Legea umană este lege doar în măsura în care e conformă cu rațiunea şi în care derivă din dreptul natural („legea veşnică”).
Avortul provocat instituționalizează nedreptatea cea mai profundă și mai degradantă; de aceea, legislația care îl permite și îl ridică la statutul de „drept” încetează de a mai fi justă şi devine un act de violență. Obligația oricui își respectă statutul de om este să aibă în vedere permanent opoziția la aceste „legi ale fărădelegii”.
În ziua în care sărbătorim drepturile omului, noi afirmăm primul drept, fără de care niciun altul nu are înțeles: Dreptul la viață al tuturor ființelor umane.
Extrase din textele tratatelor de drept internaţional care conferă drepturi copilului nenăscut
„Copilul, având în vedere lipsa sa de maturitate fizică şi mentală, necesită protecţie şi îngrijiri speciale, inclusiv o protecţie juridică adecvată, atât înainte cât şi după naşterea sa.” (Preambulul Convenţiei asupra Drepturilor Copilului, adoptată de Adunarea generală a Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989)
„Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale.” (Articolul 3 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, adoptată de ONU la 10 decembrie 1948)
„Fiecare fiinţă umană are dreptul inerent la viaţă. Acest drept va fi protejat prin lege. Nimeni nu va fi privat arbitrar de viaţă.” (Articolul 6.1 al Pactului Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, adoptat de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la 16 decembrie 1966)
„O sentinţă de condamnare la moarte… nu poate fi executată împotriva unei femei gravide.” (Articolul 6.5 al Pactului Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, adoptat de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la 16 decembrie 1966)
„Dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin lege.” (Articolul 2.1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, 1953)
