Filmul american „It‘ s a girl” („Este fată”) este cel mai puternic denunţ al dispariţiei fetiţelor în China şi India.
Regizorul Evan Grae Davis și producătorul Andrew Brown au colaborat la realizarea documentarului cu numeroşi activişti în lupta contra plăgii avortului în general şi a infanticidului în special, între care Reggie Littlejohn, expert în politica „copilului unic” din China.
Filmul are un trailer terifiant (vezi mai jos): „Este simplu. Iau o bucată de stofă și o pun pe fața nou-născutei, ca să nu mai poată respira”. Vorbeşte o femeie indiancă: „Bineînţeles că am ucis fetiţele, am ucis opt. Le-am ştrangulat şi apoi am incendiat corpurile lor”. În film nu se denunţă de fapt doar avorturile selective, ci şi strangulările şi înecurile. Cu sloganul „cele mai fatale trei cuvinte din lume”, filmul analizează „lipsa” a 200.000.000 de femei din India şi China. Documentarul ajunge în Europa în zilele în care Consiliul Drepturilor Omului al Naţiunilor Unite a aprobat o rezoluţie prin care intră în scenă la nivel internaţional un nou „drept la avort”, drept ce nu există de fapt, pentru că nimeni nu are dreptul să omoare. Conform acestui aşa-zis drept, în esenţă, este afirmată obligativitatea statelor membre de a adopta norme care să favorizeze accesul femeilor care cer avortul, – ceea ce nu reprezintă o soluţie – din punctul nostru de vedere.
Filmul american sfărâmă mitul conform căruia cele care plătesc sunt fetele din familiile sărace şi analfabete, acelea despre care se spune „creşterea lor este ca udatul grădinii vecinului”. În aceste state, clasa de mijloc urbană şi bogaţii îşi permit să folosească instrumente de analiză prenatale, au acces la clinici şi-şi pot permite avorturile, în cazul în care descoperă că copilul aşteptat este de sex „greşit”.
Cu cât sunt mai emancipate femeile în aceste state, cu atât mai mult utilizează avortul selectiv. Şi dacă în China ideologia monstruoasă vrea copii „unici, sănătoşi și băieţi”, în India, ţară pionieră a capitalismului democratic, genocidul este, în general, lăsat la latitudinea familiei, cu complicitatea autorităţilor şi corporaţiilor care furnizează instrumentele pentru avortul selectiv.
Filmul a fost realizat într-un moment dramatic, privind ce se întâmplă în Asia. În India, conform recensământului din 2011, raportul între numărul bărbaţilor şi al femeilor este de 1000 la 914 (în 1981 fetele erau 962, în 1991 au scăzut la 945 şi în 2001 la 927). Media mondială este de 103-106 de bărbaţi la fiecare 100 femei. India a devenit naţiunea din lume cu cel mai mic procent de femei.
În 1985, cercetătoarea americană Mary Anne Warren a fost prima care a întrevăzut riscurile exterminării voluntare funcţie de genul copilului. Astăzi avortul selectiv goleşte Asia, cu China şi India în frunte, de fetele sale. Fenomenul este dramatic şi de proporţii epidemice şi ameninţă echilibrul demografic mondial. Ne întrebăm, după decenii de avortare selectivă a fetelor, este populaţia chineză mai puţin numeroasă? Nu. Din această cauză o agenţie guvernamentală din Beijing, China Development Research Foundation, a cerut guvernului să revizuiască politica copilului unic.
La finalul prezentării filmului în parlamentul britanic, Lordul David Alton a declarat: „Naţiunile Unite estimează că exterminarea în funcţie de gen a provocat moarte a două sute de milioane de copii în treizeci de ani de politică antinatalistă a Chinei. Această politica a copilului unic cauzează mai multă violenţă asupra femeilor decât orice altceva pe pământ. Nu vă înşelaţi: acesta este un război”.
De aceea filmul merită să fie tradus şi vizionat şi în România. (Asociaţia Familia şi Viaţa)
Asociația PRO VITA – Filiala București este în tratative cu producătorii pentru a obține dreptul de a proiecta filmul și în România. Vă ținem la curent.
