O filosofie foarte populară în perioada interbelică
Definiția adevărată a eugeniei este însă una oribilă. Aceasta înseamnă, în fapt, procrearea selectivă și controlată a oamenilor, pentru a le permite să se nască doar indivizilor care au anumite calități „dezirabile”. Francis Galton și-a bazat ideea pe teoriile vărului său, Charles Darwin (link la Wikipedia). La începutul secolului XX, când teoriile lui Darwin își croiseră drum spre establishmentul științific, eugenia devenise foarte populară în rândul elitelor și al mass-media.
„The New York Times” scria în mod constant articole elogioase despre mișcarea eugenică, numind-o „o minunată știință nouă”. Mulți oameni de știință și intelectuali susțineau eugenia. Charles Elliot, Președintele Universității Harvard, promova eugenia drept o soluție pentru problemele sociale. Numeroase familii bogate donau sume consistente pentru cercetările eugenice. În anii 1920, trei sferturi dintre manualele de liceu de științe socio-umane îi prezentau principiile. În 1921, revista „Science” își deschidea numărul de pe 7 octombrie cu Raportul Celui de-al Doilea Congres Internațional al Eugeniei, publicat în întregime, începând cu prima pagină a numărului. Statele Unite au dat, în 1924, o lege a imigrației prin care se impuneau restricții severe pentru oamenii care proveneau din Europa de Est și de Sud, fiind considerați „inferiori” din punct de vedere genetic și intelectual (referințe aici). În 1927, Curtea Supremă a Statelor Unite a votat, cu 8 la 1, că sterilizarea obligatorie a bărbaților și femeilor este constituțională. George Bernard Shaw a afirmat că doar o „religie eugenică” poate să mai salveze civilizația umană. Cu alte cuvinte, eugenia era, în perioada interbelică, o mișcare foarte la modă, îmbrățișată de o mare parte din elita științifică, juridică și culturală a vremii.
Prima lege a sterilizării pentru persoanele cu handicap mental a fost dată în statul Indiana (SUA) în 1917. Până în 1934, 17 state americane, incluzând California, aveau legi de „sterilizare forțată”. Până în 1930, în Statele Unite aveau loc între 200 și 600 de sterilizări forțate pe an, însă la începutul anilor 1930 rata sterilizărilor forțate a sărit la 2000-4000 de sterilizări pe an (a se vedea Philip R. Reilly, „The Surgical Solution: A History of Involuntary Sterilization in the United States”, Baltimore: Johns Hopkins University Press). Statele Unite erau, în acei ani, o democrație liberală, iar programele de sterilizare erau privite în Statele Unite drept un progres firesc, pe care orice liberal ar fi trebuit să îl susțină.
33 de state din istoria Statelor Unite au avut, într-un moment sau altul, legi ale sterilizării. În instituțiile pentru bolanvii mentali, sterilizarea a continuat până la mijlocul anilor 70. Peste 60.000 de americani au fost victimele sterilizării forțate, conform Eugenics Archive.
Margaret Sanger, Mișcarea eugenică și Adolf Hitler
Filosofia eugenică este direct legată de „controlul natalității” (birth control). Mulți dintre promotorii controlului natalității din perioada interbelică promovau și eugenia. De exemplu, faimoasa Margaret Sanger, fondatoarea corporației Planned Parenthood, era membră a American Eugenics Society și, în același timp, redactor al revistei „Birth Control Review”. Pe coperta revistei se putea citi: „Mai mulți copii pentru cei corespunzători. Mai puțin pentru cei necorespunzători”. Printre categoriile pe care Sanger le considera necorespunzătoare se numărau „evreii, slavii, catolicii și persoanele de culoare” (referințe aici). Clinicile ei de „control al natalității” funcționau doar în cartierele locuite de aceste populații. Susținea deschis sterilizarea forțată și ideea că oamenii ar trebui să aplice pentru permise oficiale ca să facă copii, așa cum „imigranții trebuie să aplice pentru vize”.
Există numeroase legături între mișcarea eugenică, Margaret Sanger și Adolf Hitler. Când Hitler a preluat puterea în Germania și și-a pus în aplicare filosofia politică eugenică, el nu urmărea doar să creeze o „rasă superioară” (ariană), dar și să îi elimine din societate pe toți cei pe care îi considera inferiori. Cercetătorii eugeniști din Germania scriau articole în revista „Birth Control Review”; un exemplu este Ernst Rudin, Directorul Sterilizării Genetice din Germania Nazistă, care a publicat în primăvara anului 1933 un articol intitulat „Sterizlizarea eugenică: o necesitate urgentă” (a se vedea „Killer Angel, a biography of Planned Parenthood’s Founder, Margaret Sanger”, p. 71-72). În luna iunie a aceluiași an, „Birth Control Review” publică un articol scris de Leon Whitney intitulat „Sterilizarea selectivă”, care apără și laudă programele de „purificare rasială” ale Celui De-al Treilea Reich, care aveau să se transforme apoi în mișcarea de exterminare a Holocaustului. În același timp, membri ai American Birth Control League vizitau Germania Nazistă și se întorceau cu rapoarte triumfaliste despre Legea Sterilizării care „elimină cele mai rele paie din snopul germanic printr-o metodă științifică și cu adevărat umanitară”. Prin „cele mai rele paie” acești intelectuali entuziaști se refereau, desigur, la persoanele cu handicap, la schizofrenici, maniaco-depresivi, orbi și surzi, dar și la homosexuali, disidenți, catolici, slavi, țigani și evrei.
