back to top

Stânga are o problemă vizibilă: pedofilia (de Spencer Lindquist)

Stânga își continuă „tradiția” de a distruge morala sexuală a societății, militând acum pe mai multe fronturi pentru normalizarea pedofiliei.

La fel ca mulți alții, am amintiri plăcute din copilărie. Fie că mărșăluiam de Ziua Independenței, mă uitam la Power Rangers sau făceam oameni de turtă dulce de Crăciun, împreună cu familia, am avut șansa să mă bucur de o copilărie care mi-a păstrat inocența, o stare unică la copii și care, odată pierdută, nu se mai întoarce.

Unii copii care cresc astăzi, însă, își vor aminti anumite aspecte ale copilăriei într-un mod foarte diferit. Stânga s-a străduit, cu un grad uimitor de succes, să ne remodeleze societatea, încorporând ideile lor în experiența copilăriei, umbrind paradele de 4 iulie cu paradele Pride, inserând propagandă LGBT în spectacolele pentru copii și înlocuind oamenii din turtă dulce cu „persoane transgender”.

Privite izolat, oricare dintre aceste lucruri ar fi cel puțin problematice; dar, vizualizându-le într-un context larg, se ajunge la concluzia că sunt pe cât de iresposabile, pe atât de inevitabile. Nu numai că idei controversate poluează copilăria, dar curiozitatea naturală, deschiderea și naivitatea care sunt atributele inerente ale celor mici sunt azi deturnate, pentru a normaliza o etică sexuală divergentă.

Însă acest interes pe care activiștii Stângii îl manifestă pentru copii nu este unul pur ideologic. Tot mai des, evident și incontestabil, cei care au o obsesie teribilă cu implicarea copiilor în probleme sexuale și folosesc orice metodă pentru a face acest lucru fie au un interes sexual direct față de copii, fie doresc să îi acopere pe unii care manifestă asemenea preocupări. Stânga are o problemă numită pedofilia; și problema se agravează.

Am devenit dureros de conștient de asta când am participat la San Francisco Pride Parade în 2019, pentru a intervieva participanții, pentru canalul meu YouTube. Un participant, onest, mi-a spus că este „înnebunit după perversiuni cu copii”, menționând apoi că pentru el „vârsta este doar un concept”.

Un alt manifestant m-a informat că implicarea copiilor în travesti este „foarte cool” și că „ar trebui să fie mai mulți copii care se travestesc” și că afirmația „dragostea nu are vârstă” este „100% adevărată”, lăsând să îi scape așa, freudian, că un copil travestit – drag queen – care cânta într-un club de noapte gay a fost plătit l egalitate cu „stripperii”.

Aveți impresia că este un caz izolat? Aruncați o privire la acest amestec de titluri din Vice, care, în mai multe cazuri, încearcă să genereze simpatie pentru pedofili, mascând cumva definiția pedofiliei și conferind legitimitate pedofililor „care nu comit acte” sexuale. Printre ei, un individ cu pseudonimul Ian, a cărui slujbă  „implica în mod direct lucrurl cu copii” și un altul, Gary, un bărbat care făcuse o pasiune pentru o fată de trei ani, dar se autodefineste drept un pedofil „virtuos” care se presupune că nu acționează. Gary a fost, de asemenea, „părinte social” pentru trei copii, timp în care a fost acuzat că agresase sexual una dintre fetițele aflate în grija sa.

Aceste articole oferă un context destul de izbitor pentru alte articole Vice, cum ar fi unul în care se prezintă „Fotografiile fabuloșilor copii de la RuPaul Drag Convention”, pe care publicația îl descrie cu un emoji care desemnează un foc. Așa cum am menționat mai devreme, unul dintre acești copii a dansat pe scenă, pentru bani, într-un bar de homosexuali din New York, în fața unei mulțimi de bărbați adulți. Prestația lui a fost surprinsă într-un videoclip al carui link nu îl pot posta cu conștiința împăcată.

Pentru a nu crede că Vice este singura publicatie care încearcă să normalizeze pedofilia, vedeți și articolul din New York Times „Care este cel mai bun mod de a-i proteja lucrătorii sexuali? Depinde pe cine întrebi”. Articolul începe prin a prezenta pe „TS Candii” care „și-a comercializat sexul de la vârsta de 13 ani”. Nu, New York Times! Asta se numește pedofilie, nu comerț sexual.

Articolul relatează cu un ton glorios violul pedofil, în serie, asupa unui copil care a apelat la prostituție „după ce a fost dată afară din casă de familie” înainte de „a se refugia la un grup de femei transgender mai în vârstă, care au devenit mentorii ei” și „au învățat-o cum să se întrețină prin sex.” Oamenii normali interpretează asta ca pe un grup de perverși care codoșesc un copil fără adăpost. Trebuie să ne gândim de ce sunt folosite eufemisme pentru a încerca să ascundă realitatea? Poate pentru că Stânga are o problemă numită pedofilie!

