Povești dureroase au apărut în timpul pandemiei de coronavirus din Italia. Spitalele dau pe-afară. Medicii sunt suprasolicitați. Oamenii mor singuri. Sicriele sunt puse unele peste altele. Papa merge pe străzile goale ale Romei, rugându-se singur.
Coronavirusul e cel care a creat asemenea scene. Cu toate acestea, în spatele scenei crizei se află altceva. Ceva care se mișcă atât de lent și de puțin vizibil, dar atât de distructiv, fizic cât și social; o problemă pe care oamenii preferă să o ignore. Vorbesc despre iarna demografică: declinul fertilității la nivel mondial. Această problemă agravează criza provocată de virus.
Coronavirusul este în special letal pentru vârstnici. Rata de deces (numărul de decese raportat la numărul de cazuri) este de 15% la persoanele de peste 80 de ani, 8% la persoanele 70-80 de ani, 3% pentru persoanele de 60-70 de ani și sub 1% pentru persoanele sub 50 de ani. Țările cu cel mai mare număr de cazuri și decese raportat la numărul de locuitori sunt țări care au o populație vârstnică importantă. De exemplu, rata de fertilitate în Italia este acum de 1,33 copii pe femeie, cu mult sub nivelul de înlocuire de 2,1. Drept urmare, Italia are o populație care îmbătrânește rapid: aproape un sfert (23%) dintre italieni au peste 65 de ani. În 2019, vârsta medie a fost de 46,3 ani și este prevăzută să crească la 51,4 până în 2050. O populație îmbătrânită creează și va continua să creeze costuri în creștere, atât pentru pensii, cât și pentru îngrijirea sănătății.
Dar dincolo de costurile în bani sunt costurile umane. Rata scăzută a fertilității înseamnă mai puțini tineri să aibă grijă de numărul tot mai mare de persoane în vârstă. Chiar dacă teama de contagiune nu ar fi împiedicat vizitele în familie, tot mai mulți oameni nu mai au rude tinere care să vină în vizită la ei. Chiar și fără coronavirus, de exemplu, Japonia are atât de mulți vârstnici fără copii, care mor singuri, încât s-a încetățenit un cuvânt nou pentru asta: kodokushi – moarte în singurătate. Oamenii se sting în casele lor, singuri, uneori nu sunt descoperiți timp de zile sau mai mult, mult mai mult, timp. Prima persoană căreia i s-a aplicat noua expresie a fost un bărbat găsit în casă la trei ani după ce murise.
Suntem atât de obișnuiți să auzim de „suprapopulare” și „bomba demografică” încât abia de mai luăm în considerare posibilitatea unei probleme opuse, cea a subpopulării. Cu toate acestea, fapt este că natalitatea, în cea mai mare parte a lumii, este cu mult sub rata de înlocuire, iar problemele rezultate de aici sunt din ce în ce mai greu de ignorat și de rezolvat.
Politologul Nicolas Eberstadt de la American Enterprise Institute a estimat, într-un articol deprimant publicat demult, intitulat Growing Old the Hard Way:
„Lăsate netulburate, presiunile crescânde pe care îmbătrânirea populației le pune pe cheltuielile cu pensiile, asistența medicală, pe disciplina fiscală sau nivelul de economisire, pe disponibilitatea forței de muncă și atragerea acesteia ar putea avea doar implicații nefavorabile, la nivel intern, pentru productivitate și creșterea economică în societăți prospere în ziua de azi.”
Aceste presiuni au fost lăsate destul de „netulburate” în cei 15 ani de când Eberstadt a scris cuvintele de mai sus. Politicile publice internaționale subliniază, încă, necesitatea încetinirii creșterii populației. Problemele create de declinul populației nu par niciodată să atragă vreo atenție.
Ați putea obiecta că fertilitatea mai mică este unul dintre costurile participării sporite a femeilor la învățământul superior și în viața profesională. Femeile aleg o fertilitate întârziată și redusă deoarece cred că vor beneficia de pe urma acestei alegeri. Ipoteza e valabilă doar până la un punct. Ce fel de „alegere” este aceasta, dacă noi femeile auzim doar despre beneficiile și niciodată despre costurile unui asemenea comportament?
Știați că majoritatea femeilor cu studii superioare sfârșesc prin a avea mai puțini copii decât își doreau?* Majoritatea oamenilor nu o știu dar, cu toate acestea, în aproape toate țările bogate afirmația este adevărată. „Decalajul de fertilitate” este cel mai important în țările din sudul Europei, precum Italia și Spania, care se „întâmplă” să fie cele mai afectate de pandemie.
Nu există nicio criză mondială de suprapopulare. Problema adevărată este că nu există suficientă populație. Și nu putem rezolva această problemă peste noapte; nu putem face azi nimic pentru a crește numărul persoanelor de 40 de ani de mâine. Sigur, am putea spori imigrația; dar aceasta nu este nici o soluție universală, nici una pe termen lung.
De fapt, știm astăzi cu certitudine numărul maxim de tineri de 40 de ani care ar putea trăi în lume în aprilie 2060 (demografia este o știință a predicției). Nu putem influența acest număr. Dar putem face ceva ca să avem mai mulți oameni care vor împlini 40 de ani în ianuarie 2061, pentru că putem avea mai mulți nou-născuți în ianuarie 2021.
„Izolarea socială” impusă de COVID ar putea duce la un baby-boom. Unii „experți” vă oferă un avort gratuit ca „soluție” la sarcina voastră „nedorită”. Eu am o sugestie diferită: nașteți copilul. Laolaltă, aveți grijă de acest copil, chiar dacă nu l-ați „planificat”. O mulțime de alți oameni care nu și-au „planificat” bebelușii vă vor confirma mia târziu: nu regretă că i-au avut.
Ultimele generații au fost, sincer, idioate la acest capitol. Ne-am gândit că suntem atât de deștepți, eliminând sarcinile și „planificându-ne” familiile. Ne-am „planificat” chiar noi criza de infertilitate și criza socială a acestei ierni demografice în care am ajuns azi.
Desigur, ca buni cetățeni și creștini, trebuie să facem tot posibilul pentru a limita răspândirea coronavirusului. Dar mai trebuie să înțelegem și rolul demografiei în vulnerabilizarea națiunilor lumii în fața acestei pandemii. O națiune fără copii e o națiune fără viitor, indiferent ce boli vor mai apărea.
Pentru dragostea lui Dumnezeu și de dragul întregii omeniri, nu vă temeți! Nașteți copiii! Cu noroc și prin harul lui Dumnezeu, Italia – și împreună cu ea noi toți – vom experimenta un baby-boom după ce pandemia se va fi încheiat.
–
* A se vedea fig. 1-3 din articolul acesta, care precizează „Femeile cu înaltă educație au, în general, cea mai mare diferență dintre fertilitatea dorită și cea realizată.”
