back to top

Demografia înseamnă destin (IV): Cum vor ajunge italienii minoritari în propria țară

În deceniul care urmează, 80% dintre țările membre ale Grupului G20 vor avea de înfruntat provocări demografice fără precedent, care vor schimba profund nu doar economia globală, dar și raportul de forțe geopolitic și configurația vechilor alianțe. În serialul nostru intitulat „Demografia înseamnă destin” ne vom apleca asupra câtorva state dezvoltate din acest grup, în care consecințele „iernii demografice” încep deja să se facă simțite.

Deși datele oficiale arată că populația Italiei a fost în creștere până în anul 2015 și, conform cu o proiecție a biroului de statistică Eurostat, ea va rămâne stabilă în următoarele decenii, totuși numărul de italieni autentici (indigeni) se micșorează într-o cadență uimitoare: un sfert de milion anual, iar ritmul se va accelera.

Aceasta înseamnă că sporul demografic proiectat va fi substanțiat doar pe seama imigrației în masă din Africa și Asia Centrală. În acest moment, românii sunt încă grupul migrant cel mai important din italia, dar această situație se schimbă rapid sub influența regresului demografic prin care și România trece. În general migrația dinspre Europa se va diminua, inclusiv din cauza prelungirii crizei economice din care Italia nu mai reușește să iasă.

Dacă previziunile Eurostat sunt corecte, atunci în următorii 60 de ani sau, la un nivel constant al imigrației chiar mai repede, 50% din populația Italiei va fi de origine africană sau asiatică. Cifrele pe care le-am găsit nu sunt nici pe departe unice: nu doar că autoritățile italiene și europene în general sunt conștiente de fenomen, dar acesta are proporții atât de mari, încât experimentul suedez al migrației în masă din anii 1970-80 va părea minor.

Rata totală a fertilității în Italia, adică numărul de copii născuți de o femeie, este de 1,34, mult sub nivelul de înlocuire de 2,1. Situația din Peninsulă este o oglindă fidelă a celei de pe întregul continent, cu România la același nivel dezastruos. Din acest punct de vedere, Europa se aseamănă Japoniei – pe care am analizat-o într-un episod precedent al mini-serialului nostru.

Difeența este aceea că în timp ce autoritățile japoneze se așteaptă la un declin al populației cu un incredibil 60% până la finalul secolului, guvernele europene prevăd o… creștere a numărului de locuitori. De ce? Răspunsul este simplu. Liderii europeni deschid larg porțile imigrației, în timp ce colegii lor de la Soare-Răsare, nu – Japonia fiind, la fel ca și Coreea de Sud, una dintre țările cele mai omogene cultural din lume.

Pentru a înțelege mai bine dramaticele schimbări demografice din Europa, cercetătorii think-tank-ului olandez GEFIRA (specializat în analize demografice, economice și geopolitice) au pus la punct un program pentru simularea mișcărilor naturale ale populației intitulat Cerberus 2.0. Algoritmul este alimentat cu milioane de date provenite de pe serverele Eurostat și ale agențiilor naționale de statistică ale statelor europene.

În ce privește Italia, Cerberus și-a încărcat bazele de date cu anul 1985, primul pentru care sunt disponibile statistici complete privind mortalitatea și fertilitatea. Pentru a calcula populația, Cerberus folosește fertilitatea și mortalitatea specifice vârstei pentru fiecare an. Astfel, numărul estimat de nou-născuți poate fi calculat din rata fertilității specifică fiecărei vârste multiplicată cu numărul de femei de vârsta respectivă. Fără a lua în calcul migrația, predicțiile demografice sunt foarte precise și lasă puțin loc de îndoială cu privire la soarta națiunii italiene.

Începând așadar cu 1985, Cerberus 2.0 a calculat că în 2016 Italia ar fi trebuit să mai aibă 55 de milioane de locuitori. Cu toate acestea, Institutul Național de Statistică (Istat) de la Roma a comunicat că populația țării a fost de 60 de milioane, deci 5 milioane a fost aportul imigrației – lucru de altfel admis chiar de Istat.

Pentru predicții ulterioare lui 2016, Cerberus folosește fertilitatea și mortalitatea din ultimul an pentru care există date (2016). Simularea rezultă în următoarea estimare până la finele secolului:

 

Cu imigrație zero și la o rată a fetilității constantă, Cerberus 2.0 prevede că populația Italiei se va reduce până în anul 2080 cu circa 27 de milioane de persoane, iar până în anul 2100 va ajunge la doar 20 de milioane, adică va scădea cu 60% – exact același rezultat ca și în cazul predicțiilor pentru Japonia!

Piramida populației (Cerberus 2.0 și proiecții Eurostat)

În ciuda acestora date, guvernul italian și Eurostat se așteaptă ca în 2080 Italia să aibă circa 53-60 de milioane de locuitori. Aceasta se poate întâmpla doar dacă populația va fi suplimentată cu 25-30 de milioane de migranți africani și asiatici și urmașii lor. Chiar dacă migrația nu accelerează, italienii vor deveni totuși o minoritate până în anul 2080. Iar dacă luăm în considerare rata sporită a migrației din ultimii 5 ani, asta se poate petrece chiar mai repede.

Deși, la fel ca și în România, oamenii de rând habar nu au ce se petrece cu națiunea lor, liderii politici cunosc bine situația. Printre altele, și pentru că ei au provocat-o: 600.000 de migranți plecați de pe coastele Libiei au intrat în Italia din 2014 încoace. Aceasta ar fi fost imposibil fără acordul și știrea autorităților de la Roma. Astfel încât, „marea înlocuire” pe care națiunea lui Dante o suferă în acești ani nu este un accident al istoriei, după cum nu dă semne că se va opri curând.

„Iarna demografică” este o problemă culturală, mai degrabă decât una economică

După acest al patrulea episod al serialului nostru, în care am văzut pe rând situația din 2 națiuni asiatice și două europene (toate membre G20), unele concluzii pot fi trase deja: fără o schimbare drastică în atitudinea față de familie și reproducere a societăților industrializate, fie ele Occidentale sau Orientale, fertilitatea nu va crește, iar populația fie se va diminua puternic, fie va crește doar pe seama imigrației. 

Deși demografii de aiurea cunosc foarte bine descreșterea acută a fertilității acestor națiuni și urmările acesteia, dezbaterea academică este „sublimă, dar lipsește cu desăvârșire”, după cum ne confirmă GEFIRA. Din acest punct de vedere cel puțin, România se dovedește a fi „în rândul lumii civilizate”, subiectul fiind și la noi tabu sau nedepășind stadiul unor inepții demagogice, ocazionate de apropierea campaniei electorale și concretizate în pseudo-măsuri care nu au absolut niciun efect pe termen mediu și lung – sau care fac chiar mai mult rău, întrucât demotivează clasa politică de la orice aplecare serioasă înspre o adevărată strategie demografică.

Acolo unde au totuși loc, disputele pe teme triviale, cum ar fi efectele imigrației, se poartă mai mult cu „argumentele” contondente ale ideologiei și interesului corect-politic. Între cele două extreme – entuziasmul pentru imigrația fără limite în contul unei pretinse „vini istorice” și respectiv găsirea de țapi ispășitori pentru toate problemele unei țări în persoanele unor dezmoșteniți ai sorții – preferăm tăcerea.

Va urma

PRO VITA București
PRO VITA Bucureștihttp://www.asociatiaprovita.ro
Asociația PRO VITA Bucureşti este dedicată protejării vieţii umane începând de la concepţie şi promovării valorilor familiei, prin educaţie eficientă, acţiune civică şi legislaţie.

Cele mai recente articole