Citește și: Rasa stăpânitoare a Stângii (de Jonathan Freedland)
„Liderii mișcării de sterilizare din Germania au arătat în mod repetat că legislația lor a fost formulată după ce au studiat cu grijă experimentul [de sterilizare forțată] din California, așa cum întărește și Dr. Paul Popenoe. Ar fi fost imposibil, spun ei, să întreprindă o asemenea acțiune care implica 1 milion de oameni fără să se bazeze pe experimente consistente desfășurate anterior în altă parte”, arată Marie E. Kropp într-un articol intitulat „Legal and Medical Aspects of Eugenic Sterilization in Germany” și publicat în American Sociological Review în 1936. Dr. Paupl Popenoe a fost unul dintre liderii mișcării eugeniste din Statele Unite, și a publicat în 1933 un articol intitulat „Sterilizarea eugenică” în revista „Birth Control Review” a lui Margaret Sanger. Dr. Paupl Popenoe susținea că în Statele Unite ar trebui să fie sterilizați forțat între 5 și 10 milioane de americani.
Datoria lui Hitler față de eugeniștii din Statele Unite
„Pe măsură ce mișcarea eugenică prindea avânt, aceasta a inspirat un mare număr de imitatori. În Franța, Belgia, Suedia, Anglia și în multe alte locuri din Europa, sute și sute de eugeniști s-au străduit să introducă principiile eugenice în agendele propriilor țări; pentru asta, ei puteau să se folosească de precedentele recente stabilite în Statele Unite”, arată un articol din „The Guardian” intitulat „Datoria lui Hitler față de America”. Articolul citează pe larg cartea jurnalistului american Edwin Black, „War Against the Weak: Eugenics and America’s Campaign to Create a Master Race.”
Încă de la începutul secolului, arată materialul din The Guardian, eugeniștii germani și-au format relații academice și personale cu establishment-ul eugenic american, mai ales cu Charles Davenport, fondatorul Eugenics Record Office din Long Island, New York, care era srpijinit cu banii foarte bogatei familii Harriman. Multe late fundații de caritate din Statele Unite au oferit finanțări serioase eugeniștilor germani, de sute de mii de dolari, inclusiv în timpul Marii Crize Economice din 1929. Un alt mare fondator al lui Charles Davenport a fost Fundația Carnegie, care a finanțat cercetările eugenice până în anul 1939, conform acestui studiu publicat de National Center for Biotechnology Information. Fundația Rockefeller a oferit în mod direct finanțări eugeniștilor germani și a finanțat chiar și infamele experimente ale dr. Josef Mengele – conform lui Edwin Black, autorul a două cărți fundamentale despre istoria mișcării eugenice (articolul din The Guardian se bazează tot pe cercetările jurnalistului Edwin Black).
„Eugeniștii americani erau mândri că inspiraseră statul eugenic pur pe care naziștii îl construiau. În primii ani ai Celui de-al Treilea Reich, Hitler și igieniștii de rasă au construit cu grijă o legislație eugenistă modelată după legile deja introduse în America și susținute de Curtea Supremă a US. Medicii naziști, și chiar Hitler însuși comunicau în mod regulat cu egueniștii americani, de la New York până în California, asigurându-se că Germania va urma cu scrupulozitate drumul defrișat de Statele Unite. Eugeniștii americani erau mai mult decât bucuroși să dea o mână de ajutor”, scrie articolul din The Guardian.
„Acest lucru era în special valabil în cazul eugeniștilor din California, care conduceau programele de sterilizare ale națiunii și care ofereau cea mai mare parte a consilierii științifice pentru regimul lui Hitler. În 1934, pe măsură ce acțiunile de sterilizare din Germania se acceleraseră, ajungând la peste 5000 de oameni pe lună, liderul programelor eugenice din California, CM Goethe, îl copleșea de laude pe ES Gosney, de la Fundația de Îmbunătățire a Oamenilor din San Diego, pentru impactul pe care îl avusese asupra activității lui Hitler”, arată același articol.
