Notăm câteva observații pe marginea articolului 6 al Pactului Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice (1966), pentru a arăta ceea ce considerăm drept o înţelegere unanimă, din partea autorilor tratatului, conform căreia copilul nenăscut este o fiinţă umană care are drept individual la protecţia legii.
Totodată, remarcăm că niciun document international obligatoriu nu susţine existența unui „drept la avort”. Deși încercări de a forța interpretări contrare au fost și sunt făcute, organismele de monitorizare nu au nici o autoritate – în temeiul dreptului internaţional general – să interpreteze într-un mod care creează noi obligaţii sau care modifică substanţa tratatelor.
Preponderenţa dovezilor din textele tratatelor indică, în general, o preocupare a comunităţii internaţionale de a proteja copilul în fața avortului şi nu de a acorda un „drept la avort”, care promovează o cultură a neo-barbarismului, în care noțiuni precum demnitatea şi egalitatea devin cel mult termeni ironici, iar drepturile omului sunt sluţite și transformate în instrumente de opresiune.
Dacă libertatea este doar puterea individului de a-şi urma interesele personale fără a lua în considerare drepturile celuilalt, atunci egalitatea umană ar fi abandonată, ideea de comunitate negată şi înlocuită de un război purtat de toți împotriva tuturor.
O societate care permite un asemenea mod de înțelegere a libertăţilor individuale se auto-erodează mai devreme sau mai târziu, transformându-se într-un conglomerat de grupuri rivale.
Descarcă de aici documentul Dreptul la viață al copilului nenăscut reflectat în articolul 6 al Pactului Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice
