Auzindu-i probabil pe adversarii referendumului pentru căsătorie din România sau pe autorii strategiei de re-educare parentală, conform cărora familia nu este o realitate obiectivă, ci o constelație de idei, Akihiko Kondo, un japonez de 35 de ani, profesor la un gimnaziu din Tokyo, s-a „căsătorit” cu Hatsune Miku, o… hologramă.
Reuters relatează că holograma ia forma unei adolescente de 16 (!) ani, cu păr de culoare turcoaz, după modelul stereotipal al desenelor Manga. Crypton Future Media, deținătorul patentului, a plecat în crearea hologramei de la o voce sintetizată folosită în cântece pop japoneze.
În ciuda puternicei dezaprobări din partea familiei sale, Kondo s-a „căsătorit” cu holograma într-o ceremonie privată la Tokyo pe 4 noiembrie. „Nunta” a costat 18.000 de dolari și a avut circa 40 de oaspeți, mai puțin din partea familiei mirelui. Nu se știe dacă a participat cineva din „familia” miresei!
Pe lângă proiecția holografică prin intermediul unui dispozitiv care costă circa 2.800 de dolari pe Amazon.com, mireasa a fost reprezentată la ceremonie, sub formă fizică, de o păpușă din pluș, de mărimea unei pisici.
Deși recunoaște virtuțile căsătoriei tradiționale, Kondo a declarat pentru Reuters că „fiecare persoană este fericită și iubește într-un mod diferit” și că nu crede că tiparul familiei „tradiționale” alcătuită din bărbat, femeie și copii poate face în mod necesar pe oricine fericit (parcă am mai auzit astfel de „argumente” recent).
Kondo spune că a găsit-o pe Hatsune Miku pe internet și că s-a îndrăgostit instantaneu de ea. După ce a petrecut ore în șir cu „tânăra”, el s-a decis să se dedice acestei relații cu o hologramă care, de altfel, are sute de mii de fani în toată lumea.
Mirele spune că a fost felicitat de prieteni și de alți fani ai lui Hatsune Miku, evident prin intermediul „media sociale”. Însă alții l-au acuzat că este un „otaku” (echivalentul japonez al termenului american „geek”, adică un individ bizar, obsedat de o pasiune).
Căsătoria cu holograme (minore) nu este legală în Japonia – ÎNCĂ – dar Gatebox, producătorul dispozitivului holografic, le-a oferit tinerilor însurăței un certificat simbolic de căsătorie. Casă de piatră, sau mai degrabă, de pixeli!
Video promoțional pentru holograma „Hatsune Miku”
Japonia – între avansul tehnologic și drama demografică
Reamintim că am dedicat un episod din serialul nostru „Demografia înseamnă destin” situației demografice dramatice prin care trece Țara Soarelui Răsare:
Demografia înseamnă destin (I): În Japonia, numărul de nașteri a scăzut la nivelul anului 1899
în care arătam că populația Japoniei va scădea cu 30% până în anii 2060, iar populația aptă de muncă (15-65 ani) se va reduce până la jumătate din totalul populației, în timp ce vârstnicii vor totaliza 40%. Japonia este astfel țara cu cea mai abruptă rată de îmbătrânire din lume, ceea ce va adăuga o presiune de nesuportat pe sistemul de asigurări, în condițiile în care Japonia este și țara cu cea mai ridicată rată a datoriei publice din lume (cca 240% raportat la PIB).
Printre motivele fertilității foarte reduse se numără atât munca până la extenuare, specifică acestei culturi est-asiatice, cât și refuzul socializării cauzat de dependența de tehnologie virtuală, jocuri video și pornografie. Cu alte cuvinte, tinerii japonezi nu mai au relații personale și deci nici intime.
O relație desprinsă parcă din filme
Pentru cinefili, este izbitoare asemănarea dintre relația lui Kondo cu Mitsu și cea dintre Theodore (Joaquin Phoenix), un prozator stingher și Samantha, un sistem de operare „inteligent” (voce Scarlett Johansson) din filmul recent „Her” (Ea), r. Spike Jonze:
https://www.youtube.com/watch?v=WzV6mXIOVl4
Samantha: Is that weird? You think I’m weird
Theodore: Kind of.
Samantha: Why?
Theodore: Well, you seem like a person but you’re just a voice in a computer.
Samantha: I can understand how the limited perspective of an unartificial mind might perceive it that way. You’ll get used to it.
[Theodore laughs] Samantha: Was that funny?
Theodore: Yeah.
Samantha: Oh good, I’m funny!
Într-un alt dialog, Samantha recunoaște că relația lor nu este singulară:
Theodore: Do you talk to someone else while we’re talking?
Samantha: Yes.
Theodore: Are you talking with someone else right now? People, OS, whatever…
Samantha: Yeah.
Theodore: How many others?
Samantha: 8,316.
Theodore: Are you in love with anybody else?
Samantha: Why do you ask that?
Theodore: I do not know. Are you?
Samantha: I’ve been thinking about how to talk to you about this.
Theodore: How many others?
Samantha: 641.
De altfel relația omului cu inteligența artificială a devenit o temă recurentă în filmele ultimelor decenii.
În „Blade Runner 2049” (continuare a celebrului cyber-punk noire „Blade Runner” din 1981), ofițerul K (el însuși un android) are ca „parteneră de viață” o inteligență artificială cu un anume grad de autonomie, Joi.
Joi: I wanna be real for you.
K: You are real for me.
Printre multiplele teme ale filmului amintit, regizorul Denis Villeneuve încearcă o dizertație pe marginea întrebării filosofice seculare ce anume te definește ca om? Capacitatea emoțională și abilitatea de a contempla existența sunt suficiente pentru aceasta, chiar dacă în toate celelalte privințe există diferențe majore?
Nu știm dacă dl. Kondo a văzut sau nu filmele amintite și nici dacă are angoase și dileme filosofice. Un lucru e cert: s-a inspirat, pentru interviul acordat Reuters, din „argumentele” pe care propaganda lobby-ului homosexual o folosește pentru a-și justifica pretențiile.
Așteptăm deci ca „iubirea” lui Kondo cu micuța (la propriu și figurat) hologramă să fie legiferată pentru că, nu e așa, iubirea nu se votează – cu excepția cazului în care avem nevoie de voturi în Parlament pentru adoptarea unui proiect de lege care să ne-o „oficializeze”…
