Recent, într-un material dedicat declarațiilor scandaloase ale profesorului Richard Dawkins menționam că, pentru adepții „religiei ateismului” (nu credem că se mai îndoiește nimeni că secular-ateismul este o formă de cult cvasi-religios, adesea violent, intolerant și extremist, având în centrul dogmei zeul „Știință”) nimic nu este niciodată prea mult și totul, oricât de rău, poate fi re-evaluat, întrucât despărțirea de adevărul revelat, neschimbabil și veșnic al Dumnezeului treimic se soldează cu cele mai grave derapaje posibile (vezi și articolul „Militantul ateist Richard Dawkins apără pedofilia.”)
N-au trecut decât câteva luni și „marele profesor” (cum îl caracteriza cineva supărat că ne-am permis să îl criticăm) recidivează cu încă o „cugetare” ce îl include în categoria eugeniștilor totalitariști. Conform renumitului campion al „umanismului” este „imoral să permiți copiilor cu Sindrom Down să se nască”.
Asistăm la un scenariu cunoscut, deja: un distins erudit cu păr alb aruncă o teorie nebunească, iar niște ani mai târziu cineva o va pune în practică… Un exemplu istoric este Karl Marx: el n-a omorât pe nimeni cu propriile mâini, însă ideologia care îi poartă numele a fost una din cele mai criminale din istorie. Același lucru se aplică și în cazul lui Dawkins: de azi înainte, nimeni nu mai poate pretinde că n-a știu cât de periculos este „umanismul” său.
E „imoral” să naști un copil cu Sindrom Down
Într-o ieșire șocantă, filosoful ateist Richard Dawkins a răspuns unei întrebări pusă pe Twitter afirmând că este „civilizat” pentru o femeie să-și avorteze copilul cu Sindrom Down și că ar fi imoral să NU o facă. El explică reducerea suferinței, „atunci când este posibil” ca pe un țel nobil, indicând că nenăscuții nu suferă fizic și că ei „nu au sentimente”.
Conversația a început când Dawkins a scris pe Tweeter că Irlanda este o țară civilizată, cu excepția atitudinii față de avort (care este ilegal).
Apoi, la întrebarea „dacă uciderea deliberată a 994 de copii cu Sindrom Down înainte de naștere în Anglia și Țara Galilor în 2012” a fost un lucru „civilizat”, RD răspunde:
.@AidanMcCourt Yes, it is very civilised. These are fetuses, diagnosed before they have human feelings.
— Richard Dawkins (@RichardDawkins) August 20, 2014
Pe lângă că se află în eroare – copiii nenăscuți simt durere și emoții – comentariile lui Dawkins au atras critici pentru cruzimea și indiferența sa față de copiii cu dizabilități. El replică:
Apparently I’m a horrid monster for recommending WHAT ACTUALLY HAPPENS to the great majority of Down Syndrome fetuses. They are aborted.
— Richard Dawkins (@RichardDawkins) August 20, 2014
În poate cel mai șocant moment, când o femeie scrie „sincer, nu știu ce aș face dacă aș fi însărcinată cu un copil cu Sindrom Down. O dilemă etică reală.”, Dawkins o sfătuiește fără înconjur:
„Abort it and try again. It would be immoral to bring it into the world if you have the choice.”
Mai târziu menționează că problema cine se naște și cine nu este una care ține de „suferință”.
„Yes. Suffering should be avoided. [The abortion] cause[s] no suffering. Reduce suffering wherever you can.”
Ulterior face precizări suplimentare spunând că, spre deosebire de cei cu tulburări autiste, care pot aduce o mare contribuție, poate chiar au abilități îmbunătățite (față de ale copiilor „normali”), cei cu Sindrom Down nu se pot „îmbunătăți”.
Reacțiile pro-vita
Apărătorii persoanelor cu Sindrom Down și lideri pro-vita l-au criticat pe Richard Dawkins pentru comentariile sale. „Este greșit și nebunesc pentru oricine să sprijine uciderea copiilor cu dizabilități,” a spus Lila Rose, președinta organizației Live Action citată de LifeSiteNews. „Comentariile ignorante ale lui Dawkins servesc doar pentru stigmatizarea încă și mai puternică a persoanelor cu Sindrom Down.”
