului și a clasei politice, contribuind semnificativ la apariţia isteriei ecologiste care vedem că a cuprins lumea astăzi.
De fapt, „Bomba demografică” a avut exact efectul pe care cărțile de ştiinţă nu trebuie să-l aibă: în fond, i-a făcut mai proști pe oamenii care au citit-o.
Astăzi veți vedea influența nocivă a acesteia peste tot, de la previziunile malthusianului David Attenborough, care se îmbrățișează cu gorile, până la toţi acei oameni care susţin că sunt de acord cu mine în ceea ce privește schimbările climatice, dar apoi continuă să-mi spună, pe un ton conspirativ: „Desigur, dar marea problemă despre care nu se vorbeşte este suprapopularea.”
Nu, suprapopularea nu este „marea problemă”. Dacă ar fi aşa, ar însemna că Paul Ehrlich a avut dreptate în cartea sa și că a meritat cu desăvârșire toți acei bani și acea funcție înaltă de la Stanford – și nu aș mai scrie acum pe acest subiect, nu-i așa?
Ca să fie clar, argumentul meu este că teza pe care se bazează „Bomba demografică” a lui Paul Ehrlich este nu numai greşită, ci în mod incontestabil greşită.
Evident este faptul că autorul a făcut greșeala majoră de a preciza o dată în cazul predicțiilor sale despre dezastru.
În cartea sa, susţine:
„Lupta pentru hrănirea omenirii s-a încheiat. În anii ’70 și ’80, sute de milioane de oameni vor muri de foame, în ciuda programelor intensive la care se lucrează acum. La această dată târzie nimic nu poate împiedica o creștere substanțială a ratei mortalității la nivel mondial.”
Vă amintiţi să fi murit de foame sute de milioane de oameni între lansarea albumului „Led Zep III” și cea a albumului „Full Moon Fever” al lui Tom Petty?
Nu, nici eu. Aceasta deoarece, ca în cazul majorităţii lucrurilor prezise de viitorul profesor Bing de Studii asupra populației de la Universitatea Stanford, un astfel de scenariu nu s-a petrecut deloc în realitate.
De asemenea, nu s-a întâmplat – aşa cum anunţa Ehrlich într-o altă previziune a sa – ca vârsta medie a morţilor în SUA să scadă la 42 de ani până în 1980.
Nu s-a întâmplat nici ca nivelurile oceanelor să crească cu 250 de picioare [76,2 m], în ciuda avertismentelor lui Ehrlich potrivit cărora aceasta era o posibilitate „clară” în cazul în care calotele glaciare începeau să se topească.
Nici nu s-a întâmplat – deși în acest caz ar putea fi o previziune mai „corectă”, ceea ce arată cât de important este să susţii două variante de scenariu când faci previziuni privind schimbările climatice – să ajungem în mijlocul unei „noi ere glaciare”.
După cum remarcă Nicholas Vardy în acest eseu pentru Oxford Club, teoria „bombei populaţiei” a lui Ehrlich este o aberaţie din aceleași motive pentru care „Eseu asupra principiului populației”, scris de Thomas Malthus în 1798, s-a dovedit a fi o aberaţie:
Prin ingeniozitatea sa, omul a reușit întotdeauna să depășească crizele care cândva păreau de nesoluţionat.
De exemplu, foametea în masă, despre care Ehrlich anunţa că va avea loc în țările „suprapopulate” precum India, a fost împiedicată de Revoluția Verde iniţiată de agronomul american Norman Borlaug. Experimentele lui Borlaug prin care a obţinut varietăţi de culturi au condus la creşterea substanţială a productivităţii, ceea ce a permis Indiei și vecinilor săi să hrănească o populație despre care Ehrlich prezisese că va muri de foame. Dar regula ingeniozităţii nu este valabilă doar în cazul alimentelor.
După cum spune Vardy, „verdictul istoriei este clar”.
