Efectele „revoluției sexuale” din America de Nord și Europa Occidentală, care a fost „exportată” în țările foste comuniste după 1989, a fost anticipat încă din anii 30 ai secolului trecut în literatura ce promova revoluţia sexuală ca unul dintre principalele mijloace de distrugerea a familiei şi control al populaţiei.
Primul dintre aceşti autori, Wilhelm Reich (psihanalist austriac Freud-ian), subliniază în cele două cărţi principale ale sale, Sexual Revolution și Sex Pol, faptul că familia va putea fi distrusă numai în condiţiile în care va fi liberalizată sexualitatea și eliminată abstinenţa înainte de căsătorie – acestea fiind și obiectivele educaţiei sexuale astăzi, prin stimularea ideaţiei sexuale, mai ales a celei privind relaţiile sexuale.
De atunci el prezenta în cărţile sale statistici care demonstrau că:
„The earlier these people, on the average, established a sexual relationship, the less faithful were they in marriage, the more did they tend to occasional extramarital relationships… Those who established a sex life at an early age had an irregular sex life later on… Early sexual intercourse makes people incapable of marriage.. in the sense of one partner for life.” [1] [2]
Ideile privind revoluţionarea relaţiilor sociale şi controlul persoanei şi al populaţiei prin revoluţia şi liberalizarea sexuală au fost dezvoltate în direcţia teoretică de către W. Reich; dar, de fapt, aceste idei sau metode au fost dintru început aplicate de marxiştii care au pus stăpânire pe Rusia începând cu 1919. Semnificativ pentru noi este faptul că numai în zece ani, până prin 1928, aceste măsuri reuşiseră să răspândească haosul social, abandonul parental, creşterea delincvenţei juvenile şi a criminalităţii care scăpase de sub control. Nenumăraţi copii au ajuns în stradă părăsiţi, întrucât părinţii lor au ales să-şi facă alte familii sau pur şi simplu să caute plăcerea sexuală lipsită de îngrădirile unor responsabilităţi, după cum se constată astăzi ca efect al pornografiei. În faţa acestei situaţii, noii conducători ai Statului Sovietic revin asupra politicii morale de liberalizare sexuală, reîncepând să promoveze familia. Era însă destul de târziu, căci efectele a numai zece ani de dezastru moral s-au întins pe câteva decenii. (a se vedea, pentru confirmare, fragmentul redat mai jos din memoriile dizidentului sovietic A.R. Trușnovici).
Semnificativă este reacţia lui Reich în faţa schimbării de macaz a politicii morale bolşevice. El îi apostrofează pe bolşevici, încercând să-i facă să înţeleagă faptul că revoluţia sexuală nu este decât în favoarea lor, în sensul că haosul social la care conduce liberalizarea sexuală este în fond adevăratul obiectiv al revoluţiei sexuale, căci creând haos în vieţile oamenilor te asiguri de faptul că aceştia nu vor mai reacţiona la nici un fel de măsuri care vor fi luate de cei care îi stăpânesc [3].
Revenind la ceea ce se petrece astăzi, sexualizarea copiilor, liberalizarea pornografiei, accesul neîngrădit al copiilor la aceasta, mai ales acolo unde părinţii nu-i pot supraveghea, pun în mare pericol viitorul ţării. Aceşti copii sau adolescenţi ai noilor generaţii cu greu îşi vor mai putea întemeia o familie sau vor divorţa foarte repede, după cum anticipa Reich în prima jumătate a secolului al XX-lea şi după cum deja constatăm astăzi în Occident. Nici o valoare morală, socială sau naţională nu mai are nici o relevanţă pentru dependentul de pornografie şi de sex.
Revoluţia sexuală promovată prin mass-media şi organizaţiile non-guvernamentale de tipul „Accept”, SECS (Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală) sau Fundația pentru o Societate Deschisă și prin programe de tipul „Sexul vs. barza” nu face altceva decât să contribuie la distrugerea familiei şi a individului, la disoluţia instituţiilor întemeiate pe competenţe şi valori, la disoluţia statului român în ansamblu. De fapt, invazia de erotism şi pornografie este unul din capitolele planului care conduce la o distrugere a poporului român fără precedent în istorie.
[1] The Sexual Revolution, Wilhelm Reich, Orgone Institute Press, New York, 1945, p. 101-102.[2] Ibid., p. 102
[3] Ibid., p. 195.
Mostre de erotică bolșevică. Extras din A.R. Trușnovici, „Memoriile unui partizan al lui Kornilov” (1914 – 1934)
„Chiar de la inceputul puterii sovietice, atmosfera era imbacsita de un erotism vulgar, grosier. Grosul mahalalelor urbane, criminalii, cei fara niciun capatai, care incepusera sa conduca tara, au adus cu ei intelegerea si notiunile lor despre moralitate. Clasa conducatoare si organele sale represive traiau dupa principiul iubirii libere, neacoperita de nici o masca. […]
Promiscuitatea sexuala crea multor oameni o atitudine de respingere si dezgust. Cu toate acestea, oamenii incepusera sa fie corupti si impinsi spre acest mod de viata prin diferite moduri. In 1922, de cateva ori, am fost martorul catorva spectacole stradale, cu deviza ‘Jos cu rusinea!’ Gol pusca, impodobit doar cu o panglica pe care scria ‘Jos cu rusinea!’, oratorul acelui eveniment striga in piata din Krasnodar de la tribuna: ‘Jos cu burghezia! Jos cu minciunile popimii! Noi, comunarzii, nu avem nevoie de haine, care sa ne acopere frumusetea corpului! Noi suntem copiii soarelui si ai aerului!’
