Problemele demografice nu preocupă în mod fundamental mișcarea provita la nivel mondial, întrucât ținta acesteia este valorizarea și salvarea vieții umane, ca bun în sine, necondiționat de utilitatea acesteia pentru societate sau de contextul socio-politic. Aceasta este și diferența esențială între gândirea provita și politicile de control al populației – fie ele pro-nataliste (precum cea a regimului Ceaușescu) sau anti-nataliste (cazul Chinei).
Nu este însă posibil să ignorăm situația demografică tot mai dificilă a României – și a cvasi-totalității Europei – un domeniu în care conducătorii de după 1989 și-au dovedit cu prisosință iresponsabilitatea, lipsa de interes și de viziune. Situația demografică a devenit mai mult decât o preocupare; ea este astăzi o amenințare, prin efectele care încep deja să se facă simțite și care urmează să se manifeste cu putere în deceniile următoare, la adresa existenței României.
Există un consens printre demografi şi economişti în a afirma că nu scăderea în sine a populației este cel mai nefast lucru, ci faptul că aceasta se produce prin reducerea natalității, adică prin afectarea structurii populației pe vârste. Scăderea ponderii tinerilor şi creşterea populației vârstnice are repercusiuni catastrofale asupra economiei şi a sistemelor de asigurări sociale, vedem deja, aproape de prăbuşire.
Cel mai titrat demograf român al momentului, prof. Vasile Ghețău de la Centrul de Cercetări Demografice al Academiei Române de Științe, a actualizat, citat de publicația electronică de analiză și sinteză Cursdeguvernare.ro, previziunile din lucrarea sa din 2007 „Declinul demografic și viitorul populației României” (descarcă de aici).
Folosind datele din anul 2010, dl. Gheţău ne strică ziua, informându-ne că în 2010, pentru prima dată, sporul natural a fost negativ pe tot parcursul anului, şi acesta s-a accentuat. „Nu mai poate să crească în 2011, pentru că nu mai are de unde”, accentuează dl. Gheţău, introducându-ne în complexa mecanică a demografiei.
Reproducem parţial articolul de pe site-ul cursdeguvernare.ro.
Scenariul pesimist se confirmă
La momentul 2007, când Ghețău a întocmit cercetarea amintită, a luat în calcul trei scenarii posibile:
-ideal (dacă natalitatea ar fi crescut de la acea dată),
-optimist (dacă rata natalității ar fi rămas măcar la aceeași cotă de 1,3 copii/femeie) și
-pesimist (dacă natalitatea scade și mai mult)Azi, în 2011, Ghețău afirmă că ne aflăm deja în scenariul pesimist, ceea face ca toate prognozele din 2007 să fie rectificate cu minus, și face imposibilă o altă predicție.
„Având în vedere ce s-a întâmplat în ultimii doi ani, criza, reducerea veniturilor, toate vor avea un cost demografic îngrozitor. Eu la ora actuală nu mai văd că s-ar putea face ceva pentru a redresa situația demografică a României.
Noi încă nu știm care e impactul total al crizei asupra demograficului, în tot spațiul european. Demograficul se schimbă foarte greu în timp. Factorii de scădere au apărut, dar până se instalează mecanismele care să modifice, durează o perioadă care trece prin om, prin gândirea lui”.
2010, începutul prăbușirii demografice?
„În 2010 vom observa un lucru pe care nu l-am mai văzut niciodată. Pentru prima dată sporul natural a fost negativ pe tot parcursul anului. Noi aveam întotdeauna 3 luni pe an în care sporul natural era mai mare. O legătură între lunile de toamnă cu nupțialitate ridicată, cu o reacție în iulie-septembrie în care numărul de născuți era mai mare decât numărul decedaților. În 2010 pentru prima dată avem scăderi și în cele trei luni.
În fiecare an în ultimii 20 de ani am avut 40.000 scădere naturală. În 2010 am avut 50.000. E imposibil să mai crească în 2011, pentru că nu mai are de unde. Nu știm până unde va merge scăderea natalității. Apar și semne de creștere a mortalității. E imposibil acum să mai spui ce se mai poate face.”
Sociologul spune că scăderea natalității are cauze psihologice – printre care principala ar fi incertitudinea zilei de mâine, iar soluțiile ar fi trebuit identificate și implementate de 20 de ani, nu acum când situația pare iremediabil compromisă.
„Chiar dacă s-ar reporni economia, eu nu pot croi la ora actuală niciun proiect de redresare demografică a României, pentru că nu am pe ce. După ce am făcut totul în ultimii doi ani ca să împingem natalitatea cât mai jos, ce ar trebui să mai facem acum? Restructurarea rolului statului asistențial e un discurs actual, dar natalitatea scade de 20 de ani, clasa politică a văzut asta, de ce n-a făcut nimic de 20 de ani? Fie nu sunt capabili să realizeze cum lucrează mașinăria demografică, dar mai probabil, ei știu că asta necesită costuri mari, care trebuie făcute azi, fără ca mâine când vor veni alegerile să se vadă ceva. Nu va ști nimeni ce ai făcut. Și atunci, nu se sinucid politic. Ei știu unde să bage banii ca să se vadă. Dar cândva vor trebui să dea socoteală. Ministerul muncii nu are nicio prognoză. Niciun minister nu ne consultă, de fapt.”
Referindu-se la viitorul, nu foarte îndepărtat, al României şi al întregii Europe, dl. Gheţău repetă pentru aceeași publicație una din cele mai interesante concluzii ale muncii sale:
„E o tendință europeană. Europa e bolnavă demografic în ansamblul ei […] Sunt semne că civilizația europeană actuală se duce. După 2015 numărul de decese în Europa va fi mai mare decât numărul de născuți. E o civilizație care și-a terminat încărcătura ei de progres. Ce se va întâmpla la noi? Imaginați-vă că generațiile 67-70 ies la pensie după 2020-2030. Vor fi generații foarte mari. Vor trebui întreținute economic. Dacă fertilitatea se menține la nivelul actual, iată cine va trebui să le susțină: generațiile născute după 1989, la jumătate față de cele dinainte”.
Acelaşi mesaj a fost transmis şi la premiera românească a filmului „Iarna demografică” pe care Asociaţia Pro-vita şi dl. Prof. Gheţău l-au prezentat la Cinemateca română în noiembrie 2008 (poate fi vizionat online la www.provitatv.ro). Europa nu va rămâne însă depopulată, a menţionat, în plus, dl. Gheţău. Locul lăsat liber prin scăderea numărului de nativi europeni va fi luat de alte populaţii în expansiune. Civilizaţia europeană se pregăteşte, după toate aparenţele, să intre în cărţile de istorie… pe ușa din dos.
Nu putem încheia fără a sublinia că, cel puţin din perspectiva provita, una din cauzele principale ale scăderii demografice din țara noastră este fenomenul avortist, ieşit din faza cronică a anilor 1990-1996 doar pentru a intra în rutină şi banal. O „banalitate” care va costa scump poporul român, pentru că, la scara istoriei, greşelile de acest fel sunt fatale.
Poate măcar în acest ceas al 12-lea politicienii români vor lua exemplul Ungariei, care, simțind cuțitul la os, ia măsuri de redresare.