Kristen Hatten, LiveActionNews
În 12 martie 2012, în oraşul Dallas, din Texas, o organizaţie de care probabil nici nu aţi auzit vreodată a revoluţionat mişcarea de promovare a vieţii.
Totul a început cu un puşti din Philadelphia, un autobuz în New York şi o idee care l-a adus accidental în oraşul în care s-a pornit procesul Roe vs. Wade (n.tr. în urma căruia a fost legalizat avortul în SUA) – un oraş în care el crede că avorturile vor lua sfârşit.
La 23 de ani, David Pomerantz nu prea arată ca un susţinător al vieţii sau un creştin practicant. Arată mai degrabă a hipster vegan cu păr tuns în stil emo. De fapt el chiar ESTE un hipster vegan cu părul tuns în stil emo. Dacă-i vizitaţi mansarda aflată în districtul industrial al centrului oraşului Dallas vă va servi cu ceai fermentat îndulcit cu miere bio. Acolo vă veţi putea tolăni într-un fotoliu-sac ca să purtaţi o conversaţie despre artă în timp ce el caută ceva pe internet de pe Macbook-ul personal, ascultă muzică indie şi vorbeşte despre Hristos, toate în acelaşi timp.
David Pomerantz, sau „Dave” pentru prieteni, este un tânăr manierat şi prietenos cu un accent laconic de puşti venit de nicăieri şi cu doi ochi albaştri care te privesc fără ocolişuri. Deşi nu se pliază pe imaginea tipică de activist furios care poartă pancarte în faţa clinicilor de avorturi, Dave nu se sinchiseşte pentru că el nu este genul acela de activist care promovează viaţa.
Este originar din Philadelphia, dar urma cursurile institutului de studiu al Bibliei „Word of Life” din New York când i-a întâlnit pe Chris Slattery şi Julie Beyel, doi membrii ai centrului pentru informare şi consiliere a femeilor însărcinate „Expectant Mother Institute” (EMC) din Manhattan. A fost uimit să afle că EMC pusese la punct o nouă strategie de a aborda femeile în faţa clinicilor de avorturi.
EMC deţinea un autobuz dotat cu un ecograf. Abordându-le pe femeile din faţa clinicii sub pretextul unei ecografii gratuite, fără a aduce în discuţie ideologia de promovare a vieţii, au observat o creştere ameţitoare a ratei de succes. De fapt, după aproximările lor, aproape 70% dintre femeile care s-au urcat în maşină pentru a face ecografia au luat hotărârea să nu mai avorteze. Într-o singură zi au văzut că 9 femei au hotărât să aleagă viaţa pentru copiii lor.
Cei de la EMC au făcut un calcul simplu şi şi-au dat seama că dacă vor avea parte de acelaşi succes în continuare, între 15 şi 25 de femei pe săptămână sau 800 pe an vor opta pentru viaţă.
Impresionat la culme de oportunităţile pe care le deschidea această nouă abordare, Dave a luat legătura cu prietenul şi mentorul său Joe Baker, care a luat imediat avionul din Philadelphia să vadă rezultatele cu proprii ochi. La fel de impresionaţi, amândoi au pus la cale ideea mişcării ce urma să se numească „Salvaţi berzele”.
Dave deja avea în plan să urmeze cursurile seminarului teologic aflat din sud-vestul Texasului, aşa că s-a îndreptat spre sud. Cu Joe Baker responsabil pentru design şi tehnici de marketing, cu donaţii generoase din partea organizaţiei din Dallas numită „Get Involved for Life” („Implicare pentru viaţă”) şi a altor donatori privaţi, au reuşit să pună pe roate şi în mişcare o variantă mai lucioasă, mai mică şi mai mobilă a vehiculului dotat cu ecograf.
Mişcarea „Salvaţi berzele” a luat naştere sau, mai bine zis, a prins aripi.
