Permanent în căutarea unei perfecțiuni imposibil de atins, a copilului ideal, complet sănătos și autonom – precum altădată naziștii căutau puritatea rasială – societatea de azi își neagă însăși umanitatea. Căci ceea ce-l face pe om demn de numele său este compasiunea și dragostea, mai ales față de cel vulnerabil. Privind-o pe această fată, câți dintre noi mărturisim, sincer, că am avea puterea să naștem și să creștem un copil cu astfel de handicap și câți dintre noi i-ar da o șansă? Din acest punct de vedere, ce ironic, „marele umanist” Richard Dawkins, avocat al avortării copiilor cu handicap, suferă el însuși de un uriaș handicap sufletesc, cel mai grav dintre toate: lipsa de dragoste.