Nona Ellington avea 15 ani cand a aflat ca era insarcinata. Victima a violului, Ellington se simțea singura, rușinata și disperata, cautand ajutor. Dupa ce testul gratuit de sarcina a ieșit pozitiv, aratand ca Ellington era gravida in cinci saptamani, ea a mers mai departe, programandu-se pentru avort. Cam in octombrie 1983, Ellington, care mai era inca in liceu, la momentul respectiv, și-a avortat singurul copil pe care l-a conceput vreodata.
„Ca urmare a acestui [avort], nu am mai fost in stare sa mai am copii”, a declarat Ellington pentru The Daily Signal. „Am avut cinci avorturi spontane, doua din care au fost sarcini care au necesitat o intervenție chirurgicala de urgența, iar in timpul ultimului, din 2004, singura trompa cu care mai ramasesem a explodat, așa ca am avut hemoragie interna, și a fost cat pe ce sa mor.”
Cand Ellington a fost gata, in cele din urma, sa aiba copii cu soțul ei de atunci, a spus ca a mers la un medic de fertilitate, care „mi-a confirmat ca anume avortul m-a vatamat atat de mult incat nu mai eram in stare sa am copii”. Ellington a luat in calcul fertilizarea in vitro (FIV), unde un embrion este transferat manual in uter, dar chiar daca acest lucru ar fi funcționat [embrionul s-ar fi implantat – n.t.], asigurarea medicala de sanatate nu ii acoperea costurile.„Acoperea avortul. Dar nu și procedurile de fertilizare”, a spus Ellington.
Privind inapoi la experiența sa, Ellington numește avortul cea mai „egoista” decizie pe care a luat-o vreodata, iar acum iși petrece timpul, incercand sa avertizeze alte femei impotriva unei decizii similare.
Ca parte a acestui efort, lui Ellington i s-au alaturat 3.348 de femei care și-au povestit istoriile lor de avort la Curtea Suprema a SUA, intr-o ședința de tip amicus curiae.
Speranța lor este ca, prin dezbaterea „traumelor” lor – atat mentale, cat și fizice – Curtea Suprema de Justiție va susține o lege adoptata in Texas, care introduce noi reglementari privind industria avortului.
Cazul, „Whole Womanʼs Health” versus Hellerstedt, este numit unul dintre cele mai mari procese judecatorești privind avortul, dupa procesul Roe vs. Wade, in care Curtea Suprema a decis ca femeile au dreptul la avort, afirmand, de asemenea, dreptul unui stat de a reglementa practica.
„Whole Womanʼs Health” vs. Hellerstedt ar putea arata cat de departe li se permite statelor sa mearga in emiterea acestor regulamente.
Legea in cauza, cunoscuta sub numele de H.B.2, cere clinicilor din Texas, in care se practica avortul, sa mențina aceleași standarde ca centre de chirurgie ambulatorie, iar medicilor care fac avort sa le fie recunoscute acreditarile la spitalele din apropiere.
Organizația „Whole Womanʼs Health”și susținatorii sai considera ca reglementarile impuse limiteaza periculos accesul femeilor la avort sigur și legal. „Avortul este una dintre cele mai sigure proceduri medicale efectuate in Statele Unite și nici una dintre cerințele impuse de legea din Texas nu l-ar face mai sigur”, se arata, de asemenea, intr-o declarație oficiala a Congresului American de Obstetrica și Ginecologie. „Mai rau, aceasta lege impune in mod clar o sarcina excesiva asupra unui numar mare de femei texane, care nu ar mai avea acces rezonabil la ingrijiri de avort atunci cand este nevoie, forțandu-le sa aștepte mai mult inainte de un avort, sa calatoreasca in alte state pentru ingrijire in condiții de siguranța sau chiar sa renunțe cu totul la ingrijirea pentru avort”.
Cei care sunt in favoarea respectarii legii susțin ca regulamentele sunt „de bun simț”, pentru sanatatea și siguranța femeilor. Legea a fost adoptata ca raspuns la condamnarea medicului care facea avorturi tardive, Kermit Gosnell, care a deținut o clinica de avort, o casa a groazei, timp de peste un deceniu, fara nici un fel de supraveghere din partea statului, a scris Sarah Torre, expert pro-life de la „The Heritage Foundation”. Ea a adaugat: „Dupa ce marele juriu din cazul Gosnell a recomandat noi reglementari clinice și dupa audierile in ceea ce privește riscurile medicale ale avortului, Texas (impreuna cu alte state) a decis sa solicite clinicilor de avort sa indeplineasca aceleași standarde minime de igiena și siguranța ca și alte unitați de chirurgie ambulatorie și sa ceara medicilor care fac avorturi sa aiba acreditarile necesare pentru a putea trimite o pacienta la un spital din apropiere”.
Myra Jean Myers, o alta reclamanta in expunerea remisa Curții Supreme, a declarat ca a experimentat unele dintre aceste pericole la prima mana. Atat Myers, cat și Ellington, au vorbit saptamana trecuta la o conferința de presa susținuta la „Family Research Institute”, cu o zi inainte ca instanța sa audieze argumentele orale in acest caz.
„Avortul este o procedura periculoasa”, a spus Myers. Dupa procedura de avort, Myers a spus: „Mi s-a facut histerectomie doua luni mai tarziu”. Histerectomia este o intervenție chirurgicala pentru eliminarea uterului unei femei. La 28 de ani, Myers, de asemenea, nu mai poate concepe vreodata din cauza avortului ei.
Allen E. Parker, avocat al organizației non-profit The Justice Foundation, care a depus marturiile personale ale catre femeilor care afirma ca au ramas cu vatamari cauzate de avort, a declarat ca cele mai multe dintre participante „au suferit traume psihice grave”,„dar multe au suferit și complicații fizice severe, de asemenea”.
Cele mai frecvente complicații fizice ale avortului, a adaugat el, sunt: hemoragia, uter perforat, colon perforat și cicatrici ale uterului. „In avort, practic, pereții și interiorul uterului sunt razuiți cu un instrument ca un bisturiu”, a spus el. „Și asta se face cu mana, in cele mai multe cazuri, prin pipaire, spun medicii. Ei poți lovi partea greșita, și atunci apar complicațiile”.
In ceea ce privește repercusiunile mentale, Parker enumera: vinovația, rușinea, tristețea, depresia, anxietatea, abuzul de droguri și suicid, ca cele mai comune stari. Ellington afirma ca vina avortul ei i-a provocat un „comportament in spirala, foarte distructiv, care a condus la abuz de droguri, alcool și promiscuitate sexuala”.
Myers a spus ca cicatricile fizice inca sunt prezente, iar chinul mental continua sa o bantuie. „Nimic nu te ranește mai mult decat atunci cand ești responsabil de moartea copilului tau”, a spus ea la conferința de presa. Parker, care a spus ca spera ca Curtea Suprema sa ia in considerare marturia celor 3.348 de femei, cand vor emite decizia, a adaugat: „Fie ca suntem pentru avort sau impotriva lui, trebuie sa recunoaștem ca unele femei sunt afectate de avort, și trebuie sa facem tot ce putem pentru a proteja aceste femei”.