În urmă cu câteva zile a ajuns la capăt a doua tentativă de legalizare a „parteneriatelor civile” pentru cuplurile de același sex în România. Cu un singur inițiator și fără susținere din partea niciunui partid, inițiativa legislativă a întrunit doar 2 (două) voturi favorabile, unul fiind cel al inițiatorului.
Avizul Guvernului (fostul Guvern, condus de V. Ponta) a fost de asemenea negativ.
Despre cele două propuneri legislative, practic identice, am tot scris; mai mult decât atât, am monitorizat și reacțiile organizațiilor pro-familie care au remis memorii Parlamentului și au participat la dezbaterile din comisiile de specialitate. Rezultatele sunt, din punctul nostru de vedere, încurajatoare, argumentația fiind solidă și receptată bine de comisii.
Primul și cel mai important argument contra a fost și rămâne acela că prin introducerea „parteneriatului civil”, efectul practic obținut ar fi fost legiferarea „căsătoriei” între persoane de același sex, sub un alt nume! Așa cum a fost conceput, „Parteneriatul” nu este altceva decât transpunerea, pentru cuplurile de același sex, a dispozițiilor referitoare la căsătorie, existente deja pentru cuplurile bărbat-femeie în noul Cod civil, în ceea ce privește condițiile de fond, formalitățile pentru încheierea căsătoriei, formalitățile ulterioare încheierii căsătoriei, cazurile de nulitate, drepturile și obligațiile patrimoniale ale soților, dreptul la moștenire și desfacerea căsătoriei.
După respingerea primei încercări de acest fel, scriam:
un interes mai vioi s-a manifestat în Comisiile de specialitate ale Parlamentului, în special în cea juridică – emitentă a raportului de respingere votat de plen, unde s-a făcut auzită și vocea societății civile. Și, poate pentru prima dată în mod consistent, prin „societate civilă” s-a înțeles nu slujbașii cu normă întreagă ai lobby-ului homosexual internațional, ci (și) vocea ONG-urilor care apără familia și valorile creștine.
Pe toată perioada dezbaterilor, ONG-urile reunite în „Coaliția pentru Familie și Constituție” au făcut cunoscut punctul lor de vedere, sintetizat într-un memoriu adresat Guvernului și legislativului României.
Puteți parcurge acest memoriu, care conține argumente sociologice, de drept internațional, drept comparat și filosofia dreptului, pe saitul dedicat acțiunii civice de respingere a acestui proiect, www.parteneriat-civil.ro.
Niciun om rezonabil și bine intenționat nu mai poate invoca nici lipsa argumentelor, nici pretenția că umori sau spaime atavice îi alimentează pe cei care refuză rescrierea legislației familiei în România.
Așa încât, în ciuda insinuărilor promotorului principal al acestui proiect (un deputat pe care refuzăm să-l onorăm numindu-l aici) faptul că toate comisiile sesizate și aproape toți parlamentarii au votat contra propunerii legislative (nu s-au înregistrat decât 6 voturi favorabile, din aproape 600 de parlamentari) nu poate poate fi pus pe seama „homofobiei” aleșilor, ci a unei înțelegeri, parțial instinctuală, dictată de bunul simț și educația primită acasă, parțial cultivată prin opoziția la proiect a ONG-urilor profamilie și a Bisericii, asupra naturii distructive a acestor experimente sociale.
Desigur, mai sunt naivi care-și închipuie sincer că metodele folosite cu succes în Occident pentru rescrierea legislației familiei chiar au adus noi drepturi homosexualilor. Însă „înapoierea” României în acest domeniu al drepturilor de a patra generație (cum mai sunt numite „drepturile sexuale și reproductive”) ne pune în perspectiva favorabilă de a contempla, la 25 de ani de la prima legiferare a parteneriatelor civile (Danemarca, 1989) efectele pe care această revoluție le-a marcat în societățile occidentale: dispariția, practic, a noțiunii de familie în unicul său înțeles valid, conform legilor firii, și înlocuirea acesteia cu diverse constructuri ideologice grotești, căzute deja la examenul istoriei.
Această a doua tentativă a determinat și o premieră pentru ONG-uri conservatoare românești constând în sprijinul primit de la 2 organizații internaționale de prestigiu, Alliance Defending Freedom și Ordo Iuris, al căror reprezentant a participat la dezbaterile parlamentare.
Pentru cei care sunt interesați să afle mai multe, propunem încă două analize:
De ce nu poate (și nu trebuie) fi legalizat „parteneriatul civil” pentru homosexuali
Departe de a ne liniști, pericolul legiferării „familiei” întemeiate pe relația homosexuală este real și tot mai aproape de noi. Ciprul a recunoscut parteneriatele acum câteva zile, iar Grecia urmează să o facă după ce a comis eroare după eroare, mai întâi fiind condamnată la CEDO pentru o lege stupidă iar apoi alegând în fruntea guvernului, de două ori, un circar marxist „anti-sistem” care avea înscris în chiar platforma-program a partidului său obiectivul „parteneriatelor civile”.
Mai mult, din vară, odată cu decizia CEDO în cauza Oliari contra Italia (vezi „Căsătoria” homosexuală, uniuni civile şi CEDO: câteva lămuriri) a devenit clar că pentru România presiunea va spori.
Având în vedere toate acestea, un grup de inițiativă civică a decis începerea proiectului de revizuire a Constituției pentru protejarea familiei. Aceasta pare a fi singura cale de protejare a sanctității familiei, în fața influenței strivitoare exercitate de ceata de politruci de la Bruxelles și de ambasadele străine, metamorfozate în instrumente de dominație culturală. Constituția este superioară tuturor legilor, care de altfel izvorăsc din aceasta, și nu poate fi schimbată doar de politicieni. Calea până acolo însă, este lungă și grea. De aceea este nevoie ca fiecare dintre voi să se implice, chiar de azi, în reușita viitoare. Detalii la www.coalitiapentrufamilie.ro.
Vă rugăm așadar să vă decideți: cum vreți să arate familia românească în viitor?
Așa…
sau așa.
