Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei va trebui să dea zilele viitoare un răspuns la problema avorturilor târzii, pentru a răspunde la o interpelare trimisă în 31 ianuarie de Angel Pintado (Spania, din partea grupului Partidului Popular European). Interpelarea solicită Comitetului de Miniștri să acționeze „pentru a garanta că fetusul care a supraviețuit avortului nu este privat de tratamentul medical la care are dreptul – ca persoană umană născută vie – conform Convenției Europene a Drepturilor Omului.” În fapt, chiar și cei care cred că viața începe doar la naștere trebuie să accepte că un „fetus” uman născut viu este o persoană.
Marea Britanie este în mod particular vizată în urma dezvăluirilor conform cărora în fiecare an circa 60 de copii supraviețuiesc avortului pentru un timp între minute și ore. Ei sunt lăsați să moară de personalul medical, deși mulți sunt viabili cu asistență adecvată. Alte țări, precum Suedia, sunt de asemenea vizate. În 2010, în Italia, un „fetus” de 22 de săptămâni a fost găsit viu la 20 de ore după avort. Pus în terapie intensivă, a murit a doua zi. El fusese avortat din cauza unui defect al vălului palatin (corectabil prin chirurgie). Un alt copil din Florența a supraviețuit 3 zile după avort. Astfel de evenimente se petrec oriunde avortul târziu este permis, dar ele sunt arareori raportate și făcute publice.
Pentru a stopa astfel de situații, de asemenea ajunse la cunoștința publică, Norvegia a interzis complet de la 1 ianuarie 2014 avortul după săptămâna a 22-a, pragul de viabilitate în afara uterului determinat de Organizația Mondială a Sănătății.
Poate cel mai cunoscut caz la nivel mondial este cel al americancei Gianna Jessen, care a supraviețuit unui avort salin la 7 luni și jumătate. Gianna nu s-a refăcut niciodată după întreruperea brutală a sarcinii, dar mărturiile sale excepționale au zguduit lumea.
În România, unde legislația este extrem de permisivă, așa-numitul „avort terapeutic” este legal la orice vârstă a sarcinii. Termenul este un non-sens întrucât, cu excepția cazurilor foarte rare în care viața mamei trebuie salvată, actul nu are valențe terapeutice. În plus, nu există o definiție clară a „avortului terapeutic” așa încât abuzurile sunt numeroase: se fac avorturi „terapeutice” pentru boli și defecte ușoare sau prin coruperea și interesarea materială a medicului se pun diagnostice eronate pentru „feți” sănătoși. Aceste abuzuri și mai ales cazurile în care copilul se naște viu sunt aproape imposibil de dovedit, din cauza complicității între cei implicați. În anul 2012 un astfel de caz a ieșit la suprafața doar pentru că medicul de la „Maternitatea” Giulești a fost acuzat că a refuzat să avorteze un copil cu Sindrom Down aflat în luna a 7-a de gestație. Conform datelor pe care le-am putut obține, copilul s-a născut viu în urma avortului, dar nu a supraviețuit. Detalii aici. După ce Comitetul de Miniștri va furniza răspunsul în scris, vi-l vom aduce la cunoștință.Răspunsurile formulate de Comitetul de Miniștri au autoritate politică. În 13 iulie 2013, referitor la o altă interpelare, CM a recunoscut absența unui consens european în ce privește existența unui „drept la avort” sub Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei (a nu se confunda cu Consiliul European și celelalte organisme UE) reunește ambasadori din cele 47 de state membre ale Consiliului Europei. Comitetul monitorizează modul în care statele respectă democrația, drepturile omului și domnia legii.
