De ce presează corporațiile americane pentru legalizarea „căsătoriei” între persoane de același sex?

1.400 views
0
DISTRIBUIȚI

Lista celor 379 de corporații și mari afaceri din SUA care au remis o intervenție în cazul Obergefell contra Hodges, solicitând Curții Supreme a SUA să declare căsătoria între persoane de același sex „drept constituțional” este cu adevărat impresionantă. De la Amazon la Apple, de la Microsoft la IBM, de la Citigroup la Coca-Cola, de la Pfizer la Verizon, ele reprezintă fără discuție un adevărat Goliat al economiei americane.

Dar conținutul documentului semnat de aceste companii este încă și mai remarcabil: nu oferă niciun argument legal, ci doar o explicație despre cum și de ce aceste companii găsesc dezirabil, politic vorbind, ca „mariajul” gay să fie legal în toate cele 50 de state ale SUA.

Aceste motive sunt rezumate prin afirmațiile „afacerile noastre beneficiază prin diversitate și incluziune” („our businesses benefit from diversity and inclusion”) și „discriminarea în căsătorie [citește, limitarea căsătoriei la adevărata sa definiție, n. red.] afectează afacerile noastre” (“marriage discrimination injures our businesses”).

Argumentul esențial este acela că, dacă statele continuă să fie divizate în ce privește legislația căsătoriei, „cei mai talentați” homosexuali se vor stabili în statele liberale, unde se pot „căsători”, și nu în cele conservatoare. Așadar, întrucât „mai mult de 70% dintre americani trăiesc într-un stat care celebrează și recunoaște căsătoria între persoane de același sex” (“more than seventy percent of Americans live in a state that celebrates and recognizes same-sex marriages”) a venit momentul ca aceeastă „căsătorie” să fie impusă asupra restului țării.

Argumentele sunt perfide și ușor demontabile.

Perfide pentru că aserțiunea „mai mult de 70% dintre americani triesc într-un stat care celebrează și recunoaște căsătoria între persoane de același sex” sugerează în mod fals că ar exista un sprijin puternic în societatea americană pentru această pervertire a căsătoriei. De fapt, în 24 din cele 37 de state „căsătoria” gay a fost IMPUSĂ prin activism judiciar motivându-se printr-un drept care nu există nicăieri în lege sau Constituție. Mai mult, pe întreg cuprinsul țării au avut loc 32 de referendumuri petnru modificarea constituțiilor statale cu scopul protejării căsătoriei autentice. În toate – TOATE – aceste state referendumurile au avut succes. Unele din aceste referendumuri au fost anulate de aceiași judecători. Fără aces abuz sistematic, consistent, asupra deciziilor cetățenilor, situația ar fi stat cu totul altfel. Ceea ce ne duce cu gândul la următoarea întrebare: mai este America o democrație?

Ușor demontabile, pentru că ele pot fi folosite spre a proba exact opusul: dacă problema nu este mariajul în sine și natura lui, ci daor fragmentarea legislației căsătoriei pe tetitoriul statelor diferite, aceasta ar putea fi rezolvată foarte simplu prin interzicerea „căsătoriei” unisex în toată țara, în loc de legalizarea ei. Desigur, adevărata problemă este că susținătorii „căsătoriei” unisex au impresia că această instituție este o invenție arbitrară, pe care puterea politică sau judecătorească o poate modifica la fel de arbitrar.

Chiar presupunând că argumentația lor „orientată către profit” ar fi bine fundamentată, ea nu are ce căuta într-un proces, mai ales unul de asemenea importanță, întrucât nu are niciun fundament juridic.

Întrebarea la care Curtea Supremă este chemată să răspundă este dacă statele care refuză să ofere licențe de „căsătorie” cuplurilor de homosexuali vilează Constituția SUA. Întrebarea este absurdă; dat fiind că legea fundamentală este în vigoare din 1789, iar prima dată „căsătoria” unisex a fost declarată legală în Massachusetts în 2004 – ca urmare a unei decizii judecătorești – se poate oare presupune că în Constituția americană a existat un drept ascuns și neluat în seamă vreme de peste 2 secole?

Mai departe se pune și întrebarea dacă problema legiuirii căsătoriei este de competență federală – iar răspunsul dat de Petre Costea, avocat din SUA și președinte ale Alianței Familiilor din România este că NU, ci doar statală.

În fine, acestea sunt spețe juridice care trebuie rezolvate cu argumente specifice și bazate pe interpretarea Constituției SUA. Adică exact ceea ce NU găsim nicăieri în textul intervenției corporatiste, cinică și „business oriented”, cum se zice în limbaj corporatist.

Care să fie deci adevăratul scop al acestui amicus curiae? Evident, se dorește a fi o demonstrație de forță: forță economică GIGANTICĂ a semnatarilor și totodată forța ideologică strivitoare a lobby-ului homosexual, care le-a convins să înainteze petiția. E greu de crezut că management-urile tuturor celor 379 de afaceri chiar cred în prostiile pe care le-au semnat. Cel mai probabil, ei au fost convinși cu un mic „ajutor” constând în amenințări de boicot, campanii media negative sau cine știe ce dezvăluiri legate de aspecte mai delicate ale vieții intime a unora dintre managerii de vârf.

Mai presus de toate însă, acțiunea corporațiilor, reprezentante ale marelui capital, distruge ce a mai rămas din conceptul CAPITALISM = LIBERTATE. Am scris de nenumărate ori pe acest blog despre modurile în care legalizarea „căsătoriei” unisex va afecta libertatea – cea religioasă și economică în primul rând. Vă reamintim câteva dintre articolele recente:

Inchizitorii printre noi

Universitatea Stanford marginalizează creștinii

Efectele „căsătoriilor” homosexuale asupra statului american Massachusetts

Terorism homosexual în SUA. Un tribunal obligă o florăreasă creștină să vândă flori pentru „nunțile” de gay

Iată deci cum marele capital susține necondiționat un act de o gravitate fără precedent în istorie, antidemocratic și liberticid – îndreptat deci împotriva lui însuși. Paradox? Evident. Explicația? Sunt alții mai în măsură ca noi să o dea.

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here