În multe dintre țările cu o legislație a avortului permisivă se înregistrează un paradox: minore cu vârste de la 14 ani împliniți (limita inferioară variază între 14 și 16, de obicei) au „dreptul” legal de a solicita un avort fără încuviințarea sau măcar știrea părinților. Paradoxul este că aceste tinere nu pot șofa, nu au drept de vot și nu au dreptul să cumpere măcar o inofensivă bere; în schimb, sunt considerate apte să ia singure o decizie care le poate afecta dramatic viața.
Și în România, minorele începând cu 16 ani au dreptul la acces la servicii de „planificare familială” confidențiale. Prin aceasta se înțelege contracepție și avort așa-zis gratuite (adică, decontate din banii publici). De menționat că aceasta este, conform legislației privind drepturile pacienților, UNICA excepție de la solicitarea consimțământului parental pentru pacienții minori, în situații care nu presupun caz de forță majoră (urgențele medicale).
Creștinii din România, care se opun ingineriilor sociale anti-nataliste promovate insistent de autoritățile „democratice”, este bine să știe că EI ÎNȘIȘI PLĂTESC, din propriul buzunar, avorturile fetelor minore. Și aceasta într-un sistem sanitar aflat la pământ, în care adesea bolnavii trebuie să-și aducă de acasă și pansamentele. Absolut toate guvernele României din ultimii 25 de ani, indiferent de orientarea lor politică, au tolerat și perpetuat triumful ideologiei inumane a avortismului, pe altarul căreia sunt sacrificate fiicele acestui neam.