Eugenia și liberalismul
Cei mai ardenți susținători ai eugeniei în perioada interbelică erau liberalii și cei cu vederi foarte „progresiste”, arată Helena Rosenblatt în cartea „The Lost History of Liberalism”. „În Statele Unite, progresiștii de la Richard Ely la Herbert Croly și până la Woodrow Wilson erau avocați entuziaști ai eugeniei. Ely cerea îmbrățișarea unei selecții artificiale pentru a evita nașterea unor «progenituri viciate» și susținea legi care le negau anumitor categorii de oameni dreptul să se căsătorească. Există anumiți oameni, scria ea, care „sunt absolut neadaptați și ar trebui să li se interzică să-și perpetueaze stirpea.” Ely sprijinea și segregarea celor „neangajabili” în colonii de muncă, și când acest lucru nu era suficient, propunea remedii chiar mai drastice. „Celor care nu pot munci și nu se pot supune nu ar trebui să li se permită să aibă copii”, scria Elly.
În anul 1911, guvernatorul statului New Jersey, Woodrow Wilson, a semnat legea pentru sterilizarea obligatorie la nivelul statului, care îi țintea pe cei „incurabil defectuoși și clasele criminale”. Mulți, dacă nu toți eugeniștii erau și rasiști, în mod deschis. Richard Ely scria că persoanele de culoare sunt „în cea mai mare parte copii mari, și ar trebui să fie tratați ca atare”, conform lucrării semnate de Helena Rosenblatt.
În Marea Britanie, Parlamentul a votat în 1903 pentru înființarea unei comisii cu privire la deteriorarea națiunii. Se credea că „fibra” națiunii este în declin. Pentru a contracara problema, reformele sociale și politice erau insuficiente; erau așadar necesare măsuri mai drastice, de tip eugenic. John Hobson, unul dintre cei mai respectabili teoreticieni liberali ai epocii, sprijinea prevenirea „procreației anti-sociale”. „Selecția celor mai adaptați sau, cel puțin, respingerea celor neadaptați” era un element esențial pentru orice formă de progres: „Să abandonezi producerea copiilor în seama inițiativei private lipsite de orice fel de restricții este cea mai periculoasă fugă din fața funcțiilor pe care orice guvern este dator să le practice”, scria John Hobson.
Însă nu doar liberalii erau susținători ai eugeniei. Credința în «știința rasială» a eugeniei era răspândită de-a lungul întregului spectru politic în Statele Unite, în Franța, în Marea Britanie și în Germania, conform H. Rosenblatt.
De unde înțelegerea greșită a eugeniei, în prezent
După cel de-al Doilea Război Mondial, când omenirea a aflat despre ororile Holocaustului și despre lagărele de concentrare naziste, termenul „eugenie” a fost discreditat. Margaret Sanger s-a distanțat repede de mișcarea eugenică și a încercat să reîmpacheteze „controlul natalității” drept o chestiune feministă, fără să susțină în mod direct avortul „la cerere” – asta în parte și deoarece multe dintre primele feministe priveau în fapt avortul ca pe o formă de exploatare a femeii.
De aceea, în prezent se mai vorbește foarte puțin despre eugenie, iar cei care vorbesc o fac adesea fie fără să pună lucrurile în contextul lor mai larg, fie deformând chiar adevărul și faptele istorice. De exemplu, un documentar recent încearcă să arate că la baza mișcării eugenice din România ar fi stat „familia și biserica”. În timp ce este adevărat că eugeniștii au amplificat antisemitismul în România, așa cum arată articolul, ceea ce nu menționează documentarul este popularitatea extrem de mare pe care o aveau ideile eugeniste în rândul elitelor și a intelectualilor din Occident, în perioada interbelică. În al doilea rând, cei mai mari promotori ai eugeniei nu erau nicidecum intelectualii „tradiționaliști” sau cei apropiați de Biserică (așa cum sugerează articolul), ci exact aceia cu viziuni foarte „progresiste” – precum George Bernard Shaw, Charles Elliot, Margaret Sanger, Richard Ely, Woodrow Wilson și multe alte exemple. În al treilea rând, rădăcinile mișcării eugenice nu sunt nicidecum în idealurile naționale, ci în filosofia evoluționistă a lui Charles Darwin.
În al patrulea rând, în România nu au avut niciodată loc programe de sterilizare forțată a unor categorii de oameni. Astfel de programe au avut loc în Statele Unite (pionierii programelor de sterilizare fiind eugeniștii americani), în Canada, Suedia, în Germania nazistă și în alte țări, sub influența și presiunea elitelor „progresiste”; în România interbelică au circulat idei eugeniste prin diverse reviste și cercuri academice, însă niciodată nu au fost votate legi eugenice și nu s-au desfășurat programe sistematice de sterilizare a unor categorii de populație. În sfârșit, creștinii se numărau de obicei printre categoriile pe care eugeniștii ar fi dorit să le reducă numeric sau chiar să le extermine – parte pentru că ei considerau viziunea lor asupra lumii drept „reacționară” (opunându-se „progresului”), și parte pentru că familiile creștine aveau în opinia lor prea mulți copii. Așadar, nu este doar inexact, ci este o nedreptate să afirmi că „familia și biserica” ar fi stat la baza filosofiei eugenice.
(Va urma)
