Smart Woman, secţiune a portalului HotNews, publică de ceva vreme articole despre probleme delicate ale femeii şi cuplului. Pe lângă tendinţa evidentă de a fi în pas cu vremurile – propunând reţete ale amantului perfect şi ale divorţului fără bătăi de cap – SW mai abordează şi serios, ori cel puţin neutru, unele subiecte.
Cum ar fi cel al practicii, la limita legii în România, a mamei purtătoare.
Articolul poate fi găsit aici. A se vedea și comentariile din subsol (poluate ca mereu de aflătorii în treabă care își dau măsura valorii trimițându-i pe cei preocupaţi de aspectele etico-morale „în Evul Mediu”, căci doar în secolul XXI nu avem timp de astfel de prostii). Am adăugat și noi unul, menționând câteva argumente contra legalizării mamei purtătoare, argumente în motivația pe care Pro-vita București a „servit-o” recent inițiatorilor unui proiect de lege privind interzicerea clonării umane, lege care menționează, în treacăt, și mama purtătoare.
Iată-le mai jos.
- nu se poate face disociere între maternitatea genetică si maternitatea uterină fără a se pune în discutie o normă fundamentală de drept, aceea a filiatiei, conform căreia mama este femeia care naste; modificarea acesteia ar aduce uriașe dureri de cap sistemului de drept civil, în special moștenirilor, ca exemplu;
- practica gestației pentru altul este în contradicție cu noul Cod Civil al României (urmează să intre în vigoare la anul);
- legalizată, practica „mamei purtătoare” este însoțită de grave consecințe etico-juridice cum ar fi „turismul reproductiv” (la fel de rușinos ca și cel sexual), gestația remunerată (care preface uterul femeilor într-un instrument de producție, iar copilul într-o marfă), agravarea stratificării și antagonismelor sociale (doar cei bogați pot apela la acest serviciu, în timp ce femeile sărace îl vor presta) etc.
Încă ceva: noi apreciem că legiferarea mamei purtătoare este în detrimentul interesului superior al copilului, care primează întotdeauna.
În final, un caz din Ucraina, relatat de colegii de la Provita Media:
“Unele femei înnebunesc, susţine Valentina. Eu am avut o prietenă care a dispărut în timpul primelor luni de sarcină. Nu voia să dea copilul. Când a revenit, părinţii biologici n-au mai vrut copilul şi ea a trebuit să avorteze”.
Amuzantă, nu e așa, joaca asta de-a gestația?
