dupa un articol de Colin Mason si Steven Mosher, directori la Institutul pentru Studiu asupra Populatiei (PRI) din Washington.
Mass media da pe dinafara de cifre. Candva, in a doua parte a acestui an sau la inceputul anului 2012 vor fi, pentru prima data in istorie, 7 miliarde de locuitori pe aceasta planeta.
Analistii de stinga consuma de zor cerneala pe marginea subiectului. National Geographic si-a luat un an intreg pentru a deplange aceasta crestere, vinturind nenumarate articole, reportaje si seturi de fotografii avertizind asupra “dezastrului” “suprapopularii” care se presupune ca ne asteapta.
Alte organizatii au trecut si ele pe modul de panica. Asociatia Americana pentru Progresul Stiintei a abandonat obiectivitatea stiintifica in favoarea pseudo-stiintei, la o recenta intrunire despre “cresterea exponentiala a populatiei” si efectul acestui fapt asupra mediului. In timpul celor citeva ore ale conferintei, internetul a fost sufocat de titluri inspaimintatoare. De exemplu, Yahoo News avertiza ca “Planeta poate deveni de nerecunoscut pina in 2050,” iar cotidianul de limba engleza Teheran Times titra “Poate umanitatea sa supravietuiasca unei populatii de peste 10 miliarde de oameni?” (Faptul ca Iranul, multumita unei campanii nationale de sterilizare organizata de aiatolahi, are acum prea putini copii pentru a-si mentine populatia curenta pare a fi scapat din atentia ziarelor.)
Noi, la Institutul pentru Studiu asupra Populatiei privim altfel nasterea celui de-al sapte miliardelea copil. Cind populatia s-a dublat. in doua randuri chiar, in ultimul secol, “mai multi oameni” a fost egal cu “mai multa prosperitate”. Oamenii sunt acum mai sanatosi, mai bine educati si cu mai multa bunastare decat vreodata in istorie. Procentajul celor afectati de saracie este in continua scadere.
De fapt, ceea ce ne ingrijoreaza nu este un viitor cu prea multi copii, ci unul cu prea putini. Rata natalitatii este in scadere, la nivel global. E greu de presupus nu ca numarul nostru se va mai dubla vreodata, ci chair faptul ca vom mai depasi 8 miliarde.
Daca nu exista avortul, bineinteles, am fi fost deja 8 miliarde. Caci, mai rau decit orice trib primitiv, noi oamenii moderni ne-am facut un obicei din a ne ucide mostenitorii, si inca la o rata alarmanta. Potrivit ultimului raport al institutului Guttmacher (un institut de cercetare afiliat lobby-ului proavort international, n. red. CV), anual se fac 42 de milioane de avorturi induse, in intreaga lume. Raportul din 2011 al institutului afirma ca una din cinci sarcini se sfirseste cu un avort.
Nu stim exact cit credit sa dam acestor cifre. Este probabil ca Institutul Guttmacher sa nu poata obtine statistici corecte din multe tari cu rate mari de avort (de ex. China).
Dar sa presupunem ca datele citate sunt, in mare, corecte, si sa facem citeva calcule simple. La 40 de milioane de avorturi pe an, ar trebui doar 25 de ani pentru a elimina un miliard de copii. De vreme ce institutia avortului a luat avint in jurul anului 1960, am ucis probabil in jur de dublul acestei cifre, adica doua miliarde de copii nenascuti.
Ginditi-va la asta. In ultima jumatate de secol, in liniste, fara fanfare, in orase si sate obisnuite, in zeci de tari din lume, au fost probabil ucise doua miliarde de copii. Au murit nestiuti, adesea nejeliti, poate reinviati in amintire, din cind in cind.
Secolul 20 a fost violent peste masura. Treizeci si sapte de milioane de oameni au fost ucisi in Primul Razboi Mondial. Peste 60 de milioane au pierit in Al -2-lea Razboi Mondial. Sase milioane de evrei si alte sase milioane de catolici au murit in lagarele de concentrare hitleriste. Douazeci de milioane au murit de mina autoritatilor sovietice. Saizeci si cinci de milioane de chinezi au fost ucisi de Partidul Comunist, in timp ce alte patruzeci si doua de milioane au murit de foame in timpul marii revolutii a lui Mao. Si asa mai departe.
Dar aceste cifre sunt mici in comparatie cu numarul de copii ucisi in aceasta ultima jumatate de secol!
Este prea putin daca afirmam ca numarul acestor avorturi este un eveniment demografic de proportii gigantice. In vreme ce rasa umana il sarbatoreste in aceasta toamna pe cel de-al sapte miliardelea sau membru, noi ar trebui sa pastram un moment de reculegere in amintirea celor care au cazut – si inca mai cad – victime ale chiuretelor si aspiratoarelor.
Odihneasca-se in pace.