Nici acest tip de perversiune nu este izolată în mass-media corporatistă. The Washington Post a publicat recent „Da, perversiunile își au locul la Pride. Și vreau să vadă asta și copiii mei”, articol tot atât de dezgustătoare pe cât pare din titlu. Profesor asociat la Universitatea Yale, Joe Fischel, a împărtașit și el acest sentiment în articolul său „Keep Pride Nude” („Pielea goală să rămână la Pride”), unde se întreabă „Care este prejudiciul presupus pe care un copil îl suferă… dacă vede fesele unui adult sau chiar organele genitale sau sânii unui adult?” Fischel continuă apoi să pledeze pentru ca copiii să fie expuși la o serie întreagă de alte perversiuni. Încearcă chiar să-și justifice perversitatea astfel: „copiilor s-ar putea să le placă”!

New York Times, Washington Post și Yale nu sunt singurii poli de influență care încearcă să normalizeze pedofilia. Flora Gill, care are o  cronică bisăptămânală despre „sex și relații” pentru GQ.co.uk, a cerut, de curând, să fie creată „pornografie pentru copii”, pe care ea o numește „pornografie de debut” – într-un tweet pe care ulterior l-a șters.

Cum am putea uita, de asemenea, infamul program „Drag Queen Story Hour” („Ora de povești citite de travestiți”), inițial susținut de persoane influente din San Francisco și a fost dat în vileag, în trei ocazii separate, că aducea în prezența copiilor infractori sexuali? Unul dintre evenimentele programului a fost găzduit chiar de un bărbat care avea șapte dosare de posesie de pornografie infantilă!

Mai este și Netflix cu filmul său „Cuties”, acuzat că promovează pornografia cu copii de un juriu din Texas.

Popularul stângist Vaush are, de asemenea, un istoric de apărare a pedofiliei, spunând că pedofilii care cumpără pornografie infantilă nu ar trebui să fie trași la răspundere. Personajul, zis „antifascist”, se interesează deasemenea de „dinamica sexuală a civilizației hawaiiene precoloniale”, civilizație în care adulții ar fi întreținut relații sexuale cu copii, explicația lui fiind că pedofilia nu pare a fi o formă de abuz asupra cestora.

Deschiderea Stângii în a recunoaște că țintesc copiii a devenit și mai limpede în ultima vreme, cu San Francisco Gay Men’s Chorus (Corul de bărbați gay din SF) interpretând o melodie care are versuri cam așa: „Crezi că îți vom corupe copiii dacă agenda noastră nu va fi șinută sub control. De data asta chiar ai nimerit-o”, și „Vă vom converti copiii, puțin câte puțin, în liniște și subtil și abia dacă veți observa” sau „veți fi dezgustați când vor începe să găsească singuri online lucruri pe care le-ați ținut departe de ei”, referindu-se, nu foarte subtil, la pornografie.

Deși grupul a spus ulterior într-o declarație că piesa era „o glumă” despre „cum să înveți tinerii să ia atitudine împotriva urii care vizează persoanele LGBTQ”, se pare că scepticismul este justificat, dacă nu de alta, măcar și pentru că Stânga are o problemă numită pedofilie. După cum se dovedește, un raport Western Journal a constatat că mai multe nume ale interpreților din numitul cor se regăsesc în registrul infractorilor sexuali din California, unii chiar pentru acte de pedofilie, deși este posibil ca aceste potriviri să fie doar… coincidențe. Iar autorii piesei muzicale, Charlie Sohne și Tim Rosser, au mai scris anterior și un musical despre practica pedofilă bacha bazi, pe care până și New York Times o consideră dezgustătoare.

Stânga are o problemă numită pedofilie și problema va continua să se înrăutățească, dacă nu ne vom împiedica, naiv, de apelurile neserioase la „toleranță”, de sloganurile fără sens precum „dragostea e dragoste” sau de insulte goale precum „ești un homofob”. Astfel de expresii nu sunt folosite cu bună-credință, ci sunt manevre bine gândite pentru a submina apărarea eticii sexuale în fața celor care urmpresc să distrugă inocența copilăriei.

 

Despre autor
Spencer Lindquist este stagiar la organizația americană The Federalist și student la Universitatea Pepperdine, unde studiază Științe Politice și Retorică și Leadership. Președinte al Partidului Republican, filiala Pepperdine. Îl puteți urmări pe Twitter @SpencerLndqst. Traducere și adaptare după The Federalist.
Alianța Familiilor din România
Alianța Familiilor din Româniahttp://www.alianta-familiilor.ro
Organizaţie de advocacy, în sensul afirmării şi apărării tradiţiilor social-culturale care au stat la baza dezvoltării societăţii româneşti: familia şi morala creştină, aplicate în relaţiile interumane şi în viaţa socială.

Cele mai recente

Cele mai citite