„Nu vrem să intimidăm pe nimeni. Nu vrem să forţăm pe nimeni. Vrem doar să fim de ajutor.” Dave este directorul regional al mişcării „Salvaţi Berzele”. Astăzi, împreună cu Daryl Harshberger, consilier principal pentru femei şi cu Julie Beyel, venită în oraş de la New York, mâncăm nişte pizza (vegană) într-un cartier din sud-estul oraşului Dallas. Dave îmi explică de ce „Salvaţi berzele” este un tip original de mişcare de promovare a vieţii.
„Nimeni nu este ofensat de activismul nostru”, spune el. „Transmitem un mesaj de iubire într-un mod viguros.”
Iată ce se întâmplă: o femeie se îndreaptă spre o clinică de avorturi. Este abordată de Dave, Daryl sau de alt membru al mişcării „Salvaţi berzele” care îi zice: „Bună, ce mai faci? N-ai vrea o ecografie gratuită?”
Asta este abordarea. Fără mătănii la vedere, pliante sau ameninţări cu judecata de apoi. Doar o ofertă de ajutor gratuit din partea unei persoane binevoitoare, prietenoase şi zâmbitoare.
Şi camioneta cu berze.
Barza a fost aleasă ca mascotă datorită simbolismului ei liniştitor, neofensator, nostalgic legat de maternitate şi graviditate. Toţi ne aducem aminte de desenele animate vechi în care o barză zâmbitoare zbura pe fereastră ca să depună în casă un coşuleţ conţinând un bebeluş înfăşat.
David şi ceilalţi nu au făcut legătura decât mai târziu cu ce se spune în Cartea lui Iov, 39:13-17.
„Aripile struţului sunt negrăit de agere; struţul are pene preafrumoase şi mândru penaj.
Când îşi lasă ouăle pe pământ şi le lasă să se clocească în nisipul fierbinte,
El uită că oarecine poate să le calce cu piciorul şi că vreo fiară sălbatică poate să le strivească.
Struţul e hain cu puii săi, ca şi cum n-ar fi ai lui, şi nu-i pasă deloc de truda sa zadarnică.
Vezi că Dumnezeu nu l-a înzestrat cu pricepere şi pătrundere.”
Genul ăsta de lucruri fac să-ţi ruleze în cap melodia de la genericul de început al filmului „Zona Crepusculară”…
Camioneta cu berze, însă, nu conţine niciun citat din Vechiul Testament. Este vopsită într-un albastru deschis la exterior, iar în interior este curată, cu toate lucrurile puse în ordine, dând senzaţia unei atmosfere calde de clinică privată. Există şi o canapea mică pe care să se aşeze mama şi să vorbească cu un consilier şi o banchetă capitonată pe care să se poată întindă în mod confortabil.
Ecograful este scos de sub banchetă şi este mânuit doar de către persoane autorizate să-l folosească şi a căror activitate este frecvent verificată de către un medic obstetrician sau ginecolog. În fundul camionetei se găseşte o mică toaletă privată pentru testele de sarcină. Toaleta nu este îngustă sau neplăcută; mamele care vin aici au parte de tot ce este mai bun. Camioneta cu întreaga aparatură a fost plătită din donaţii private care s-au ridicat la aproape 140.000 $.
Camioneta cu berze nu este în niciun caz o idee originală – omnibuzul cu ecograf portabil al lui Chris Slattery i-a inspirat pe Dave şi Joe iniţial – dar s-ar putea să fie cea mai mică, uşoară şi practică maşină de acest tip. Nu necesită vreun permis sau permisiune specială pentru a o parca. Va încăpea pe un loc de parcare sau chiar în locuri mai înguste.
Ea reprezintă cel mai mare coşmar al clinicilor de avorturi, pentru că acum o femeie care iniţial se îndrepta către o asemenea clinică poate să-şi facă un test de sarcină şi o ecografie fără măcar să pună piciorul acolo.