Trecand pe acolo spre seara, am vazut tribuna doborata si, din cate aflasem, ‘fiul soarelui si al aerului’ fusese batut mar. Cu alta ocazie, impreuna cu sotia, am vazut cum publicul sarea dezgustat din tramvai, injurand si scuipand. Din cate am inteles apoi, in tramvai, se napustisera un grup de ‘copii ai soarelui si aerului’, goi pusca, iar oamenii, furiosi, dadeau bir cu fugitii.
Experienta a esuat, caci declaratiile ‘apostolilor’ moralei sovietice au provocat o asemenea indignare oamenilor, incat autoritatile au oprit aceste comportamente nerusinate. Raspandirea promiscuitatii sexuale a fost preluata de scoala, de literatura artistica si de popularizare stiintifica. In scoli, predarea problemelor sexuale, fara principii moral-religioase, nu era decat o corupere a copiilor. In plus, profesorii nu aveau posibilitatea de a aplica masuri impotriva impactului pe care multi elevi trebuiau sa-l indure din cauza depravarii morale a altor copii deja corupti. De la injuraturi, povestiri vulgare si anecdote pe teme sexuale, pe care unii elevi le foloseau in viata de zi cu zi, te simteai ingrozitor.
Nu exista nici o indoiala asupra faptului ca dezintegrarea morala a natiunii a fost planificata de sus. Sa o luam, de exemplu, pe scriitoarea si reprezentanta puterii sovietice in strainatate, membru al Comitetului Central al partidului, Alexandra Kollontai. Prima femeie-ambasador din lume facea agitatie pentru ‘iubire libera’. Ea propovaduia ideea actului sexual ‘ca un pahar de apa’ (actul sexual este ca si cum ai bea un pahar cu apa). Oare putea ea raspandi asemenea idei infame, fara aprobari si instructiuni de sus ?
Bolsevicii au incercat sa distruga familia si in alte moduri. Sub drapelul emanciparii femeilor, femeile erau inrobite altfel, fiind ademenite in cluburi, obligate sa participe la diferite reuniuni, invitate la diverse petreceri, creandu-se pentru ele o serie de functii de raspundere: de presedinte, delegat, deputat, organizator de grad diferit, comisar sau pur si simplu membre ale vreunei comisii, si cate si mai cate.
Pacat ca adunarile femeilor de la inceputul revolutiei bolsevice nu au putut fi imortalizate in filme. Odata cineva a adus intr-un prezidium oale, pe care, multimea femeilor turbate, in semn de ‘eliberare’, le-a distrus, urland si strigand: ‘Jos cu oalele!’. Cat de multe dintre aceste activiste s-au gandit ca oalele raman oale si nu vor mai avea cum si ce gati in ele ? Din cauza cumularii acestor ‘sarcini publice’ revenite femeilor, in familii, apareau certuri. Barbatii, care protestau impotriva absentei permanente a sotiilor, erau chemati in consilii, in comisii, unde li se reprosa ca erau conservatori si posesivi.
O anumita ‘trezire’ a autoritatilor a inceput inca in anii anteriori colectivizarii. Atunci, incepuse un matriarhat autentic, cand numele tatalui putea fi necunoscut, iar mama devenise entitatea juridica. Nu putina teama au creat bolile cu transmitere sexuala care se raspandeau fulgerator. A urmat apoi o trezire a oamenilor. Incepuse o renastere religioasa, cand, treptat, oamenii incercau sa se intoarca la fundamentele morale.”
* A. R. Trușnovici a fost originar din Iugoslavia. Soldat in armata austriaca, in timpul primului razboi mondial, a trecut de partea Rusiei si a ramas in Rusia Sovietica. A devenit medic de tara si a supravietuit, impreuna cu cazacii din satele din Kuban, „rascazacirii”, NEP-ului si colectivizarii, precum si „holodomorului”. Emigreaza in Iugoslavia, in 1934. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, se stabileste in Germania de Vest. Este rapit si asasinat, in 1954, de catre serviciile secrete bolșevice. Acest lucru a fost confirmat dupa dezintegrarea URSS, in 1992, cand fiului acestuia i se inapoiaza manuscrise si documente ce apartineau tatalui sau. Memoriile lui Trusnovici (1914-1934) prezinta interes deoarece descriu revolutia bolsevica, cu toate ororile cu care s-a impus, inlcusiv legalizarea avortului (1920), si reactia oamenilor la ele. (Asociatia Provita Media – www.provita.ro)