1.Cazurile grave fac legi proaste: O veche zicală juridică spune că „cazurile grave fac legi proaste”, pentru că un bun argumentator poate justifica răsturnarea oricărui principiu când circumstanţele sunt destul de dificile. Grupările pro-avort au folosit „cazurile grave” pentru a obţine negarea tradiţiei americane a valorii vieţii persoanei şi au reuşit să impună avortul la cerere în Statele Unite.
Deşi doar un mic procent din totalul de avorturi în acest stat şi în majoritatea celorlalte state sunt cazuri grave – de a salva viaţa sau sănătatea mamei, viol, incest şi malformații fetale – grupările pro-avort evidenţiază aceste motive ca norme. De fapt, marea majoritate a avorturilor sunt efectuate din motive sociale şi economice. De la decizia Curţii Supreme Roe v. Wade din 1973 avortul la cerere este permis legal de-alungul celor 9 luni de sarcină.
2. Cazurile grave sunt foarte rare: Bazându-ne pe statistici oferite de jurnale medicale şi sondaje guvernamentale am văzut că situaţiile grave sunt mai rare decât cred oamenii. În Statele Unite aproximativ 5.200 de avorturi se efectuează în fiecare an pe motivul salvării vieţii sau sănătăţii mamei, adică circa 0,36% (1 din 278) avorturi; 1.300 de avorturi se efectuează în fiecare an din cauza violului şi incestului, adică 0,09% (1 din 1.111) avorturi; 3.470 de avorturi pe an din cauza defectelor fetale (eugenii), adică 0,24% (1 din 417) avorturi. În total, 9.970 avorturi pe an din toate cazurile grave, adică 0,69% (1 din 145) avorturi [1]. Prin urmare, 99,31% din totalul de avorturi se efectuează pe motive sociale şi economice. Pentru a „salva modul de viaţă al mamei” sau pentru a-i mulţumi pe oamenii apropiaţi ei precum, părinţii, soţul sau prietenul. Aceste numere sunt confirmate de un sondaj făcut pe 120.000 femei care au făcut avort în Louisiana, Nebraska şi Utah între 1996 şi 2004.
3. Avortul nu este necesar pentru salvarea vieţii sau sănătăţii mamei: Datorită progreselor din medicină, nu există condiţii medicale materne unde avortul este necesar pentru a vindeca sau a alina. Chiar şi pro-avorţioniştii de vârf au recunoscut acest lucru de ani buni. Un susţinător al planificării familiale, Dr. Alan Guttmacher, a făcut mai mult decât orice altă persoană pentru a promova şi răspândi avortul la cerere în toată lumea. Precum era în 1967, “astăzi este posibil pentru aproape orice pacient sa fie adus la viaţă prin sarcină, doar dacă nu suferă de o boală mortală precum cancerul sau leucemia. În acest caz este improbabil ca avortul să prelungească, cu atât mai puţin să salveze o viaţă.” Formatorul de chirurgi generalişti al Statelor Unite, Dr. C. Everett Koop, spunea că “argumentul vieţii mamei există în toate discuţiile privind avortul. Problema reală este că avortul ca necesitate pentru a salva viaţa mamei este extrem de rar, aproape inexistent.“
4. Mai multă violenţă nu este un răspuns la viol sau incest: Aceste sunt cazuri înspăimântătoare, dar avortul în sine produce un alt nivel de violenţă asupra copilului nevinovat conceput şi un act violent asupra psihicului femeii care a fost victimă a violului sau incestului. Tipic, o femeie care este victimă a violului sau incestului este forţată să avorteze, în loc să i se ofere sprijinul şi încurajarea celor din jur. În plus, avortul este „soluţia ideală” pentru incest. Site-ul HLI, www.abortionviolence.com, arată multe exemple de criminali care duc minore la clinici de avort, iar acestea adoptă o strategie „fără întrebări”, lasând vinovatul liber să comită crime din nou şi din nou. Disponibilitatea arătată de Planned Parenthood (companie americană de „planificare familială”, n. red.) de a ignora legea și dreptatea cu scopul de a promova avortul, arătând în mod ostentativ minorelor însărcinate cum să eludeze legea, este documentată pe www.liveaction.org.
5. Eugenia nu justifică uciderea oamenilor cu deficienţe: Avortul copiilor nenăscuţi, cu handicap, nu este nimic altceva decât eugenie, discriminare a copilului fără apărare. Cei care avortează un copil handicapat au dreptul de a trăi mai puţin decât un copil perfect. Încă nu ucidem copii şi adulţi pentru că sunt handicapaţi într-un fel sau altul. O societate umană adevărată nu şi-ar ucide membrii cei mai slabi, ci i-ar iubi şi i-ar sprijini chiar dacă handicapul lor este incompatibil cu viaţa. De fapt toţi au un handicap mortal care va duce la moarte într-o zi. Chiar dacă un copil moare la scurt timp după ce s-a născut, ca anume ar fi mai civilizat- să fie iubit şi îngrijit în timpul scurt pe care îl are pe acest pământ sau să fie măcelărit cu aparatul de aspirat? Este uşor să iubeşti perfecțiunea; dar adevărata măsură a iubirii este gradul în care suntem dispuşi să ne dăruim faţă de ceea ce este imperfect.
6. Care copil să trăiască: Putem observa doi copilași nou-născuţi stând unul lângă celălalt – unul conceput într-o căsnicie iubitoare şi unul ca rezultat al unui viol brutal- şi atunci să ne întrebăm, care ar trebui socotit mai uman şi, prin urmare, mai demn de viaţă?
Traducere pentru Asociația Darul Vieții: Alexandra Bulla după HLI
____________________