Dar ce se întâmplă pe urmă? Dacă femeii i se spune: „Da, eşti însărcinată! Sarcina are atâtea zile/luni. Acesta este copilaşul tău! Ascultă-i inimioara bătând!” ce va auzi după acestea va fi: „Mult succes cu avortul”? În niciun caz! „Salvaţi berzele” este afiliată la organizaţia „Get Involved for Life” şi la cele două centre de consiliere şi sprijin în caz de graviditate care funcţionează în Dallas, unul în centru, altul la periferie. De asemenea, femeile însărcinate vor fi întâmpinate de cel mai apropiat centru pentru graviditate din proximitatea camionetei. Echipa „Salvaţi berzele” este gata şi să cheme un taxi pentru viitoarea mamă dacă are nevoie.
Cu alte cuvinte, spre deosebire de clinicile pentru avorturi, „Salvaţi berzele” şi centrele pentru graviditate sunt gata să ajute mama pe termen lung. Îi vor face rost de tot ce are nevoie ca să aibă grijă şi de ea şi de copil, atât la nivel trupesc cât şi sufletesc.
„Inima acestei slujiri este Evanghelia” a zis Dave după ce a mai cerut puţin sos marinat vegan. „De două cazuri ar trebui să se ocupe orice creştin: orfanii şi văduvele. Ce facem noi le cuprinde pe amândouă.”
Face parte din misiunea acţiunii „Salvaţi berzele” faptul ca orice femeie care intră în camionetă să audă mesajul evanghelic.
În timp ce pentru unele persoane poate fi deranjant, pentru „Salvaţi berzele” acest lucru este un aspect esenţial care merge împreună cu sprijinul material acordat viitoarei mame prin centrele pentru graviditate.
„Mama este la fel de importantă precum copilul” spune Dave. „Dorim să-i îmbunătăţim calitatea vieţii… Problema principală cu care avem de-a face este deprecierea vieţii, iar răspunsul la orice nedreptate pământească este biserica Mântuitorului Iisus Hristos.”
„Slujirea noastră este concepută în aşa fel încât să vină în întâmpinarea tuturor nevoilor femeii” spune Daryl. La centrul pentru graviditate, fiecare viitoare mamă va primi ceea ce reclamă situaţia ei personală: sprijin în acoperirea cheltuielilor medicale, asistenţă juridică dacă vrea să scape de un prieten violent, consiliere pentru dezvoltare personală, consiliere psihologică, îndrumare spirituală şi multe altele.
Acest lucru ridică următoare întrebare: dacă mişcarea „Salvaţi berzele” se bucură de succes, iar centrele pentru graviditate din Dallas vor primi peste 800 de mame în fiecare an, cine va acoperi cheltuielile?
Răspunsul este simplu: noi. „Bisericile trebuie să ia atitudine şi să înceapă să doneze pentru centrele pentru graviditate din vecinătatea lor”, zice Dave.
Fără contribuţia generoasă a oamenilor cu inimă mare care să dea fiecare cât poate, centrele pentru graviditate nu pot funcţiona şi implicit nici acţiunea „Salvaţi berzele”.
Angajaţii clinicilor de avorturi şi conducerea acestora sunt obişnuiţi să vadă protestatari în faţa clinicii. Dar nu sunt obişnuiţi cu un nume comercial.
Camioneta „Salvaţi Berzele” este lucioasă, primitoare, uşor de recunoscut şi – oroare! – stă chiar între viitoarea mamă şi clinica de avorturi. Printr-o simplă ofertă de sprijin dezinteresat – „N-aţi vrea să faceţi o ecografie gratuită?” – şi prin o imagine veselă şi liniştitoare, camioneta este o atracţie mai mare pentru femeia disperată înainte de a intra în clinică.
Nu este luată la întrebări. Este ajutată. Şi deşi cred cu tărie că efectiv toţi consilierii stradali şi activiştii din faţa clinicilor de avorturi sunt acolo doar pentru a ajuta femeile, „Salvaţi berzele” reuşesc să prezinte mai întâi ajutorul concret. Ăsta este secretul. Metoda de abordare a unui consilier stradal este inevitabil ceva de genul: „Te rog nu-ţi omorî copilul. Iată motivele. Şi iată cu ce te putem ajuta.” Pe când „Salvaţi berzele”, pentru că au în dotare camioneta asta fantastică, pot spune: „Iată cu ce te putem ajuta. Deci te rugăm nu-ţi omorî copilul. Iată motivele.”