„Cei cu Sindrom Down sunt ființe umane, cu demnitate inerentă și ei, împreună cu familiile lor, merită respectul și protecția noastră.”
Carol Boys, director executiv la Down’s Syndrome Association (SUA) a declarat pentru MailOnline că, în contradictoriu cu aserțiunile lui Dawkins, „oamenii cu Down pot trăi vieți împlinite și pline de satisfacții, pot avea o contribuție valoroasă la societate”.
Președintele Institutului Charlotte Lozier, Chuck Donovan, este de acord cu Lila Rose: „Avocații avortării celor slabi sau cu rezistență fizică și dexteritate intelectuală mai reduse ar trebui să-și amintească faptul că fiecare dintre noi este ‘mai slab’ în anumite privințe”.
Conform lui Donovan, „după aceste criterii, condamnăm la moarte întreaga umanitate”.
„O civilizație adevărată – o civilizație a iubirii – nu se angajează în astfel de calcule reci și în ultimă instanță suicidare”, a mai spus el pentru LifeSiteNews.com.
Victime aproape sigure
Deși există concepția larg răspândită că persoanele cu Down sunt condamnate la o viață de suferință, un sondaj major relevă că 99% dintre respondenți se descriu ca „fericiți”. În același timp, 99% dintre părinți afirmă că își iubesc copiii suferinzi de această anomalie cromozomială iar 97% sunt „mândri” de ei. Doar 4% din părinți spun că regretă că au un astfel de copil.
În ciuda acestor fapte, se estimează că în țările occidentale 90% dintre copiii diagnosticați in utero cu Trisomia 18/21 sunt avortați. Dezvoltarea și îmbunătățirea unor noi metode de testare provoacă îngrijorare că procedura va deveni încă și mai răspândită.
„Umaniștii” europeni: tăcere jenată sau încuviințare tacită?
Niciuna din organizațiile de marcă ale umaniștilor – British Humanist Association (BHA), European Humanist Federation (EHF), International Humanist and Ethical Union (IHEU) – n-au găsit de cuviință să facă vreun comentariu. Dl. Dawkins este nu doar un ultra-cunoscut biolog evoluționist, ci și un „profet” al „umanismului”, „rațiunii” și „viziunii științifice asupra lumii”. De aceea BHA i-a acordat premiul „Services to Humanism” în 2012. În 2009 BHA și IHEU împreună i-au acordat premiul pentru activitatea de promovare a științei în lume. Alte distincții includ doctor honoris causa la Université Libre de Bruxelles, premiul American Humanist Association’s Humanist of the Year (1996), în 2001 și 2012 premiul „Emperor Has No Clothes” al Freedom From Religion Foundation, medalia bicentenară Kelvin a The Royal Philosophical Society of Glasgow (2002) și Premiul Deschner, numită după filosoful german anticlerical Karlheinz Deschner.
Ducând mai departe adulația cvasi-religioasă pentru Dawkins, din anul 2003 Atheist Alliance International acordă un premiu “Richard Dawkins”.
Ieșirea de tip nazist a lui Dawkins n-a provocat decât o tăcere stânjenitoare printre acești promotori ai „umanismului”, care, de mulți ani par de fapt că onorează un anti-umanist. Cum va fi oare „umanismul” capabil să pretindă că susține respectul și non-discriminarea, câtă vreme cea mai proeminentă figură publică afiliată lor afirmă că handicapații nu trebuie să se nască?
Sau, poate, tăcerea nu este una de stânjeneală, ci de complacere și aprobare? Poate că toți cei în cauză sunt de acord cu Dawkins? Aceasta ar ridica, desigur, întrebări suplimentare: acest raționament se aplică doar celor cu Sindrom Down, sau tuturor oamenilor care au vreo dizabilitate?
Avem nevoie urgent de o clarificare. QUI TACET CONSENTIRE VIDETUR.