Autorii studiului „Sănătatea Reproducerii România 1999” [1] susțin că estimările lor legate de avort, care se bazează pe datele culese prin anchete proprii, în 1998, erau cu 27% mai mari decât cifrele oficiale.
Cel mai simplu mod în care numărul de avorturi realizate în România este subraportat este lipsa înregistrării avorturilor efectuate în sistemul de sănătate privat.
Dr. Mihai Horga, fost director al Direcției de Asistență Familială și Socială în Ministerul Sănătății și Familiei în perioada 2000–2003, scrie, în lucrarea „Contraception and Abortion in Romania, Background paper for the strategic assessment of policy, programme and research issues related to pregnancy in Romania”:
„Rata totală a avortului este cu 70% mai mare decât rata totală a fertilității (2,2 : 1,3). Coeficientul avorturilor provocate raportate la născuți vii este de 1,6 avorturi la fiecare născut viu, în conformitate cu estimările din sondaje din ultimii trei ani. Aceste estimări sunt de două ori mai mari decât cele înregistrate în statisticile oficiale, fapt care arată grave disfuncționalități în sistemul medical de raportare.
Lipsa reglementarilor clare privind cerințele de raportare ale unităților mediale private poate explica această situație. Un sondaj limitat efectuat de către Direcțiile de Sănătate Publică Județene, în 2001, a arătat că, în anul 2000, existau un număr de aproximativ 80 de mii de avorturi efectuate la cerere, realizate de către clinicile private și neînregistrate în statisticile medicale (cca. 30% din numărul de avorturi raportat de spitalele de stat în anul 2000, n.n.). Dat fiind faptul că nu toate județele au raportat avorturile efectuate în sistemul privat și că raportarea unui număr mai mic de avorturi din clinicile private a fost foarte posibilă, numărul real de avorturi efectuate în sistemul privat ar putea fi chiar mai mare.” [2]
De asemenea, datele Institutului Național de Statistică nu iau în calcul avortul chimic, sau hormonal. Prof. Virgil Ancar, fost șef al clinicii de Obstetrică-ginecologie de la Spitalul Sf. Pantelimon din București, estima că acest tip de procedură reprezintă 30% din numărul total de avorturi. Așadar, statisticile ar putea fi cu încă o treime mai mari dacă se introduce în calcul această metodă de avort.
În proiectul Strategiei Naționale de Sănătate 2014-2020, și ulterior în documentul final adoptat prin HG 1028/2014, la cap. 4.1., Aria strategică de intervenţie 1: „Sănătate publică”, oficialii Ministerului recunosc problemele ridicate de subraportare și indică „obligativitatea raportării privind avorturile la cerere efectuate în sectorul privat” ca una dintre măsurile ce urmează să fie luate pentru îmbunatăţirea cadrului de reglementare la OG.1, „Îmbunătăţirea stării de sănătate şi nutriţie a femeii şi copilului”.
Într-o solicitare de furnizare de informații de interes public, PRO VITA București a cerut ministerului Sănătății să precizeze dacă această raportare a început să fie făcută și din ce moment datele raportate vor fi cuprinse în statisticile accesibile publicului privind avorturile.
Vă vom ține la curent cu răspunsul oferit de minister.
______
[1] Șerbănescu, Florina, Leo Morris, Jay Friedman, „Studiul Sănătății Reproducerii România, 1999. Raport Final”, CDC, ARSPMS, 2001.[2] Johnson, BR, Horga, M, Andronache, L. Contraception and abortion in Romania. Lancet. 1993;341:875–878.