Charles Maurice și Charles W. Smithson de la Universitatea Texas A&M au studiat istoria resurselor naturale cuprinzând o perioadă de peste 10.000 de ani. Ei au descoperit că deficitul temporar de resurse naturale constituie o normă. De asemenea, au constatat că același deficit temporar a condus întotdeauna la apariţia unui înlocuitor îmbunătățit. Trecerea grecilor de la epoca bronzului la epoca de fier, care a avut loc acum 3000 de ani, a fost determinată de lipsa de staniu.
Folosirea tot mai intensă a cărbunelui a urmat penuriei de lemn din Marea Britanie din secolul al XVI-lea. Lipsa uleiului de balenă resimţită în 1850 a condus la apariţia primul puț de petrol în 1859.
Dacă încă nu credeți că suprapopularea nu este – și nu va fi niciodată – o problemă, veți găsi mai multe detalii fie în cartea mea Watermelons, fie în superba (și foarte antrenanta) carte a lui Matt Ridley, The Rational Optimist.
Cu această ocazie, aș vrea să vă aduc în atenţie două idei importante ce trebuie reţinute:
Mişcarea ecologistă este nocivă
Poate nu în ceea ce priveşte intențiile sale, dar prea deseori în ceea ce priveşte consecințele acesteia. Dominic Lawson a scris recent un eseu foarte bun pe acest subiect în Sunday Times:
Ehrlich rămâne patronul organizaţiei britanice de caritate „Population Matters”, fostul „Optimum Population Trust” (Trustul pentru menţinerea unui nivel optim al populaţiei). Sir David Attenborough este patron alături de acesta. Prezentatorul mult iubit a declarat că oamenii sunt „o pacoste pe Pământ” și că a fost o „prostie” trimiterea de ajutoare alimentare în Etiopia, de vreme ce foametea din această țară africană a fost cauzată în totalitate de faptul că acolo sunt „prea mulți oameni pentru o bucată prea mică de pământ”.
Lăsând la o parte cinismul crud, aceasta este o analiză superficială şi aberantă. Foametea din Etiopia de la sfârșitul secolului XX a fost consecința directă a războiului civil și, în timpul dezastrului din 1983-1985, consecinţa politicilor pentru „transformare socială” impuse de junta marxistă a [dictatorului] Mengistu Haile Mariam. Suprapopularea nu a fost cauza acestei foamete în masă, aşa cum nu a fost nici în cazul foametei din Ucraina din anii ‘30 sau al foametei din China din 1959-1961.
După cum argumentează în continuare Lawson, consecințele acestei înțelegeri eronate a realităţii pot fi foarte neplăcute: în India aceste concepţii au condus la programul de sterilizare în masă implementat de [Indira] Gandhi; în Irlanda, în anii 1840, această concepţie a influenţat atitudinea autorităţilor britanice, care au considerat că nu avea sens trimiterea de ajutoare alimentare către irlandezii care mureau de foame din cauza distrugerii recoltelor de cartofi, pentru că, în mod clar, problema în Irlanda era suprapopularea …
Dacă sunteți ecologist, nu există sancțiuni pentru erorile pe care le faceţi
Chiar dacă previziunile sale s-au dovedit a fi total şi jenant de eronate, acest lucru nu a împiedicat mass-media liberală să îl citeze în continuare pe profesorul Paul Ehrlich ca pe un „guru” în probleme de mediu. Nu a trebuit niciodată să returneze milioanele de dolari pe care le-a făcut vânzând o teorie mincinoasă despre un „dezastrul ecologic”, pe care se bazează cartea „Bomba populației”.
Același lucru se poate spune şi cu privire la toți colegii săi din mediul academic care au răspândit aberaţii similare despre schimbările climatice, creșterea nivelului mărilor, creşterea acidităţii oceanelor, dispariția speciilor și fenomene meteorologice extreme. Puținii dintre noi care ţinem să scriem adevărul cu privire la mediu [ni se spune că]: nu ţine de domeniul nostru, nu-i așa?
Traducere și adaptare după Breitbart.com
