Nu cred că e un secret că voi merge să votez, în acest weekend, la Referendumul pentru Căsătorie. În cele ce urmează, o sinteză a argumentelor și a temelor asupra cărora m-am oprit, deseori, în ultimii doi-trei ani.
Înainte de a prezenta argumentul participării mele la vot, un apel către cititorii mei. Îi invit pe toți prietenii mei din țară și Diaspora care susțin valorile democrației să își manifeste dreptul democratic la vot, în acest weekend. Referendumul și votul sunt, în fapt, cele mai puternice două instrumente de manifestare, într-o democrație.
Pentru susținătorii Căsătoriei dintre un bărbat și o femeie:
89% dintre români susțin, conform unor sondaje din această vară, Căsătoria dintre un bărbat și o femeie. Cu toate acestea, unii sunt indiferenți față de chestiunea pericolului ideologic. Fie îl minimalizează, fie îl ignoră: suntem o țară ortodoxă, spun ei și abia am ieșit din 45 de ani de comunism. Doar nu or să vină unii, din nou, să ne bage pe gât propagandă neomarxistă sau să ne impună cum să ne creștem copiii – spun ei.
Știu totuși că alta este atmosfera în multe dintre comunitățile românești din Diaspora. Și în special în comunitățile unite în jurul Bisericii. Unii dinte dvs. îmi spun că s-ar întoarce și mâine – dacă nu ar fi instabilitatea economică și politică din România. Mulți nu pot reveni, pentru că nu și-ar mai găsi nici un job în țară și nu pot să riște. Dar inima lor este la România, la cei rămași acasă, la păstrarea a ce ne face români. Și ei încearcă, de acolo, să facă același lucru, prin coagularea în jurul bisericilor românești, prin promovarea tradițiilor și crearea de școli cu principii morale solide.
Primesc, aproape zi de zi, mesaje de la amici și prieteni care îmi spun: am mâncat ideologie pe pâine timp de 45 de ani, și acum ăștia vin și ne impun din nou ideologia lor. Ne spun că nu există sex biologic, că un băiețel sau o fetiță pot fi de ce gen vor ei și pot avea ce „orientare” vor ei (exemplu aici – pe site-ul BBC). Libertatea de exprimare rămâne, tot mai mult, un drept care pentru mulți este recunoscut doar pe hârtie (un exemplu aici). Copiii noștri sunt supuși la educație sexuală cu imagini foarte explicite de la vârste extrem de fragede – uneori chiar de la șapte ani (un exemplu aici – pe Daily Mail). Iar dacă noi zicem, de pildă, că „bieții sunt băieți”, ne spun că suntem niște sexiști – sau mai rău. Dacă te opui educației sexuale făcute încă din școala primară sau de la grădiniță – ești un homofob, și riști chiar să ți se ia copilul. Există o cenzură teribilă, și foarte puțini au curajul să vorbească. Nici măcar nu știm ce se întâmplă la orele de educație sexuală sau în taberele de unde copiii ne vin traumatizați.
Așadar, îi invit în special pe cititorii mei din Diaspora să le spună tuturor celor de acasă (părinți, bunici, prieteni, cunoștințe) că trebuie să își exercite dreptul democratic de a vota pe 6 și 7 octombrie – pentru a trasa o linie clară în nisip în fața acestor ideologii de sorginte neo-marxistă. Ca să nu repetăm, măcar cu generația noastră, cei 45 de ani de comunism.
