Sâmbătă 20 iunie la EXPO de la Milano, guvernul SUA inaugurează GayPride 2015. Apple, Google celebrează, cu fast şi eleganţă, agenda LGBT şi Gender. Dar de ce forţe importante ale capitalismului transatlantic impun cultura homosexuală şi a Genului? Mulţi îşi pun această întrebare, pentru că, nu mai avem dubii, asistăm la o impunere.
Rămânem uimiţi în faţa acestei accelerări ale evenimentelor. Cele ce până acum reprezentau simple revendicări ale asociaţiilor LGBT, astăzi se pare că s-au transformat în drepturi civile, drepturi ce nu mai pot fi puse la îndoială într-o normală discuţie democratică.
Afirmarea faptului că există un tratament diferit pentru familia naturală în Constituţia Italiană, reprezintă, în concepţia şi logica asociaţiilor LGBT-Gender, violarea drepturilor omului. Această logică a devenit, de ceva timp, un element constitutiv al sistemului cultural dominant în ţările cu un capitalism avansat şi nu mai poate fi afirmat rolul familiei (naturale) în schimbul generaţional, cu toate consecinţele comportate de acest lucru în privinţa echilibrului demografic şi a susţinerii sistemelor sociale. Ca să nu mai vorbim de justiţie socială.
Această concepţie, într-un orizont temporal mediu spre lung, va genera efecte devastatoare pe plan social; dar din punctul de vedere al capitalului internaţionalizat, acest proces nu trebuie considerat un lucru negativ: capitalul se valorifică într-o dimensiune globală, iar schimbul de generaţii în Occident reprezintă un exces, un cost inutil, nu o bază de profit.
Programa asociaţiilor LGBT şi Gender, înainte de a intra oficial în politica guvernului SUA, sub sigla „diversității”, făcea deja parte din politicile firmelor, inclusiv ale industriei culturale (Holywood, agenţii de publicitate etc.), deci din acea parte a economiei care astăzi înregistrează printre cele mai înalte profituri.
Sectoarele în cauză se aseamănă prin faptul că nu tratează produse fizice în stare de a satisface nevoi – aşa cum se întâmpla cu economia tradiţională – ci bunuri nemateriale, virtuale, ca răspuns la cererea consumatorilor. Exemplul ce mai elocvent în poate constitui IPhone-ul vândut la preţul de 500 de euro şi ce are un cost material de producţie (de maxim) 50 de euro. Diferenţa o constituie valoarea culturală. Iar atunci devine fundamental pentru industria post-materială garantarea dorinţelor, a imaginaţiei şi identităţii consumatorilor. La fel de important, pentru a putea menţine ciclul vânzărilor, este extinderea la infinit a dorințelor consumatorilor, în stare să depăşească toate graniţele materiale ale identităţii persoanei, ale fizicităţii şi ale limitelor sale.
În istoria modernă, conceptul de „homo economicus” se restrânge în principal la sfera producţiei și în special la producţia de bunuri materiale. În faţa „căderii ratei de beneficiu a profitului”, ca să folosim termenul creat de Marx, ce s-a verificat în mare parte începând cu anii 70, de acum înainte, profiturile trebuiesc realizate în sfera „reproducţiei”. Prin urmare, termenul „homo economicus”, paradigmă a unui individ abstract, interesat exclusiv în maximizarea profiturilor şi beneficiilor personale, se extinde la sfera reproducerii, adică la acea sferă în care sunt plasate micro-relaţiile, viaţa intimă şi familia.
În mod paradoxal, chiar protestele din mai ’68, care au marcat deschiderea revoluției sexuale în timp ce se proclama victoria asupra capitalismului tout court, contribuiau puternic la extinderea paradigmei „homo economicus”, la întreaga societate cu intenţia de a se stabili mai mult în sufletul şi în mintea persoanelor, atât de mult încât capitalismul în cheie conceptuală, şi nu doar morală, astăzi apare de necriticat.
Programa asociaţiilor LGBT şi Gender reprezintă expresia unei voinţe de a extinde la maxim libertatea individuală, în dauna drepturilor comunitare (menţinerea sistemelor sociale, a drepturilor educative ale părinţilor etc.) depăşind limitele naturii însăşi. În acest sens, agenda este coerentă cu legea pură a capitalului, când acea lege nu este îmblânzită, integrată şi umanizată de conştiinţa şi de voinţa oamenilor.
Mult din actuala situaţie ne aminteşte de prima fază a capitalismului, când acesta elibera imense energii productive, dar care se deosebea prin generarea de sărăcie, mizerie şi exploatare până la punctul de a pune în pericol însăşi existenţa sa. Atunci, societatea civilă, mişcarea muncitorilor, Biserica cu doctrina ei socială şi alte forţe s-au adunat în vederea domesticirii şi umanizării capitalismului industrial ce abia se născuse. De acelaşi efort avem nevoie şi astăzi din partea persoanelor cu bunăvoinţă, cu scopul de a neutraliza potenţialul distructiv al capitalismului post industrial din Occident, intenţionat, încă o dată, să distrugă omul pentru obţinerea de profit.
