Vindecarea după avort nu este una obișnuită. Rănile pe care le lasă acesta în trupul și sufletul femeilor sunt adânci și dureroase.
Este important de știut că fiecare femeie (și fiecare persoană afectată de avort) este unică și drept urmare are nevoie de un parcurs unic, care să o poată aduce la împăcarea și iertarea de sine. Cele mai multe femei consideră că au trecut peste, că sunt puternice și că pot merge mai departe fără să se mai lase afectate de această experiență cumplită. Însă, de cele mai multe ori, acest lucru nu este adevărat. Dorind să uite și să nu se mai gândească la acel eveniment, acestea nu fac decât să ascundă gunoiul sub preș, prefăcându-se că nu simt durerea din sufletul lor.
Motivul principal pentru care femeile apelează la această cale de a face față traumei prin care au trecut este acela că suferința și emoțiile puternice și răvășitoare prin care trece o femeie după avort – ca și înainte – sunt în general ignorate.
Una din modalitățile prin care o femeie afectată de experiența avortului își poate redobândi echilibrul interior este urmarea unui program de consiliere și/sau psihoterapie, alături de o persoană abilitată să ofere un astfel de sprijin.
Asociația Pro-Vita pentru Născuți și Nenăscuți – filiala București ajută atât persoane cât și familii să depășească complicațiile emoționale și psihologice apărute în urma unui avort. Programul de consiliere pe care îl propunem și care este special destinat recuperării post-avort poartă numele generic „Călătoria” și este dezvoltat în parteneriat cu Asociația CareConfidential din Marea Britanie.
Consilierea este deseori gratuită, întotdeauna confidențială și este disponibilă pentru ORICE persoană afectată de pierderea unui copil prin avort.
Programul „Călătoria” se concentrează pe vindecarea rănilor interioare, iertarea de sine, repararea relațiilor interumane și regăsirea unui sens al vieții.
Cui îi este destinat acest program?
Oricărei persoane care a fost afectată de avort, precum:
- femeia care a trecut prin avort;
- persoana care a plătit pentru el;
- copiii cărora li s-a spus că vor avea o viață mai bună pentru că o soră sau un frate a fost avortat;
- persoana care a condus femeia la spital/cabinet;
- tatăl copilului care a fost avortat, în situația în care el nu a fost de acord cu avortul sau nici măcar nu a știut de existența sarcinii;
- persoana care a făcut programare și/sau a facilitat legătura între spital/ cabinet și femeie;
- părinții sau bunicii femeii/fetei care au îndrumat-o către avort sau care nu au știut de existența sarcinii fetei/nepoatei lor;
- un membru al familiei, un prieten sau un consilier care a încercat să o convingă pe femeie/fată să renunțe la avort, dar nu a reușit;
- personalul medical (asistentă, medic) care regretă, mai târziu, implicarea în curmarea vieții nenăscutului.
Pentru mulți, emoțiile sunt înăbușite și ies la suprafață după o perioadă de timp, în momente mai delicate ale vieții. Apar remușcările, gândurile, visele, sentimentele de vinovăție etc. Această perioadă de timp este nedeterminată și poate dura de la câteva zile până la zeci de ani.
Dacă ești și tu una din persoanele asupra cărora avortul a lăsat răni încă nevindecate, nu ezita să ne contactezi. Poți găsi mai multe informații despre serviciul de consiliere post-avort în asociația noastră aici.