Pentru că nu umblă cu chestionarul după ei, cei de la „Salvaţi berzele” nu le alarmează pe mamele disperate şi defensive. În schimb le întâmpină cu o faţă zâmbitoare.
Această nouă metodă de abordare va revoluţiona acţiunile din prima linie ale mişcării de promovare a vieţii.
Care este strigătul de luptă al mişcării de promovare a vieţii? „Opţiunea!”. Ce auzim frecvent din gura apărătorilor avortului? „Aceste femei disperate au senzaţia că au rămas fără nici o altă opţiune.”
Chiar aici, parcată în faţa clinicii, este o opţiune pe patru roţi – o opţiune la care nici nu s-au gândit. În interiorul camionetei le aşteaptă imaginea copilaşului lor care abia aşteaptă să fie văzut. Legat de autovehicul este un întreg sistem de sprijin – adică mai pe scurt: opţiuni.
Dave şi echipa lui au aşteptări mari şi aşa şi este normal. Noua abordare este incredibil de simplă, iar dacă testele preliminare au fost corecte, extrem de eficace.
Precum am precizat la început, „Salvaţi berzele” a intrat în acţiune pe străzile din Dallas pe 13 martie 2012. Între timp, şi-au construit şi un site web numit SaveTheStorks.com cu scopul de a strânge fonduri pentru a extinde programul la nivel naţional. O camionetă „Salvaţi berzele” nu este ieftină şi mai este nevoie şi de personal. În timp ce Dave şi echipa lui începeau totul de la zero în Dallas, Joe a fost numit să pună la punct o mişcare la nivel naţional.
Doar ideea de a plasa câte o camionetă a mişcării „Salvaţi berzele” în fiecare oraş important al Americii ar trebui să vă însenineze chipul întrucât fiecare dintre aceste maşini reprezintă sute de vieţi salvate anual.
Am făcut cunoştinţă cu Dave şi cu gaşca lui, am fost în camioneta „Salvaţi berzele” şi n-am fost mai încântată de o idee de promovare a vieţii cum am fost de aceasta.
Probabil că aveţi aceeaşi reacţie pe care am avut-o şi eu şi probabil că deja vă gândiţi: „Cu ce pot să ajut?”
În primul rând: faceţi cunoscută tuturor mişcarea. Folosiţi Facebook, Twitter, Twitbook sau ce mai vreţi ca să arătaţi oamenilor ce idee fantastică este.
În al doilea rând: vizitaţi chiar acum SaveTheStorks.com şi înrolaţi-vă ca voluntari. Au nevoie de tot felul de oameni din toată ţara – bloggeri, artişti, consilieri, etc. – ca să facă parte din echipa naţională de voluntari a mişcării „Salvaţi berzele”. Oricare ar fi talentele voastre, echipa de la „Salvaţi berzele” le va putea probabil folosi ca să-şi pună în aplicare programul la nivel naţional. Voi – da, voi! – puteţi face parte din mişcare încă de la început.
În al treilea rând: donaţi dacă puteţi. Economisiţi banii pentru cafeaua de la Starbucks pe câteva zile ca să cumpăraţi un tricou teribil de grozav cu „Salvaţi berzele” pe el. Purtaţi-l şi spuneţi şi celorlalţi despre mişcare (Vă garantez îi veţi face curioşi.)
Dave, Daryl şi uimitoarea lor camionetă s-au pus în mişcare prima oară chiar pe străzile oraşului Dallas, acolo unde a luat naştere dreptul la avort în America (n.tr. în urma hotărârii judecătoreşti date în procesul Roe vs. Wade). Ca locuitoare născută în Dallas, sper ca ceea ce a pornit aici să se termine tot aici şi nu m-ar surprinde ca „Salvaţi berzele” să devină un factor major în a ajuta Dallasul şi întreaga ţară să pună capăt avorturilor.