Pentru cei care nu susțin tema Căsătoriei între un bărbat și o femeie:
Poate nu o susțineți deoarece ați fost expuși unora dintre sofismele care au circulat abundent, în special în ultimele săptămâni – dacă e așa, vă invit să aruncați o privire peste link-ul de aici. Pe scurt, acest referendum nu e al lui Dragnea, nu este orientat împotriva Europei, nu este orientat împotriva unor minorități sexuale, nu limitează drepturile nimănui, nu discriminează familiile monoparentale, nu redefinește familia, întrebarea e clară, închisă și nu lasă loc de nici o interpretare. Aceste sofisme fac, toate, parte, dintr-o strategie de bruiaj, de trolling, de aruncare în aer a dezbaterii democratice. Ne-a fost dat să vedem în aceste săptămâni unele dintre manipulările cele mai jignitoare și mai abjecte, îndreptate împotriva unei teme civice și a unei majorități de cetățeni români.
Poate nu o susțineți deoarece v-ați lăsat fascinați de noile forme sclipitoare și de noile promisiuni ale ideologiei neo-marxiste – în acest caz vă propun spre lectură o istorie relativ succintă a acestei ideologii, care acoperă ultima sută de ani și un mic articol în care mă întreb dacă Karl Marx a avut, în fapt, dreptate.
Poate nu o susțineți deoarece aveți un DISPREȚ pentru cei care o susțin – în acest caz vă propun articolul de aici.
Poate nu o susțineți deoarece pur și simplu nu vă interesează tema – în acest caz, vă propun articolul de aici.
Poate #boicotați din motive politice – caz în care vă propun articolul de aici.
Și dacă tot vorbim despre umanismul cultural și despre viitorul copiilor noștri, vă propun și articolul de aici – despre moartea lui Alfie Evans.
Iar dacă vorbim despre perspectiva religioasă asupra Căsătoriei – vă propun articolul colegului meu de platformă, părintele Eugen Tănsescu. Aduc în discuție și această perspectivă deoarece suntem unul dintre popoarele cele mai credincioase ale Europei, și până și în timpul comunismului cei mai mulți dintre români nu se cununau doar la starea civilă. Chiar dacă trebuiau să o facă pe ascuns, până și securiștii se cununau și în Biserică, la altar.
Pentru persoanele din „comunitatea LGBTQ”
Nici un rând din cele scrise de mine pe tema acestui Referendum (și am scris mult, în ultimele luni) nu a fost îndreptat împotriva persoanelor cu alte orientări sexuale. Aceste persoane NU constituie un pericol pentru societate. Ei sunt oameni, ca mine și ca oricine altcineva, cu păcatele și cu binele din ei. Egali în demnitate și în libertate, inclusiv aceea de a greși. Mai mult decât atât, ei, așa puțini cum sunt, trăiesc printre NOI. Alături de NOI. Ei nu trăiesc cu organizațiile activiste și ideologizate. Activiștii profesioniști care își promovează agenda radicală comit un abuz atunci când incită lumea prin comportamentul lor agresiv – comportament care se poate întoarce chiar împotriva celor pe care ei susțin că-i reprezintă și în numele cărora militează. Și dacă vreo persoană din „comunitate” ar avea de suferit de pe urma acestor incitări, ar ezita ei vreun moment să capitalizeze politic incidentul?
De ce voi merge să votez la Referendumul pentru Căsătorie
Acest Referendum reprezintă o șansă. Este o șansă pe care o avem, aceea de a nu repeta (măcar cu generația noastră) istoria sinistră a celor 45 de ani de marxism „pe stil vechi”. Și de a apăra libertățile fundamentale câștigate la Revoluția din Decembrie 1989. Libertatea de a spune ce gândim și libertatea de a ne educa copiii în conformitate cu valorile noastre. Nu în ultimul rând, libertatea de a ne opune unor agende politice și ideologice corozive, represive și liberticide. Mario Vargas Llosa, unui dintre cei mai mari scriitori ai planetei, a spus recent pentru El Pais: Corectitudinea politică este dușmanul libertății. Iar Llosa vine dintr-o țară care, asemenea României, a înțeles, cu prețul unor grele suferințe, prețul libertății. Pentru această libertate, este nevoie să ieșim din casă și să ne exercităm dreptul fundamental al votului pe 6 și pe 7 octombrie.
