Bruce Frohnen, The Imaginative Conservative
Statul New York a pus în vigoare legi prin care să se asigure că, atunci când este vorba despre intimitate sexuală, doar „da înseamnă da” și că acest standard se va aplica activităților din facultăți și universități private. Pentru cei suficient de norocoși, ale căror minți nu au fost invadate de discursul cu două înțelesuri, pseudo intelectual, „da înseamnă da” se referă la legi conform cărora relațiile romantice sunt legale doar în măsura în care ambele (sau mai multe) părți „au o înțelegere aprobatoare, conștientă și voluntară privind angajarea în activități sexuale.” Orice depășește aceste granițe, la oricare dintre nivelele de intimitate sporită, poate fi considerat abuz sexual.
Cât despre derularea, în cadrul facultăților și universităților, a unui proces prin care să se stabilească vina, acesta poate să nu aibă loc – există studenți care au fost dați afară din campus fără a avea parte de un proces, pierzând taxa de școlarizare, pierzându-și reputația și orice cariere viitoare, fără a li se acorda șansa de a-și apăra numele.
Scopul meu nu este acela de a critica sau de a lua în râs acest ultim demers al statului tip „bonă”. Vorbește de la sine însăși această intruziune care îți dă fiori în relațiile intime. Ceea ce urmăresc este de fapt să remarc cât de firesc și chiar inevitabil este ca statul să impună reguli contractuale în „piața liberă” anarhică a sexului care a ajuns să domine campusurile noastre. Instituțiile academice au respins rolul lor tradițional de a menține comportamente civilizate în campusuri. Au optat în schimb pentru încurajarea libertinajului și pentru instruirea tinerilor în a se percepe pe ei înșiși și pe ceilalți ca pe o legătură de porniri fizice și emoționale care caută descărcare împreună cu – și prin – ceilalți. Prin urmare, nu este surprinzător atunci că aceste instituții au forțat statul să intervină pentru a încerca să impună un prototip liberal în haosul generat de etosul fundamental nefiresc și abuziv al „eliberării” sexuale.
Fără a intra în prea multe detalii pentru o revistă online despre familie, aș dori doar să evidențiez faptul că există ceva adânc nefiresc în angajarea în relații trupești a doi străini. Puțini dintre noi consideră că o concepție privind faptul că o persoană poate folosi trupul unei alte persoane pentru propria plăcere, transformându-l pe celălalt în obiect, poate justifica relațiile mult prea puțin intime. Rolul alcoolului și al drogurilor în alimentarea unor astfel de relații arată nevoia de a coborî natura noastă socială la elementele sale primitive pentru a facilita activitatea. Atunci când sexul a fost privit în primul rând cu scopul de a procrea, a slujit (și încă poate și chiar slujește) unirii adânci a doi oameni. La jumătatea secolului trecut convențiile sociale și regulile din campusuri aveau drept scop direcționarea instinctului și a comportamentului social spre scopul natural al familiilor centrate pe creșterea copiilor. Aceste legături au fost afectate de mitul dragostei libere și al realității exploatării reciproce. Nu există niciun scop dincolo de momentul prezent și nicio regulă nu salvează forța (inclusiv forța pornirilor biologice) și frauda.
Cei care supraviețuiesc nașterii în cultura noastră au tendința de a fi ținuți într-o stare adolescentină continuă. Ignorați de părinți absenți, sunt crescuți de instituțiile statului în cadrul cărora stima de sine este încurajată de vorbe fără rost care îi îndeamnă să se considere mult mai capabili, responsabili și optimiști decât sunt. În consecință, atunci când tinerii americani încep facultatea sunt convinși că tot ceea ce doresc trebuie să fie deopotrivă bun și să li se cuvină și că instituțiile din jurul lor trebuie să le faciliteze satisfacerea dorințelor. Aceasta reprezintă „educația centrată pe student“, implicând forme de evaluare pentru fiecare „serviciu“ care li se oferă.
Odată ajunși în campus, prin pachetele de informații și instrumentele de control al sarcinii, studenții sunt încurajați să experimenteze după care sunt lăsați de capul lor să negocieze petreceri infuzate de alcool și droguri care există pentru a‑i desocializa prin chimicale, ritualuri primitive și contacte fizice între persoane aproape necunoscute. Aceasta nu este o cultură a violului. Este o cultură explotatoare în care eliberarea și exploatarea devin sinonime. În asemenea circumstanțe este absolut firesc să apară pasivitatea și îndoiala. Tinerii bărbați care se angajează în astfel de activități se trezesc acuzați de abuz sexual și rămân de-a dreptul uimiți deoarece jocul pe care credeau că l-au câștigat se transformă în cu totul altceva a doua zi. Iar acest lucru se întâmplă deoarece „jocul“ este de fapt prin sine adânc nefiresc și explotator.
Rezultatele ideologiei „da înseamnă da“ vor deveni niște realități de coșmar într‑o lume în care oamenii vor continua să se angajeze în relații sexuale cu persoane aproape anonime, aflând, după încheierea actului sexual, că “înțelegerea“ s-a anulat. Problema dovezii nu se poate rezolva numai în cazul în care sunt implicate documente scrise sau, precum începe să se întâmple tot mai des, orice implicare se înregistrează electronic. Legea este o soluție hobbesiană la o problemă hobbessiană: guvernul preia cu forța controlul asupra unui aspect privat al vieții pentru că trebuie – pentru că relațiile dintre sexe au degenerat într-un fel de război al tuturor împotriva tuturor, fără reguli sau convenții coerente. Asemeni oricăror lucruri hobessiene, noi toți suntem niște învinși pentru că am distrus sau am renunțat la obiceiurile și instituțiile care ne permiteau cândva să ne purtăm unii față de alții într-un mod civilizat, preferând sclavia față de stat în locul haosului pe care l-am creat.
Adevăratul răspuns la această dilemă este, desigur, o întoarcere la o înțelegere civilizată a relațiilor dintre sexe, înrădăcinată în familia naturală – piatra de temelie a societății și în rolul celorlalte instituții, inclusiv universități – acela de a sprijini mai degrabă decât a distruge posibilitatea formării ei. Atât pentru bărbați cât și pentru femei răspunsul pe termen scurt este un aspect al soluției pe termen lung: abțineți-vă de la angajarea în războaie sexuale evitând ritualuri de relații cu parteneri alcoolici și căutați, în schimb, oameni integri cu care împărtășiți aceleași valori și cu care să puteți împărți viața.
