Teoria genurilor a feminismului subversiv

1201
0
DISTRIBUIȚI

Elisabeth Montfort, fost deputat european şi preşedinte al „Alianţei pentru un nou feminism european”, explică urmările periculoase ale teoriei „genurilor”. Această „adevărată revoluţie antropologică” riscă să creeze „noi drepturi arbitrare şi fără vreo legătură cu binele comun şi cu stabilitatea comunităţii noastre umane”. Apărut în Statele Unite şi dezvoltat pe parcursul anilor ’90, acest concept s-a impus în vocabularul internaţional, după cel de-al IV-lea Congres Mondial al Femeilor, organizat de ONU, în 1995. Această mişcare, teoretizată de Judith Butler, devine astăzi „un nou curent ideologic”, menţinut de feministele radicale, în special lesbiene.

Acesta succede altor două curente feministe, egalitarismul şi diferenţialismul, care aveau drept scop obţinerea egalităţilor în drepturi prin lege. Primul curent avea în vedere copierea modelului bărbatului pentru a contracara dominaţia acestuia, în timp ce al doilea, dimpotrivă, lăuda diferenţa între femei şi bărbaţi, revendicând categoric ceea ce constituie feminitatea.

În schimb, teoria „genului” – numită, uneori, cu numele ei englez de „gender” – afirmă că distincţia între sexe este o construcţie culturală, acest concept fiind, în plan social, inevitabil în serviciul dominaţiei masculine şi alienării femeilor. Astfel, pentru Judith Butler, trebuie deconstruit total stereotipul genurilor de „bărbat-femeie”, impuse de cultură, deconstruind identitatea sexuală însăşi a individului. Ţine de individ ca să se definească şi să-şi creeze propria sa identitate, chiar dincolo de natura sa biologică păgubitoare pentru libertate (sic!), deoarece nu a fost aleasă.

În cartea sa „Probleme de gen, pentru un feminism al subminării”, Butler încearcă să destabilizeze „heterosexualitatea obligatorie” şi să şteargă conceptul de „femeie”: „Femeile nu vor fi oprimate, dacă [conceptul] nu va exista”. Potrivit lui Butler, trebuie să regândim organizarea socială, care este bazată pe orientare sexuală şi nu pe identitatea sa.

Elizabeth Montfort explică faptul că această deconstrucţie a diferenţei sexuale are ca scop final deconstrucţia vieţii familiei sociale, bazate pe căsătorie monogamă. Acest nou concept al cuplului polimorf va duce la dezvoltarea tehnicilor de reproducere asexuată (mama-surogat, uter artificial, procreare asistată medical). „Este imperios să acţionăm”, spune Montfort, făcând observaţia că revizuirea legilor de bioetică din Franţa este „o oportunitate” pentru susţinătorii teoriei genurilor. (Valeurs actuelles, 3 februarie 2011)

Sursa: Provita.ro

Recomandăm cărțile editurii „Anacronic”

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here